Coloana a 5-a a lui Putin


sursa: http://www.economist.com/news/briefing/21599413-russia-wants-divided-ukraine-and-despite-promise-revolution-it-may-well-get/comments?page=3

Noi ăștia mai în vîrstă ce am fost intoxicați de propaganda sovietică știm ce înseamnă coloana a 5-a. Cei mai tineri poate au auzit expresia, dar s-ar putea să nu îi știe semnificația. Nu de alta, dar expresia nu a mai fost folosită de mult timp. Pur și simplu a ieșit din uz. Dar nu se poate spune că și-a pierdut însemnătatea. Doar a ieșit din prim-plan și a stat în amorțire la fel ca un spion sau agent bine instruit și disciplinat.

Wikipedia noastră cea de toate zilele ne spune că „Noțiunea “Coloana a 5-a” aparține generalului spaniol Emilio Mola Vidal, care conducea armata naționalistă în perioada războiului civil. Înaintând spre Madrid, el a transmis prin radio un comunicat către populația capitalei Spaniei, în care a anunțat că pe lânga cele patru coloane militare pe care le are la dispoziție, mai exista una chiar în Madrid, care la momentul decisiv va ataca din spate. “Coloana a 5-a” crea panică, operând sabotaje, diversiuni și spionaj.”

Fobia rușilor pentru o eventuală coloană a 5-a s-a manifestat încă din timpul revoluției. Cine nu era pe linia  revoluționară a fost marginalizat și apoi lichidat. Nu de alta dar într-un război civil nu exista un front prea coerent și dușmanul putea fi oricine, oriunde, oricînd. Rușii au menținut teroarea ca nu cumva dușmanul de clasă, apatia revoluționară, revizionismul și lipsa de vigilență să adoarmă spiritul revoluționar. Avînd în vedere țelul internațional, mondial al revoluției, era clar că toate învățămintele revoluției bolșevice vor fi puse în practică la nivelul întregului mapamod. Efectele trebuiau să fie ireversibile.

Revoluționarii ruși mai știau ceva ce avea să ducă sistemul lor în conflict cu restul lumii ce nu era sovietică: sistemul sovietic nu putea coexista împreună cu un sistem capitalist. Existența sistemului sovietic comunist ce nu se extindea era o contradicție în termeni. Revoluția mondială trebuia să se multiplice la nivel planetar, statele capitaliste trebuiau să dea faliment. Proletariatul revoluționar trebuia să se ridice la lută în întrega lume pentru instaurarea puterii sovietelor. Sau pe limba noastră pentru instaurarea puterii populare. Sfaturile populare, consiliile poporului sau organele puterii poporului alcătuite din muncitori și țărani trebuiau să preia puterea din mîna burgheziei, a capitaliștilor și a moșierilor. Omul sărac, asuprit trebuia să se răzbune pentru exploatarea de care suferea, pentru mizeria în care trăia.

Revoluția, cucerirea și menținerea puterii poporului, cît și eliminarea claselor exploatatoare trebuiau exportate peste granițele Rusiei, apoi peste granițele RSFSR și ale URSS-ului. Hitler i-a făcut cel mai mare serviciu lui Stalin pentru că a slăbit Occidentul. Apoi un alt mare serviciu pentru că a atacat URSS și i-a dat posibilitatea lui Stalin să invadeze Europa centrală și de vest. Cu toate că încercase încă din 1918, coloana a 5-a revoluționară sovietică nu a obținut decît succese limitate, efemere. Revoluția s-a împotmolit în țările baltice, în Germania, Ungaria, Polonia, Finlanda.

Cu toate acestea Rusia sovietică n-a renunțat nici la ideea extinderii puterii sale, nici la metoda infiltrării de agenți sub acoperire. Folosea diplomați, sportivi, atașați ai ambasadelor, comuniști locali sau de import. Ei organizau așa-zisa mișcare de eliberare, un nou guvern obedient Moscovei, pregăteau calea Armatei Roșii. Armata Roșie, serviciile secrete aveau deja agenți infiltrați în țările vecine sau mai depărtate ce constituiau obiectivele politicii sovietice.

Și toate astea au intrat în amorțire, erau gata să fie uitate după 1991, după căderea blocului socialist și apoi după dezmembrarea URSS. S-a declarat terminarea războiului rece (războiul în care oficial nu se trăgea niciun foc) și odată cu apariția amenințării extremismului musulman s-a trecut la doctrina amenințărilor asimetrice. Doar că Occidentul a uitat ceva: rușii erau maeștri ai amenințărilor asimetrice. Doar că în viziunea doctrinei inițiale ele erau urmate de cele simetrice, adică războiul clasic.

Dar a apărut Maidanul, a fugit Ianukovici și au apărut manifestările pro-ruse din Crimea. Apoi cele pro-ruse din estul Ucrainei. Apoi dezertările ucrainene. Pro-rușii, alias agenți KGB, SBU, etc, foștii combatanți sau cadre militare au devenit coloana a 5-a cînd la granițele Ucrainei erau masate celelalte 4 coloane ale armatei ruse.

Au urmat convorbirile de la Geneva. S-a decis ca pro-rușii să părăsescă sediile instituțiilor ocupate în Ucraina. Putin a zis da. Doar că ei, cei ce s-a răsculat, au trădat, au trecut de partea unei puteri străine din dragoste față de patria-mumă, au spus nu. Ei nu vreau să dea înapoi. Ei nu vreau să cedeze. Coloana a 5-a este chipurile independentă și nu poate fi nici convinsă, nici strunită. Putin ăsta cică și-a pierdut puterea. Cine-l crede? Occidentul.

Ce-o să le facă Obama, UE, Geneva? Ce-o să le facă Putin? Nimic. Mai ales Putin. Nu el îi conduce, nu el le-a dat arme, nu el îi ajută. Conștiința acestor rusofili s-a trezit. Face minuni.

Dar poate banul o să facă ceva. Nu că ar conta prea mult în fața ideologiei. Cîțiva operatori de turism nu-și mai duc navele și oamenii la Odessa, ci la Constanța. Cu 40000 de turiști mai puțin în Ucraina rusofonă, cu 40000 mai mulți în România. Dacă fiecare turist va cheltui doar 10 euro asta înseamnă 400000 de euro în minus la Odessa și 400000 în plus la Constanța.

Spre deosebire de capitalismul roșu capitalismul occidental nu trebuie să tragă un foc ca să dea semnalele potrivite. Totuși atenție la coloanele cu numărul 5 din țările vecine Rusiei.

