Iuda plauzibil


sursa: istokphoto/http://news.discovery.com/history/religion/gospel-judas-ancient-text-130408.htm

Circula acum cîtva timp o variantă a trădării lui Iuda ce se voia plauzibilă, dar nu se putea verifica. Tocmai de aia părea plauzibilă. Mi se pare că e verișoară cu teoria conspirației.

Cică Iuda de fapt s-a dus la preoți, s-a angajat să-l trădeze pe Isus, dar era dezinteresat de bani și de actul în sine. El voia altceva. El voia să declanșeze sfîrșitul lumii și instaurarea Împărăției. Naționalist sau nu, adică cu largi temeiuri spirituale, Iuda a preluat inițiativa. A gîndit, adică a conspirat cu preoții, dușmanii declarați ai lui Isus.

Varianta asta spunea că Iuda era mai deștept ca toți, că altfel cum ar fi intuit ce avea să se întîmple după arestarea lui Isus? Isus s-ar fi eliberat spulberînd totul cu legiunile de îngeri ce-i stăteau la dispoziție. Romanii ar fi fost o amintire, Israelul liber, iar Iuda din spatele cortinei, eroul zilei.

Evidențiat sau secret, importanța lui atingea apogeul. Lui și doar lui îi funcționaseră rotițele. Restul erau pe dinafară. Putea tranșa cu preoții, dacă mai era nevoie, putea ocupa locul doi în Împărăție. La dreapta lui Isus. Putea sugera cine să ocupe locul din stînga lui Isus. Asta da răsturnare de situație. Continue reading

Impresii și impresioniști


sursa:https://desydemeter.wordpress.com/tag/impresionism/page/2/

E complicată. Lumea. La fel și Biserica. Și bisericile. Să nu mai vorbesc de oameni. Unii sunt foarte agitați. Alții sunt foarte arțăgoși. O parte foarte tranșanți. Cealaltă mai acceptă să negocieze.

Și peste tot profitorii. Antreprenorii spirituali. Exploatatorii aproapelui. Sau al departelui. Lasă ăștia niște impresii ca niște… impresioniști.

Ieri am intrat pentru prima și probabil ultima dată într-o biserică din oraș. O hidoșenie arhitecturală. Și pe față și pe dos. O chestie halucinantă. Cu bani din america, cu banii de aici. Goală…voiam să spun ca Venus din Milo, dar planeta aia e clasică și goală… Asta era goală și urîtă. URÎTĂ!!!

Cin-m-a pus să intru? Nevoia. Așteptam tramvaiul… Cine nu mă crede să se ducă  s-o vadă. Să-și facă o impresie.

De la David citire am rămas cu reflexul jertfei pentru Domnul. Cînd cu îngerul ce stătea cu sabia deasupra Ierusalimului. O jertfă pentru Domnul trebuie să te coste, altfel nu e jertfă. Și jertfim pentru companiile de construcții, pentru cele ce produc sau/și comercializează materiale de construcții. Pentru alte servicii spre slava ANAF. Și a idolului Tevea. Tot mai mare!

Vezi Metanoia I. Vezi Metanoia Harvest. Vezi Metanoia-n stînga, Metanoia-n dreapta. Catedrală-n piață, catedrală-n centru. Catidrale piste tăt! Era să zic altceva…

De ce n-au construit și evreii ăia Templu Central Ierusalim, Templul II, Templul Muntele Sinai, etc? Că era Dumnezeu monoteist? Sau că n-aveau bani? Sau că nu-i lăsau ăia sau ăialalți? Să-și facă Neamurile o impresie. Despre ce? Despre ei, despre zeul lor? De aia i-a dus în robie? De aia le-a dărîmat Templul? De aia le-au distrus zidurile?

De ce-au construit creștinii biserici? Că era vorba de Trinitate? Că s-au extins? Că au avut bani? Că dețineau puterea? Că una, că alta?