Apocalipsa la zi


sursa:http://mytorontoeh.files.wordpress.com/2011/05/apocalypse-cartoon.jpg?w=510

În lipsă de subiecte apocaliptice reale profeții de ocazie, cît și cei profesioniști, s-au axat pe sfîrșitul întregii civilizații. Mayașii și vikingii nostradamiști au devenit capete de afiș ale unor publicații în pană de subiecte și inspirație. Vorba unora: cînd nu-s fonduri vine catastrofa; cînd sunt, e pace și bine!

Dar în ce ne privește, pe cînd noi ne tot pieptănăm ca baba și țara arde mocnit, ce să vezi, evenimentele din Ucraina și somațiile lui Putin au început să dea apă la moara prorocilor. Păzea: bate vînt de apocalipsă!

Nimeni nu face legătura cu situația din 1940 cînd ni s-a luat Ardealul de Nord și spunea cineva ce trăise în vremurile alea se înjura de Dumnezeu ca niciodată. Nimeni nu face legătură cu justiția vîndută, cu statul corupt, cu mafia ce se scaldă-n aur și bani, cu morala pițipoancelor și pițiponcilor din media și cu sărăcia tot mai prezentă. Astea nu s-au văzut pînă nu și-a dezlegat Putin cîinii serviciilor secrete? În curînd se vor prinde și pastorii, că au o inerție mai mare, că ceva se poate întîmpla și la noi. De frică? Poate!

Spre deosebire de apocalipsele trecute ce apăreau din senin, apocalipsa asta vine din est, sau mai bine spus din est și nord-est. Mă tot întreb care vor fi noile simboluri, ultimele interpretări ale numelui fiarei. O reuși cineva să-l scoată pe Putin 666? Face legătura cu divorțul și cu cîrdășia lui Medvedev?

Dar dacă privim dinspre est spre vest, peisajul apocaliptic se schimbă. Eventual UE, SUA, Obama et co sunt costumați pentru bătălia finală în care Maica Rusia, această fecioară neprihănită a noului bolșevism, va sta la fruntariile estului să împiedice exansiunea NATO. Sf Gheorghe călare pe cal (de ce o mai fi nevoie de cal?) va nimici balaurul cel mare. Chipul său va fi pe toate canalele teve. Israelul va fi amenințat de peste tot.

Și la urma-urmei asta nici nu e apocalipsă: e piriot pînă la pobeda finală!

Ei, ce contează, abia aștept să se umple iutubul de predici apocaliptice. Doar-doar acum o să fie momentul! Ce s-a tot prorocit de 2000 de ani se poate întîmpla mîine. Pînă și musulmanii-l așteaptă pe Mahdi al lor. Evreii la fel. Cine știe, poate vine trei-în-unu să ne facă pe plac tuturor. Cine ar mai trebui cooptat la duetul Putin-Medvedev să devină o troică?

Și așa devin unii celebri pentru o zi, apoi penibili pentru o eternitate. Ei, America, ce se mai aude? Sadam a murit, Putin nu e bun de fiară? De ce?

Dac-ar fi așa de simplu…


Media anunță apariția unui video pe internet. O întîlnire Al-Qaida în care liderul aproape maximus afirmă că trebuie să elimine crucea, iar purtătoarea crucii este America. Dac-ar fi așa de simplu…

Pe de o parte se pare că arabii ăștia habar n-au nici de istorie, nici de istorie. Și bineînțeles nici de teologie. Nimic anormal. O droaie de creștini n-au nici ei habar de așa ceva.

Acuma să elimini America o fi cam greu cu ce mijloace au ei. N-au putut alții mai mari și mai tari.

Să elimini America cînd America nu mai stă la ea acasă e și mai greu. Dar, ce să zic, noroc că se mai duc americanii prin străinătate că să fie lichidați de teroriști!

Și dacă pînă și Iranul vrea să vîndă gaze Europei, aliata Americii, încă o complicație…

Dacă Al-Qaida și-ar face temele ar observa că statul american face cele mai mari eforturi să lichideze crucea, fără să îi pese de terorism. Al-Qaida ar trebui nu să atace America, ci s-o sprijine. Az simpl ez zet! Dar așa cum știm toți Al-Qaida habar n-are de diplomație, istorie și teologie. E ca un Hitler musulman, dar fără Germania, ca un Tyranosaurus Rex chior. O să vină meteoritu și-o să dispară.

De cealaltă parte văd Ucraina (fără Ucraina nu se poate, că e și ea în prima linie) unde un pastor încearcă să conducă o țară pe butuci. Dac-ar fi așa de simplu…

Nu știu dacă butucii ăștia sunt din Rusia sau din UE. Dacă dispar o fi mai rău. Din simulările de laborator am constatat că o conducere de culoare protestantă imită cu aplomb dictatura fără să-și dea seama cît de restrictiv este un astfel de regim pentru cei ce au alte idei. Iar intră crucea în ecuație? Poate…

De acord că în Ucraina este nevoie de o mînă forte la ora actuală, dar în situația dată ar trebuie dublate eforturile în plan diplomatic. Estera a făcut mai mult decît o armată într-o situație limită cînd nu mai era timp…

Și la noi acasă văd cum doi, trei tembeli se iau de gît, la figurat, în public făcînd fel de fel de afirmații de parc-am fi la circ. Ceea ce-i face pe nostalgici să să gîndească la binecuvîntările unei invazii ce i-ar scoate din ecuație definitiv pe toți trei. Dac-ar fi așa de simplu…

Moise, rid mai lips: lasă-te de istorie! sau răspuns la Pare că a început! Să vă explic de ce eu țin cu ucraineni


Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

- See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

 

 

Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

- See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

sursa:http://www.dailymail.co.uk/news/article-2570797/Dramatic-CCTV-footage-emerges-moment-suspected-Russian-military-STORM-Crimean-parliament-building-gas-masks-armed-silenced-machine-guns.html

Moise Guran are ambiție. Acum vrea să fie un guru al istoriei. Din păcate sau mai bine zis, din fericire, n-are talent la așa ceva. Eu unul m-aș risca, vorba adolescenților, să-l întreb cît a avut media la istoria modernă și ce cărți a citit în domeniu în afară de manual. Ca s-o spunem p-aia dreaptă domnu Moise, istoria nu se face la teve, nu se pot face prognoze după citirea unui craș-cors în domeniu sau cu amintiri din… istoria patriei.

Dom Moise, cu rivoluția ați cam dat-o-n bară. Nu de alta, d-am participat. Ce spuneți despre turiști, dar mai ales că deschiderea focului și omorîrea civililor de către armată a avut drept scop menținerea României ca stat independent nu mă convinge. Nu m-a convins nici cînd am auzit-o din gura unui fost colonel participant la evenimentele din 89. Iu nău uăt ai miin!

La fel cînd a fost vorba de atacarea sediilor instituțiilor dotate cu arme de foc în decembrie 89. Populația nu a atacat sediile miliției ca să pună mîna pe arme și în general nu a atacat ceva. Armele au provenit din alte surse.

N-am prea înțeles nici ce pare că a început. Nu explicați. Și chiar așa, autoritățile din Ucraina nu au intervenit prea tare, ba pot spune că au intervenit prea slab împotriva manifestanților. Spuneți că regiunile respective ar fi avut soarta Crimeii. De fapt eu cred că nu e prea tîrziu nici acum să aibă soarta Crimeii.

Domnu Moise, mai în glumă, mai în serios, nu prea aveți de ce să țineți cu ucrainenii. Puteți să-i compătimiți, să le plîngeți greșelile, naționalismul, corupția, înapoierea, istoria nefericită din vremea lui Stalin, colaborarea cu naziștii din al doilea război mondial și pogromurile la care s-au dedat. Dar domnule Guran, lipsa de judecată de care au dat dovadă cei cu orientare occidentală după ce au pus mîna pe putere, fără să le pese prea mult de talpa țării și oligarhi, nu ar trebui să vă lase să plîngeți prea tare. Nu de alta da vă știam mai calculat!

De exemplu, un analist ca dvs. ar fi trebuit să știe că a fost o mare prostie să te gîndești că pui mîna pe putere la Kiev și rușii o să te lase să faci ce vrei în restul teritoriului. Mai ales după ce desființezi limbile regionale. Aici aveam și noi interes să fie menținute, nu? Și cum să faci față rușilor dacă nu cu multă diplomație și intoxicare.

Apoi, dacă tot ai pus mîna pe putere și ai gînduri mari, du-te la Poartă și asigură-ți domnia. Cel puțin ca să fie pace, pînă se limpezesc lucrurile. Cu baze militare ruse în Crimea n-ar fi stricat. Cu o populație rusofonă mare, la fel. Cu atîția nostalgici după perioada bolșevică încă în viață m-aș fi gîndit de două ori pe Maidan.

Domnu Guran, la o analiză succintă ați putea pune pe tapet faptul că Ucraina n-avea flotă (2 nave?), n-avea armată, n-avea aviație, etc. N-avea pentru că nu avea bani de solde, de dotare, de investiții. N-avea bani nici să-și plătească gazul către Rusia. Îi mai lipsea o revoluție anti-moscovită. Pentru ce?

Chiar analizați vă rog, ce avantaje are Ucraina că vrea să devină membru UE. Și ce avantaje ar avea UE dacă Ucraina începe procesul de aderare? Un simplu fapt: împrumutul de 500 milioane de euro ca Ucraina să plătească gazul rusesc vor fi plătite tot Rusiei. Aderarea la NATO va fi tot așa de dificilă. În circumstanțele actuale ați putea estima cît din PIB-ul Ucrainei va fi alocat pentru dotarea militară?

Aș fi așteptat o astfel de analiză de la dvs, nu una în care interpretați eronat istoria. Seamănă a fumigene…

Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

- See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

Morcovul roșu


sursa: nu am găsit-o

Redundantă exprimare, pentru că de obicei morcovul este roșu. Dar în cazul de față culoarea roșie a morcovului nu vine din moștenirea sa genetică, ci din opțiunea sa politică. Roșu nu de la roșeața naziștilor, nici de la drapele majorității națiunilor din Europa, ci de la roșul Rusiei bolșevico-capitaliste.

După ce au preluat puterea comuniștii nu au fost niciodată mulțumiți cu organele și măsurile organelor de represiune ale fostelor regimuri capitaliste. Ohrana țaristă a fost prea blîndă, așa că bolșevicii au inventat ceva mai bun, mai eficient și mai diabolic. Despotismul țarului era o romanță degenerată față de dictatura proletariatului. Regii noștri au fost niște indivizi naivi, niște ineficienți diletanți. Venită din import dictatura proletariatului a găsit destule elemente autohtone care să ne facă tot binele din lume cu morcovul roșu.

Dacă vreți ilustrația, era un băț (a se citi o bîtă, un ciomag noduros și lung)  de care era legat un morcov roșu. Ca să pară bun, proaspăt și suculent. Era bun pentru două întrebuințări. Dacă spuneai da puterii bolșevice ți se dădea cu porția să ronțăi din morcov, bunul întregului popor. Bineînțeles că unii spuneau un da apăsat și prelung, drept care îi transforma în privilegiații ce ronțăiau zi și noapte. Alții cîntau da-ul te miri pe unde: prin săli, pe stadioane, prin biserici, prin fabrici și uzine, la cîmp sau la radio, prin unități militare, pe stradă sau în particular. Era foarte liber să spui da, ba chiar să strigi din fundul plămînilor.

Apoi morcovul a pălit, s-a veștejit, s-a cam stricat.

Am trăit vreo 20 de ani fără morcov. N-am simțit c-am avea nevoie de el. Cînd, ce să vezi, mai ieri, alaltăieri, morcovul apare din nou.

De data asta nu mai vine cu bîta, vine cu akaemeul, cu cetățeni rusofili, cu gazul ce tranzitează Ucraina, cu referendum, cu acuzații de fascism și cu multe, MULTE minciuni.

Dar, după cum se vede din partea asta de țară, morcovul ăsta tot roșu a rămas. Mă uitam la un filmuleț în care Angela Merkel cuvîntează și Putin e și el pe-acolo. Cum adică o femeie, nima-n drum să  vorbească în fața lui Putin, după ce se cîntă imnul Germaniei, și el Putin, fost șef KGB, președinte, prim-ministru al Rusiei șă tacă din gură? Anormal!

Și morcovul i s-a arătat Ucrainei, apoi Putin a trimis o scrisoare la 18 state. Ce mult seamănă cu musulmanii din Evul mediu ce au trimis scrisori tuturor capetelor încoronate ale lumii să se închine lui Allah sau o să simtă morcovul… Noroc că Putin ăsta e creștin!

Deci nu mai trebuie să vedem morcovul roșu, că-l știm pe dinafară. Ba chiar îl simțim ca pe un supozitor. Contrar supozitoarelor tradiționale ce au menirea să scadă temperatura, ăsta o ridică. Păi normal, că-i roșu!