Cînd ne vor distruge nouă zidurile vom plînge după ele? Sau vom plînge că am vrut să facem impresie și n-am investit unde trebuie? În cine trebuie… Continue reading

Citate despre ideologii surori și criminali frați cu filozofii


Originally posted on Bogdan Calehari:

svastica-si-secera-cu-ciocanul

Sunt inimi în care nici Dumnezeu nu poate privi fără să-și piardă inocența” – Emil Cioran

“Românii sunt un popor fără istorie, destinați să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevoluției și vor rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență, în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pământului va fi un pas înainte.” – Amiralul Horthy. Nu, Karl Marx.

“Pentru noi, condițiile economice determină toate fenomenele istorice, iar rasa face parte și ea din condițiile economice.” – Hitler. Nu, Friedrich Engels.

“Dacă în țările noastre axiomele matematicii, de pildă, sunt absolut evidente pentru un copil de 8 ani și nu necesită recurgerea la experiență, aceasta este urmarea “eredității acumulate”. Ar fi însă foarte greu să-l înveți aceste axiome pe un boșiman sau pe un negru…

View original 1,597 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Cu teleguța prin gropi…


Mă gîndeam să scriu despre căruță. Sau cocie. Dar nu mai e o căruță. Nici cocie. E doar o teleguță. Dacă aveți chef și un pic de inspirație, încercați să citiți rîndurile de mai-sus cu vocea lui Aiurel din Winnie the Pooh. Mie mi-a ieșit!

Beton! Beton nemțesc.

Dar de pomană sau de amorul artei.

Pentru cei ce nu sunt la curent cu mijloacele de locomoție mai arhaice, căruța (sau cocia) e un fel de remorcă de lemn (mai ales), cu patru roți tot de lemn, pe cînd teleguța are doar două roți și e trasă de un cal sau de doi. Nemții, mai deștepți au înlocuit roțile de lemn cu roți de automobil, făcînd transportul mai confortabil, mai rapid și mai puțin gălăgios. Nemții! Iar ăștia dom-le?

Merg unii cu teleguța pentru că au pierdut două roți la căruță. Acum au varianta mini. Și merg prin gropi cu brișca precum ăia de calcă-n strachini.

Baiu, nu-i că merg. Ci că stropesc cu noroi. Nu pe mine, nici pe tine. Stropesc istoria. Aia. Știți voi. A Bisericii. Cu separarea Bisericii de stat. Sau stat cu sî mare și Biserică cu bî mic. Și a banilor statului în Biserică. Avea clasicul Caragiale o vorbă. Iat-o tălmăcită. Nu-mi place cine o tălmăcește, dar o zice bine.

Nu-mi place pedeleul…

 

Biblicii și ne-bibilicii


sursa:http://turambarr.blogspot.ro/2012/08/vin-alegerile_28.html

Există unii ce-ți bagă comentarii de genul frate da cum rămîne cu versetul cutare pe cutare sau ce facem cu pasajul despre mai știu eu ce. E unii ce vor să fie biblici. Nu-i condamn. Dar nici nu-i laud. Că dac-ar fi să trăim sau să aplicăm tot ce scrie-n Biblie, hai s-o recunoaștem, am fi morți, evrei sau nebuni. Asta pentru că nu tot ce scrie-n Biblie trebuie aplicat. Nu că scrie-n Biblie aplicăm. Continue reading

IRAN & THE U.S., THE SECRET YEARS OF DIALOGUE, part 1 of 2


Originally posted on Waging Wisdom:

red and green building patternThe history of U.S. – Iran relations has traveled rough and tumble roads since 1979, when the two states closed their embassies in each other’s country and broke off formal diplomatic ties. But between 1997 and 2003, those relations were becoming a bit smoother. Unknown to most Americans, U.S. – Iran relations had been quietly, albeit gingerly, becoming slightly more cooperative during the closing years of the Clinton presidency when Madeleine Albright was U.S. Secretary of State.

This cautiously improving context was the one in which the George W. Bush White House snubbed the Iranian diplomatic reachout to the U.S. in May 2003. It soon became commonplace to blame that decision on the strong neoconservative element in the Bush administration. That seems right, and I want to explain why in a future post. But many people do not see the snub as foolish, largely, I think, because they are unaware…

View original 783 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Dacă-i nuntă, nuntă să fie…


sursa: http://mcitl.blogspot.ro/2011/10/sun-28a-my-god-will-fully-supply.html

Nu împărtășesc deloc ideea ca la nunți să se predice despre cum să se poarte soțul cu soția, soția cu soțul, ce trebuie să facă cei doi de acum înainte. Nu de alta dar pe lîngă faptul evident că cei doi aproape leșină de oboseală, aceste subiecte sunt plictisitoare și arhi-cunoscute. Dar bineînțeles, unii nu rezistă. E ca la înmormîntare: dacă i-am prins și nu pot pleca, să le spunem una bună să ne țină minte! Io nu.