Și ne prinde tot nepregătiți, ca-n 40. Banii de armament s-au dus pe altceva, armata noastră a intrat la apă. Aviația e o amintire și marina eventual bună de paradă.

Acum nu mai avem petrol, nici grîne, aproape nici cherestea, de ce să ne ocupe pe noi un alt stat cînd ne poate arăta doar morcovul? În 1940 nu ne mai garanta nimeni granițele, chiar dacă aveam tratate. Tratatele s-au văzut cum pot fi încălcate. Cine garanta granițele Ucrainei? Aproape cine ni le garantează și nouă.

Șah rusesc?


sursa: http://www.for-the-fans.com/tag/chess/

Aveam cam șapte ani și deci era prin 1961 în epoca stalinistă a lui Dej. De cîteva zile cineva adusese un șah și încercam să jucăm, noi picii. Într-una din zilele alea Mircea,  căruia îi plăcea tot ce era rusesc și nimic altceva vine dis-de-dimineață cu tabla de șah în curtea imobilului. Ne-am pus toți pe șah. Cînd era partida în toi și aproape cîștigam, Mircea făcea o mutare surpriză scoțîndu-ne regina cu calul ce muta cum voia el sau cu tura ce muta cum voia el, dar niciodată regulamentar. L-am contrat, dar cu toate că era mai mic ca noi ne-a spus imperturbabil că ăsta era șah rusesc. De fapt, prins la colț, el muta cum avea chef.

A doua zi părinții noștri se distrau de minune făcînd haz de invenția fiului de activist: auzi tu, șah rusesc! A cîștigat, dar a cîștigat numai pentru o zi, pentru că niciunul dintre noi n-am mai vrut să jucăm cu el.

Poate Mircea a dat dovadă la vîrsta aia de o sclipire de inteligență. N-a ținut mult că nu juca cu unii mai proști ca el. A fost chiar amuzant pentru palierul superior din lumea adulților, dar tot n-a ținut mult. Nimeni, nici măcar la Palatul Pionierilor nu juca șah rusesc. Șahul era șah și atît. Regulile erau aceleași și pentru ruși și pentru nemți și pentru români. Puterea rusescă n-a schimbat regulile jocului, semn că ideologia este limitată și chiar dacă deține puterea nu are o putere absolută.

În mod ironic, după jumătate de secol avem de-a face cu alt jucător ce joacă tot șah rusesc. Te-ai aștepta să fie mai inteligent, că e matur. Te-ai fi așteptat să învețe ceva de la vecini, de la istorie, de la șah.

Cu toate astea, jucătorul șahului rusesc schimbă regulile din mers, impune figuri noi, extinde tabla cum vrea el. De ieri a început să amenințe jucătorii, arbitrii, publicul. Dacă l-ar chema Mircea și ar avea doar șase ani poate n-ar fi bai. Nici măcar dacă ar fi rus. Cineva l-ar fi luat deja de ureche și dacă n-ar fi fost asta destul, l-ar fi dus la casa de nebuni.

Dar îl cheamă altcumva, se spune că e normal, dar și că are la deget multe rachete foarte periculoase. Ba în plus are și gașca lui de susținători ce ar da orice să-l vadă jucînd în stil rusesc cît mai mult și cît mai departe.

Cineva ar trebui să-l oprească, că nu mai e de rîs. Cineva trebuie să joace rolul părintelui matur. Sau poate că cineva ar trebui să se sacrifice. Din nou? Dacă ne uităm la cît rău a făcut și cît rău va face, probabil că acum ar fi mult mai ieftin pentru toată lumea.

Și federația aia internațională de șah să dea o dată un comunicat că șahul rusesc este o mare prostie!

Telefonu cu cartelă, bomba… și kilotzii sau darul exagerării la români


sursa: http://balkin.blogspot.ro/2005/06/its-not-only-security-vs-liberty-but.html

Mai dăinuie prin poporul nostru o vorbă apărută prin anii 80: Vaca… și chiloții! Cel ce o pronunța voia să arate că nu este nici o legătură între subiect și subiect. Sau între predicat și predicat. Adică era ceva ce nu avea sens. Nimănui nu i-a trecut prin cap să le pună vacilor chiloți doar pentru că… știți ce vreau să spun!

Dar asta are legătură cu darul exagerării la români. De exemplu, ateriza Ceaușescu pe cutare aeroport la ora 12.00, aplaudacii trebuiau să fie acolo la ora 9.00 geast in cheis!

S-au introdus controale cu detectoare de metale pe aeroporturi, te verifica și-n pantofi. Pe mine m-au descălțat de bocancii de munte și m-au întrebat ce e acolo, că le țiuia detectoru la piesele metalice ce țineau șireturile. Nu le-am spus un tanc, că m-ar fi crezut!!!

Și așa mai departe.

Acuma s-a introdus o propunere de lege ca toți deținătorii de cartele de telefon fără abonament să-și declare identitatea. Motivația? Atentatul asupra unor turiști israeliți din Bulgaria de acum 2 ani. Mă întreb de ce au așteptat pînă acum? De ce nu s-au scos niște legi mai devreme, că atentate au fost peste tot!

De exemplu, acum ceva timp un musulmănuț rătăcit și-a imaginat că poate să se arunce în aer cu tot cu avion cu o bombă ce și-a băgat-o în… chiloți. Ar fi drept și rațional ca cineva să vină cu o propunere de lege ce interzice vînzarea la liber a chiloților. Numai cu buletinu, cu ceiul și cu cenepeul! E periculoși chiloții ăștia!

Mă întreb ce finanțare și de unde au primit tovarășii ce au venit cu năstrușnica vînzare a cartelelor telefonice pe bază de cenepe… (Tare greu o fi să cumperi mai multe și să le piezi pe bani? Românu e inventiv.)

Că o fi așa în alte state? Și ce? În alte state se trăiește mai bine și la noi nu. În direcția asta n-ar trebui luate măsuri? Vorba aia: vaca și chiloții!

La noi totul se exagerează, în afara nivelului de trai, a salariilor celor cinstiți și a măsurilor sociale. Tot vorba aia!

Curabitur matrem profectus est…


sursa fără nici o legătură cu postul, dar haioasă: http://www.englishblog.com/2012/05/cartoon-.html#.U0Va6qKGeHc

Dacă repetiția-i mama învățăturii, probabil că analiza-i mama succesului. Că dacă n-ai avea putere de analiză (și decizie), ce să faci cu învățătura? Sau luată pe ucrainește, ce să facem, că e bai!

O analiză a la Michi Maus evidențiază faptul că Ucraina are graniță comună cu Rusia, pe cînd SUA nu. Mai spune că în afară de fosta enclavă a Prusiei Orientale (unde poate Rusia să se dea peste cap, să dețină arme, să facă manevre), UE nu are nici ea graniță comună cu Rusia, cu excepția celor trei state baltice. De ținut minte că între acestea și Polonia, următorul stat din UE există o graniță terestră foarte mică, ceva sub 100 km. Ca urmare, dacă teoretic (Doamne ferește, numai teoretic!!!), ar fi nevoie de ajutor militar în țările baltice, aceasta s-ar face probabil numai pe calea aerului sau pe cea navală. Coridorul polono-baltic (să-l numim așa) ar putea fi închis de Rusia cînd vrea mușkii ei… Și vă dați seama ce ar însemna asta.

Practic Ucraina nu mai are ieșire la Marea Neagră. Nici nu mai are marină militară. Nu mai are nici marinari, nici contra-amiral. Ucraina e cam ca Ungaria, Belarus și Afganistan. Dacă vrem să fim un pic cinici, am spune că cel puțin asta va aduce economii la buget. Dar și cheltuieli mai mari la transport.

Dacă cineva analizează balanța import-export a Ucrainei, cea a ponderii est/vest, ar mai trage o concluzie, două. Cine e principalul importator? Cît exportă spre est Ucraina? Dacă vreți să vă edificați cu SUA și Rusia aici e sursa: http://www.usubc.org/site/economic-data-analysis/ukraine-s-top-export-and-imports. Interesant de constatat ce importă Ucraina din SUA…

Dacă facem și o analiză a raportului de forțe Ucraina/Rusia, vedem că Ucraina nu stă mai bine, că Rusia este mult mai bine poziționată strategic și că Ucraina n-are nici un as în mînecă măcar. În plus pianistul negru din saloon nu schimbă gama în care cîntă pe placul poporului american, iar UE n-are forța militară necesară pentru apărarea Ucrainei. N-are nici măcar o conducere militară unitară.

Pe ce mizează Rusia? Pe faptul că partea de est a Ucrainei e rusofonă, e industrializată și orice mișcare a Ucrainei va provoca pagube. Rusiei nu-i pasă de pagube. De fapt, nici de oameni, dar noi nu știm asta… Așa că Rusia poate să-și apere rușii de peste hotare și să facă praf tot ce aparține Ucrainei. Că doar nu-i vorba de Alsacia și Lorena…

Apoi să privim spre viitor. Al Rusiei: tranziția de la soviete n-a avut loc cu-adevărat. Nu de alta, dar sovietul din Crimea a decis cum a vrut Duma, în ciuda constituției Federației Ruse. Ce contează cîțiva ucraineni, tătari, și alte naționalități, ocuparea cu forța a navelor din flota Ucrainei, a bazelor militare a Ucrainei. A fost voința sovietelor de cetățeni liberi, pașnici și ruși. La naiba cu legea, cu granița, cu angajamentele, cu toate ce ne pune piedică. Sufletul mojicului nu se-ncurcă cu așa ceva…

Viitorul Ucrainei? O tranziție dureroasă, lungă, solitară, suferindă și nesigură. Regrete, nostalgie. O simplă analiză arată că poporul o va duce mai rău, prețurile vor crește, intreprinderile se vor închide, va urma exodul tinerilor, abandonarea bătrînilor nostalgici ai comunismului, va domina banul, băncile, oligarhii și politicienii. Omul de rînd va sta  cu ochii spre vest atras de mirajul bogăției, dar va fi cu mintea tot spre est, fără să uite trecutul pe care l-a prețuit.

Tensiunile cu populația rusofonă nu se vor termina. Ce va face Ucraina? Ucraina nu e Franța, unde toată lumea e francez și se vorbește o singură limbă. Deși s-a omorît cu vecinii lui, francezul trece strada ca să ajungă în țările ce-i fuseseră dușmane pînă mai ieri. Dar o simplă analiză ne spune că față de Franța Ucraina nu se află doar la o depărtare de aproximativ 200o de kilometri, ci la mulți ani de democrație, diplomație și compromis.

Care o fi viitorul? Succesul poate nu ține de una sau de mai multe analize, ci de ceea ce urmează după: schimbarea în bine.

 

 

Pierde Ucraina pe mîna democrației?


sursa:http://putinator.com/anti-putin-cartoon/

Probabil că da. Noi cei abia ieșiți din comunism suntem nostalgici după un dictator. Nu neapărat Ceaușescu la noi, nu neapărat Stalin la ruși. Poate Putin. De ce ne place din nou dictatura? Pentru că vedem ineficiența democrației, pe care de fapt am abandonat-o. Nu mai participăm la vot. Deci nu ne mai apărăm interesele.

Am vrut democrație și îmi amintesc cum la una din ședințele CPUN-ului din 1990 un tip agitat zicea să fie partide cît de multe, să fie democarție, că o să fie bine. N-a prea fost, dar a fost bine că am spart monopolul PCR.

Ce a vrut Ucraina? Păi a vrut democrație și s-a luat la trîntă cu Ianukovici. Dar au încasat-o și cei de stînga, pe simplu motiv că erau de partea cealaltă a baricadei (și la propriu și la figurat). O fi bună democrația, dar cînd e distructivă, ce sens mai are? Nu îl apăr pe Ianukovici, nici pe comuniști, dar democrația modernă n-are sens fără opoziție. Altfel nu mai e democrație, e o altă dictatură asemănătoare cu cea a proletariatului. Și aia știm cum a fost.

În Ucraina activiști sau ne-activiști, infiltrați sau autohtoni, dar rusofili sau lefofili entuziasmați de trecerea Crimeii la Rusia cer alipirea părții de est a Ucrainei la Rusia. De ce -ar cere-o? Mi se pare ceva normal. Ar fi și mai normal dacă Putin nu și-ar băga coada, dar cum are una lungă, țepoasă și activă, momentan nu se mai poate face nimic. Se poate analiza situația și se poate spera într-o minune. Mai ceva ca la căderea Ierusalimului…

De ce pierde atunci Ucraina pe mîna democrației? Simplu. Pe de o parte se arată de orientare pro-europeană, deci pro-democratică, dar pe cealaltă parte intervine în forță împotriva babuștelor, adolescenților, activiștilor și infiltraților putiniști. Deci în percepția imediată Ucraina democratică acționează în forță în acel stil caracterizat pînă mai ieri de suflarea stîngistă ca fiind specific capitaliștilor, imperialiștilor și lacheilor lor. Ucraina democratică (o fi, n-o fi…) este percepută de idealiștii ruși adormiți de propaganda putinistă ca fiind fiara re-născută a fascismului, a tuturor relelor ce s-au abătut de 100 de ani încoace asupra Mamei Rusia. Păzea!