Care sunt nunțile ce contează? Prima, a ta și ultima. Codificat? Să mă explic.

Cea mai predicată nuntă, de la care a început totul, a fost cea a lui Adam și Eva. Cel puțin așa susține cea mai mare parte a predicatorilor înfocați ce reproduc povestea ei de parcă ar fi fost martorii ce au semnat alături de miri pentru eliberarea certificatului de căsătorie. Și atunci să te ții la ce fantezii auzi… Continue reading

Fără supărare: o întrebare pusă domnului Paul Negruț


Domnule Paul Negruț, aș vrea să vă întreb, fără supărare: De ce este normal, ba chiar indicat ca școlile confesionale să primească sponsorizare de la stat, cînd dumneavoastră ați făcut atîta caz că e total împotriva principiilor creștine ca biserica (cultul baptist) să aibă pastori plătiți tot de stat?

Vă citez: „consider ca incercarea de a justifica acceptarea subventiilor de la Stat dupa  modelul organizatiilor care functioneaza doar la nivel orizontal,  cu pretul rastalmacirii Scripturilor, tradeaza indepartarea de teologia  baptista.” sursa: http://negrutpaul.wordpress.com/2010/03/20/subventiile-de-la-stat-si-doctrina-despre-biserica-ii/ Continue reading

Este musulmanul aproapele meu?


Originally posted on Persona:

Este musulmanul aproapele meu
(Sursa, AICI)

Raspunsul evident la intrebarea din titlu, pentru cei mai multi dintre evanghelicii de la noi si de aiurea este, ‘Doamne fereste’. Raspunsul este inradacinat in islamofobia care domina spatiul evanghelic american, ale carui patologii se raspindesc rapid in lume, pe calea dolarului.

In acest context, intiativa unei biserici evanghelice din Arad de a organiza o intilnire in care un imam (din Singapore) si un specialist in islam (din Romania – da, avem si asemenea specialisti intre evanghelici) vor dialoga sub umbrela unei metafore biblice si cristice, aceea a iubirii pentru aproapele nostru.

Sa va pazeasca Dumnezeu de fundamentalistii crestini; ca cei islamici sunt, deocamdata, mai departe. Slava Domnului!

Felicitari si mult succes!

View original

By Alexandru Nădăban Posted in 2014
Featured Image -- 8255

Genocide In Our Time (The Tragedy Facing Iraq’s Christians and Other Religious Minorities)


Originally posted on B.A. Intelligence Network:

An Iraqi Christian Church nearby COP Titanic. Taken early 2008 in Mosul, Iraq

An Iraqi Christian Church nearby COP Titanic. Taken early 2008 in Mosul, Iraq

Approximately three years ago while employed as a security supervisor for the Sherman Oaks Galleria in Sherman Oaks, CA I recall a peaceful rally being held on the corner of Sepulveda and Ventura Boulevards, two major cross streets in Southern California’s San Fernando Valley. It was not an unusual occurrence to see demonstrations there; however, it was unusual to find a demonstration of such type. They were a group of Assyrian Christians, striving to bring awareness to the genocide of their brethren and many other minorities in their homeland as a result of the recent conflicts in the Middle East. Although a diverse and heavily visited locale in the Los Angeles area, most employees and patrons were indifferent to the cause voiced by the group; unaware and even annoyed amidst the hustle and bustle of their daily…

View original 2,120 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

SNUBBING IRAN: THE WORST FOREIGN POLICY DECISION IN THE HISTORY OF THE UNITED STATES?