Nu spun că Ucraina n-are dreptul să-și apere teritoriul. Deloc. Dar este clar că Ucraina n-o poate face. Cel puțin nu singură, nici măcar asociată cu alte țări mici. Nici măcar cu jumătate din Europa de partea sa. Părerea mea… Ca urmare ar fi bine ca Ucraina să-și conserve teritoriul, să încerce alte soluții, să discute, să o lungească, să facă ceva să-i calmeze ne rusofili, ruso-foni, în general pe toți simpatizanții monstrului mincinos și acaparator de la Kremlin.

Înainte ca rusofilii să inițieze un alt referendum cu trupe ruse la fața locului, Ucraina ar putea ea organiza vreo două referendumuri cu trupe locale loiale. Dacă Ucraina ar face un gest de mărinimie (oricum o să piardă estul țării) și ar organiza o autonomie locală, cu reprezentare la Kiev, nu la Moscova, cu limba rusă, cu o copie a Kremlinului și a Dumei dacă trebuie, poate democrația ar avea o șansă în afară de cea a impunerii ei cu forțele de ordine și serviciile de securitate.

Oricum Ucraina a fost luată prin surprindere și e cu trei mutări în urmă. S-ar putea gîndi acum ce-ar fi mai bine să facă, nu să reacționeze instinctiv. La forța Rusiei s-ar putea să-i opună forță. Ce ar rezolva? Nimic. Ba chiar ar fi mai rău.

Un război evitat conservă forțele pentru o mutare ulterioară mai inteligentă. Dacă nu mîine, poimîine Putin o să dea colțul. Nu știm ce se va întîmpla după aia. Dar cu armata distrusă, cu zona industrială pierdută și cu tranziția către o democrație vestică Ucraina ar putea ajunge în postura Poloniei ce a fost împărțită de vecini și a dispărut ca stat pentru mulți ani. Asta nu neapărat din cauza Ucrainei, ci pentru că după cel de-al doilea război mondial frontierele s-au tot mutat, mai ales cele dinspre vest. Din marea cacialma a mutării lor, a exterminării și deportării populațiilor băștinașe, numai Stalin știa ce-a făcut și de ce. În rest toți au dansat cum le-a cîntat el.

De ce ar trebui Ucraina să-i facă jocul? De ce n-ar trebui să-l dejoace? Acum Putin sau popa e tot una: să facem cu spune popa Putin și să nu facem ce face popa Putin. O fi mai bine.

Dacă se pierde pe mîna democrației vestice, adio de-putinizare. Putin se va arăta ca oracolul din Delphi, ca mîntuitorul neamului, ca un apărător al Mamei Rusia. Un Stalin modern. Și nu mai avem nevoie de așa ceva. Unul ne-a fost de-ajuns.

Paradise lost…


sursa:https://www.memecenter.com/fun/25429/Vladimir-Putin-RoboCop

Gorbaciov a vrut să reformeze paradisul comunist aflat în pragul falimentului. N-a reușit prea bine, dar a scăpărat scînteia schimbării. Ielțîn a dus schimbarea mai departe. Ar fi fost potrivit să anunțe ceva ce toată lumea aștepta:

Pierdut paradis, declarat nul!

Același lucru am fi așteptat la peste 20 de ani de la desființarea URSS. Dar se pare că Putin nu ține seama că la porțile paradisului sovietic stau de veghe milioane de morți. El vrea să-l redeschidă. Și nu numai că vrea să intre-n el cu Rusia, dar vrea să-i bage cu forța în paradis și pe alții. Pentru început Transnistria. Apoi Georgia. Acum Crimea. Urmează Ucraina.

Ce bine era în URSS! În URSS domnea un sistem represiv ce n-a mai putut rezista nici printr-o lovitură de palat, atunci cînd Gorbaciov a fost arestat și hard-linerii comuniști au preluat puterea. Ce să faci cu puterea cînd toată lumea ta geme sub ocupație și n-ai de unde lua bani pentru a cumpăra mîncare pentru milioane de oameni?

Paradisul sovietic, că despre el este vorba, păzit ca nimeni să nu iasă decît cu aprobare sau cu picioarele înainte, contrasta cu iadul occidental unde capitalismul era în putrefacție (după cum afirmau ideologii comuniști) și (spunea un banc în anii 80), mirosea a Chanel 5.

Din iadul capitalist nu fugea nimeni. Puteai să pleci cînd voiai, puteai să reintri. Nu trebuia să mori pentru asta. Numai trădătorii secretelor militare sau economice au fugit în URSS ca să fie recompensați cu ceva la care orice om de rînd putea ajunge în mod cît se poate de normal în went: o casă, o mașină, papa bun, un cont.

Vorba aia: decît în paradisul sovietic, mai bine în iadul capitalist!

Acum Rusia joacă cartea agresiunii mascate, a șantajului economic și a presiunilor etnice. Paradisul a decis să invadeaze iadul.

Înțeleg care este eșafodajul politic, dar nu reușesc să-l văd pe cel religios. Nici pe cel ideologic.

Ce are Rusia de oferit în paradisul pe care-l imaginează? Un nou cult al personalității? Fumat! Un boom economic? Dacă n-ar fi tehnologia occidentală și consumatorul occidental ce s-ar întîmpla cu rezervele Rusiei? S-ar devaloriza. O cursă a înarmărilor? Cu SUA cheltuind cît 10 state la un loc, și cu China-n coastă? O nouă cursă spațială? Poate cu samaliot mișto zburaiet!

Paradisul nu se cucerește cu armele, cu forța, cu propaganda, cu interdicții și teroare. Dar se poate și asta, dar te trezești cu un paradis gol, iar tu cheltui jumate din buget să ștergi graffitti mîzgălite de fugari de pe zidurile lui!

Și mai e ceva: doar nu te crezi stăpînul paradisului…

Why Did Putin Grab Crimea?


Alexandru Nădăban:

Nobody in Europe is taking into account what Russia would do next. That is a big mistake in chess. But not only in chess. Budapest treaty already thrown to garbage I wonder what or who will be next?