Originally posted on Waging Wisdom:

Iran architecture (ali reza parsi)Most Americans are unaware that in May 2003, the Iranian regime formally reached out to the United States to hold high-level talks. That serious and detailed offer was immediately and soundly rebuffed by the George W. Bush White House. The magnitude of opportunity to alter U.S. – Iran relations for the better was lost. We have been seeing consequences of the snub playing out in Iran’s nuclear program, which every American is aware of – an issue that may take the wisdom of Solomon to prevent from becoming an international disaster.

In this series of posts I want to explore the Bush administration’s snub of Iran was uncalled-for, and why I believe that the West’s negotiations with Iran about its nuclear program must succeed if the snub is not going to down as the worst foreign policy decision in U.S. history. This topic is of great significance to the broader…

View original 544 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Opinie privind „A Common Word” și Răspunsul de la Yale (1): despre păcatele de omitere


Alexandru Nădăban:

Chibzuieli mai noi despre un subiect imflamabil:

Originally posted on Chibzuieli:

Acum, că lucrurile și-au urmat cursul și ITP are un nou rector, iar școala este cu totul ferită de pericolul crislamului – religia mondială gata să reveleze profetul mincinos, fiara și anticristul – poate este cazul să închei subiectul despre „A Common Word” cu opinia personală pe care am promis-o cu câtva timp în urmă. Oricum, cu privire la deznodământ, toți românii trebuie să fie fericiți pentru că aud că după nuvelele Left Behind anticristul trebuia să vină tocmai din Carpatia, și cât de extraordinar era să vină tocmai cu concurența școlii penti nr.1 din Romania :)!

Cum, am văzut că în tagma fabricanților de scandaluri cu iz profetic mincinos [exemplu pe această pagină] nu este nici o problemă să se redefinească atât religia mondială cât și fiara sau profetul mincinos, ca și tot ce ține de zilele de pe urmă, a căror început se reia la…

View original 773 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

ISIS & JIHAD: INEVITABLE WAR


Originally posted on Waging Wisdom:

red light of warIslam, like Judaism and Christianity, is not monolithic. As there different kinds of faithful Jews and Christians, there are Muslims, and many are opposed to what ISIS is doing and regard it as un-Islamic. Many of these are Muslim reformers who see Islam as a flexible, nondogmatic religion adaptable to the modern world. They might call themselves moderates, liberals, or progressives, or even secularists. They would consider themselves devout Muslims even though they typically hold to nonfundamentalist approaches to the Qur’an and sharia. I have talked with some and read others. (See: Change Agents.)

But in this series of posts, begun here, the focus has been on key religious beliefs of the militant Sunni groups of al Qaeda and ISIS (the self-styled Islamic state), and they consider the reformers as enemies of true Islam. To understand what drives their extremist religious-political ideology we have been considering the writings…

View original 1,268 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Zece rectori mititei…


sursa:http://library.sdsu.edu/scua/new-notable/propaganda-childrens

Mare tam-tam s-a făcut cu destituirea rectorului de la ITP. Dacă mai rămînea încă puțin s-ar fi găsit binevoitori să-i socotească numele și să-l transforme în 666. Mi se pare interesant că într-o biserică ce se laudă cu descoperiri ale Duhului Sfînt și prorocii veritabile n-a existat nici una referitoare la acest rector. Din nou mari semne de întrebare.  Prorocii au fost prea ocupați cu unele chestii mai importante, ori s-au pus de-a curmezișul alții pe planul Domnului. Sau nici una, nici alta și atunci mă întreb ce n-ar trebui să mă întreb, dar tare mă bate gîndul.

În urmă cu ceva timp a fost mare veselie că s-a schimbat rectorul. Ce bun era cînd a fost ales! Acum iar mare veselie că din nou s-a schimbat rectorul. Ce bun este! Nu dezvălui nici un secret, nu e nici o prorocie, dar prevăd că iar se va schimba rectorul și se va constata că următorul este iar bun. Simptomatic, ce mai! Îmi aduce aminte de un banc bun de pe vremea lui Ceaușescu.

L-au luat pe Cutărică să-l facă membru de partid. I-au cerut o caracterizare de la sindicat. Sindicatul l-a lăudat cît e de bun, de moral, de harnic, de dedicat, de loial. L-au făcut membru. După un timp l-au dat afară și au spus că e rău, imoral, nededicat, neloial. Ăia de la sindicat au zis că nu vor să-l ia înapoi. Uite cum vi l-am dat și uite ce-ați făcut din el! Continue reading

Contracararea jihadului ISIL


sursa:http://www.solarnavigator.net/solar_cola/coca_cola.htm

Alarmiștii spun că jihadul este la granițele României? În Europa chiar.