Originally posted on Waging Wisdom:

international relations Right after the Russian military invaded Crimea, seasoned diplomat Nicholas Burns  described Vladimir Putin as yet another of Russia’s innumerable chess grandmasters – it’s just that Putin is moving an army around in a real game. Burns, a presidential adviser as far back as the George H. W. Bush White House, sees it geopolitically as “chess showdown.” He then suggests long-term strategic moves that President Obama and his European allies can make to counter Putin’s move into Crimea. His hope is these moves will outmaneuver Putin “from domination of the Ukraine by the match’s end.”

I disagree, however, with his view that the “Ukraine crisis has become the most complex and dangerous international challenge of Obama’s presidency.” Not Iran? With Syria, possibly Pakistan, a close second? And why does he believe that Putin’s move into Crimea was the “opening gambit” in this particular game? It seems likely that Putin has…

View original 725 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Cultura penibilului


sursa: http://www.topsixlist.com/2013/08/16/ugliest-hairstyles-in-football/

Mă uitam la un meci de fotbal. Două echipe cu un palmares extraordinar. Jucători evaluați la sute de milioane de euro. Stadioane de multe milioane de euro. Spectatori pe patru nivele. Bilete de 1200 de euro. Și un joc pe măsură. Totul la superlativ: pase, driblinguri, fente, șuturi, arbitraj, scor. Culori, reclame, spectacol. Bucurie nedescrisă la goluri. Și totuși…

Ne mirăm și ne întrebăm cu ce sau în ce va apare costumată Lady Gaga la următorul concert. De fapt eu nu mă întreb, nici nu mă mir, ci sunt doar încercat de un simț al penibilului. (Discret încercat, că nu fac crize. Sau cine știe, asta o fi una dintre ele…) O fi de vină conformismul creștin? Vîrsta? Non-comformismul propriu? Cine știe? Poate una dintre astea, poate toate, poate niciuna.

Indignarea nu cunoaște margini că o femeie se afișează în ținute scandaloase și nemaivăzute, punând pe jar părinți, educatori, cenzori și fotografi. Tinerii exultă, dau cu tifla și imită. Gîndesc: Dacă ea poate și noi putem!

Normal. Se poate și mai bine. Se poate și mai rău. Se poate ceva ce n-a văzut, n-a visat, nu și-a închipuit nici măcar Lady Gaga!

Dar să nu exagerăm. Este o simplă femeie. Are idei, dar e o simplă femeie. Face bani, e adevărat. E un fenomen, dar nu e un fenomen singular.

Priviți-i pe acei faimoși fotbaliști cu părul tuns prospăt pentru meci. Pentru șou. Pentru fani. Pentru un ego atît de mare că biata Lady Gaga pare o începătoare, o diletantă. Tunsori penibile, numai bune de atras privirile a mii și mii de fani. A milioane de telespectatori. La fel ca și costumele femeii.

Cum să ieși din anonimatul unui echipament de fotbal cînd o echipă întreagă de 11 jucători poartă același țol din care ți se văd doar genunchii, un pic de gît și capul? Poți să joci admirabil, dar așa ar trebui să faci la fiecare meci. Deci, mai bine o tunsoare penibilă că aia nu-i restricționată de regulament. Numai de fantezie. Numai de îndemînarea stilistului. Cîți euro? Ce contează!

Apoi jucătorul cu freza stil mohican ambeteat marchează. Să vezi manifestări! Jocuri, dansuri, sărituri. Adevărate manifestări ale jocului de mimă. Dar oare ce mimează? Orice! Totul! Bucuria. Banii. Faima. Reușita. Eu, eu și numai eu! Penibil, dar ce contează, nu ține decît un minut?

Se aruncă pe jos, se îndreaptă spre galeria adulatoare ce de emoția golului nu-i scandează încă numele. Își arată persuasiv numărul și numele de pe tricou. El e el! El este eroul. Marele erou. Își duce mîinile la urechi ca și cînd are probleme cu auzul. Nu că ar fi surzit. Nici că e muzician. Nu aude destul de clar scandarea numelui său. Eu, eu și numai eu. Cine a zis că fotbalul e un meci de echipă?

Și așa se cultivă penibilul ca să se iasă din anonimatul celebrității. Se reintră cu alți lauri, mai mari, mai stufoși într-un etaj superior al celebrității. Celebritatea penibilului. Cine are curajul să facă ca mine? Toți mă invidiază. Cu cît mai penibil, cu atît mai celebru. Cu cît mai neimitabil, cu atît mai original și unic. Vorba americanilor: The most unique!

De aici pînă la cultivarea penibilului, la cultura penibilului nu mai e decît un pas: imitarea.

De aia e tot mai greu să imiți un galilean ce în urmă cu 2000 de ani a murit pe o cruce abandonat de toți. Nu e la modă. Nici măcar nu e penibil.

 

Cum stau lucrurile cu comunismul în România (2): partea plină a paharului


sursa: http://www.intramuros.ro/?cat=8

Cu unele poticniri, am perceput perioada 1959-1980 ca o perioadă de dezvoltare în cele mai multe domenii. A fost La belle epoque, dar mai spre final mucaliții au denumit-o labele poc, datorită aplauzelor aplaudacilor de meserie la conferințele și congresele partidului în care apărea Ceaușescu sau se citeau mesaje din parte lui.

În domeniul educației și socialului s-au construit tot mai multe creșe și grădinițe datorită industrializării ce s-a accentuat în anii 60. Datorită industrializării s-a înregistrat o migrație masivă de la țară la oraș, ceea ce a determinat mărirea numărului de școli. Atunci au reapărut liceele industriale ce s-au diversificat pe mai multe profile. Au apărut blocurile de locuințe, mai întîi după modelul blocurilor în care trăiseră ofițerii sovietici din trupele de ocupație, apoi s-au creat micro-cartiere și de cartiere întregi de blocuri. Continue reading

Cum stau lucrurile cu comunismul în România (1)


Comunismul a fost contestat în țara noastră, dar acum mulți români regretă că nu mai trăiesc în comunism.

În primul rînd cîteva precizări de natură să clarifice unele amănunte deseori ignorate de nostalgici.

Foarte puțini români care regretă că nu mai trăiesc azi sub conducerea partidului comunist nu știu cum a ajuns comunismul la putere în România, cu atît mai puțin în Rusia sau în alte țări, nici nu cunosc scrierile teoreticienilor comunismului, Karl Marx și Friedrich Engels. Ei nu l-au citit nici pe V.I. Lenin și I.V. Stalin. Tot aici mai trebuie precizat că există foarte puțini români în viață ce au prins și perioada dinainte de venirea comuniștilor la putere ulterior datei de 23 august 1944. La aceasta se adaugă cei care au prins doar perioada bună a comunismului, între 1963-1980 și fac abstracție de perioada 1980-1989 cînd România se afunda tot mai tare în lipsuri de tot felul, în plină dictatură a cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Ca urmare ei privesc doar la partea plină a paharului și o ignoră pe cea goală. Dac-ar fi așa de simplu… Continue reading

Soarta


sursa:http://www.ifmelranthezoo.com/2013/05/29/fate/

Se știe că poporul român este fatalist. Se știe și că popoarele slave, mai ales cele din est, sunt fataliste. De ce? De mere!

Nostalgia și fatalismul merg mînă-n-mînă. Cu cît suntem mai nostalgici după comunism, cu atît suntem mai fataliști. Am uitat de nebunia din decembrie 89. Acum o numim prostia din decembrie 89. Și tot așa, tîgîdîm-tîgîdîm ajungem să gîndim că soarta noastră e bătută-n cuie. Cuie comuniste, rusești.

Ne-a plăcut în comunism că toată lumea avea de lucru. Că mergeam în stațiune. Că nu era corupție. Că nu era criminalitate. Că țiganii stăteau la locul lor. Că România n-avea datorii. Că gazul era ieftin. Că nu se tăiau pădurile. Că nu se furau pămînturile. Că aveam combinate nedărîmate. Că cefereul era ieftin. Că pensia era pensie.

Nimic nu se putea schimba decît de sus. Cu cît mai de sus, cu atît mai fatidic. Soarta ți-o hotăra statul. Statul eram noi. Nouă nu ne păsa.

Și acum ce ne oprește să mișcăm? Vestul. Ce ne influențează soarta? Băncile. Creditul cu buletinul. Magazinele cu marfă sclipitoare. Cazinourile cu jocuri de noroc.FNI, Banca Agricolă, Caritasul, pămînturile retrocedate aiurea. Casele încă nerotrocedate. Falimentarea fostelor întreprinderi de stat. Șomajul. Facultățile ce vînd diplome unor studenți habarniști. Corupția. Necinstea. Mita. Într-un cuvînt, răutatea. Ce soartă avem!

Ce bine era pe vremea comuniștilor: făceai armată, mergeai la ședințe, la mitinguri, la defilare de 23 august, la Cîntarea României, la Daciada, la porumb, la cozi, la muzică patriotică, la folclorul de tip nou, la concentrare, la canal, la metrou, la Casa poporului.

Se spune că în timpul unei parade de 1 Mai la Moscova în coloanele de muncitori și țărani ce treceau prin fața mausoleului lui Lenin, unul dintre participanții la defilare pe numele său Itzic, îl zărește pe un cunoscut, pe Ștrul și începe să strige:

- Ștrul, Ștrul, sunt eu prietenul tău, Itzic! Unde ai dispărut? Ce mai faci? Ștrul se uita chiorîș, se ferea, fugea spunînd:

- Nu știu cine ești, nu te cunosc! Lasă-mă-n pace!!! Itzic insista:

- Ștrul, Ștrul, sunt eu prietenul tău, Itzic! Nu te mai face că nu mă cunoști. Am lucrat împreună amîndoi la hidrocentrala de pe Amur…

- Nu știu cine ești, nu te cunosc, pleacă de aici!!!

- Ștrul, Ștrul, sunt eu prietenul tău, Itzic! Ne știm de atîta vreme.

- Nu știu cine ești, nu te cunosc!!! Itzic insistă:

- Măi Stul, nu mai ții minte, am împărțit același prici la Auschwitz! La care Ștrul răspunde:

- O, Auschwitz? Ce vremuri!!!

 

Rusia, Belgia și Ucraina


În istoria fiecărei națiuni sunt amintite bătăliile cele mai importante. S-au ridicat monumente pentru bătăliile cîștigate, dar și pentru cele pierdute. Jertfa vieții nu e puțin lucru cînd este dată în folosul patriei.

Rusia are un număr de monumente cît toate statele Europei și Asiei la un loc. Un tanc, un alt tanc, niște tunuri, niște statui, alte tancuri, ceva pietre și faimoasa Mama Rusia cu spada gata de harță. Impresionant. Dar să nu uităm că în ultimul război mondial rușilor le-a păsat mai puțin decît nemților de viețile propriilor soldați. La ordinele comandantului suprem au murit milioane de viteji chiar dacă nu era nevoie. Carnea de tun a fost măcelărită bine. Nemții nu reușeau să omoare cîți ruși îi atacau. Simplu. Dar trist.

Evident că Belgia nu a fost niciodată o mare putere militară. Nici cînd stăpînea Congo. Dar Belgia are un monument foarte ciudat care e de-e dreptul haios pentru că nu se înscrie în tipar. E vorba de statuia băiețașului care făcea pipi pe cotropitori. După aia i-au învins. Bună rețeta.

Mă gîndesc la Ucraina, la militarii ucraineni ce au ales să rămînă în Crimea, la cei ce au ales să treacă în armata Rusiei. Nici o jertfă. Nici măcar un pipi pe casca unui invadator? Dacă e așa, de ce s-ar deranja UE și NATO să se implice serios? Care ar fi miza?

Criterii noi pentru viitorii pastori (exercițiu de imaginație)


Alexandru Nădăban:

Pentru comisiile de ordinare

Originally posted on Cu drezina:

(Sursa)

( Sursa )

Acest exercițiu de imaginație nu este o critică adresată pastorilor, ci mai degrabă o propunere adresată enoriașilor de a privi altfel acest oficiu. Fiindcă criteriile de selecție din prezent sunt în mare măsură rezultatul așteptărilor explicite sau implicite ale comunităților eclesiale. Dacă n-ar fi așa, atunci pastorii cu un anumit profil (mai ales cei care „nu ne plac”) nu s-ar mai regăsi la amvoane, ci în alte locuri de muncă.

1. Fiecare aspirant la statutul/vocația de pastor va trebui să aibă un viciu de care fie n-a scăpat încă, fie a scăpat cu multă trudă (după ani de zile). Dar nu din astea gen: nu mă pot trezi dimineața, îmi place mirosul cafelei, sunt bookaholic, mănânc numai vegan sau îmi plac numai produsele organice. Ci din alea urâte: invidie față de oricine e mai bine poziționat, violență în familie, obsesia îmbogățirii, cleptomanie, dependență de alcool sau pornografie…

View original 764 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014