Dincolo de jihadul ăla spiritual, e clar că jihadul violent a captat răzbunarea tuturor celor ce pun sabia înaintea creierului. E limpede. Mulți, da proști. Proști, da mulți.

De partea cealaltă e cam la fel. Nu pot nici ăialați să facă față prostimii decît cu prostime. Nimănui nu-i trece prin cap ceva creativ și eficient. Subversiv de eficient.

De exemplu, la noi, musulmanii și jihadul n-o să aibă cîștig de cauză. Dacă-i numărăm numai pe bețivii autohtoni ce vor fi amenințați cu sevrajul, îmi închipui cîteva milioane de luptători, trăgători de elită, ce vor prefera să sară-n aer cu jihadiștii decît să renunțe la berea, palinka sau votculița zilnică. Ce înfrățire cu naționalitățile conlocuitoare!

La noi religia alcoolului e mai tare ca orice jihad. Pe aici nu se trece! Never!

Și ca să ajungă la noi trebuie să treacă prin Grecia. P-acolo unde era zeu Dionysios? Să fim serioși.

Prin Ungaria? Nici atîta! Prin Cehia și Slovacia? Păi cine are cel mai mare consum de bere pe cap de locuitor? Ați ghicit!

Prin Austria? Păi cine-a inventat șprițul?

Prin Nemția? Fără șanse. Vă închipuiți Islamfest în loc de Octoberfest? Cîrnați din oaie, capră și scoici? Nein! Nemții ar face bere și din lapte de cămilă!

Prin Belgia? Cîte tipuri de bere au belgienii? N-au jihadiștii cuțite să taie capul unui băutor de bere belgiană. Se tocesc cuțitele în gîtlejurile alea musculoase.

Prin Franța? Țara vinurilor?

Prin Italia? Acolo unde da Vinci a inventat băutul din mai multe butoaie o dată?

Prin Anglia? Păi ce vezi la ei în fiecare week-end! Și femeile le stau împotrivă. Mai la nivelul solului, dar le stau!

De ruși să nu mai vorbim! Se smotocesc ei cu ucrainenii, dar la băut sunt frați. Cu toții!

Și-a introdus Coca-Cola băutura pe piețele arabe: Mecca-Cola. Păi nu se poate introduce Murfatlarul nostru ca Vinul Paradisului Islamic? Pe principiu bai nau, pei leită! Ă hint of parădais! În doze mici, ascunzabile. Vandabile. Tuburătoare. Curat insinuante.

De ce să te-arunci în aer omorînd oameni o dată, cînd poți să te faci praf în fiecare seară, (7x31x12) într-o companie aleasă cu grijă? Sau în fiecare dimineață. Depinde în ce schimb lucrezi! Sau lichidezi.

Poți opta pentru o soție. Pentru mai  multe. Pentru vecini. Pentru un prieten. De ce să te faci praf cu infidelii și cu dușmanii? Dacă cumva dai peste ei în paradis? Ar fi un dezastru veșnic.

Și apoi nu mai trebuie să te deplasezi pe front. Să te furișezi în zona de conflict? Ne! Jihad personal, la tine-acasă. Blou iurself ap uenevăr iu fil.

Ă teist ăv hevîn. Nu e căsătoria islamică o arvună a fecioarelor din paradis? Ba da. Și Murfatlarul ar fi tot așa. S-ar muia tot  jihadul isililor și isișilor. N-ar mai trebui să moară soldați americani pentru asta. Nu s-ar mai trimite avioane de bombardament. S-ar face economii. S-ar salva vieți.

 

Deci?


Mor cînd încep unii propoziția cu deci. Și ca să moară și alții, încep și eu. O dată-n viață!

Deci, așa cum ziceam în postul anterior, nu. Nu sunt de acord cu majoritatea dintre ei. Și ca minoritate vreau să fiu respectat, ocrotit, dacă se poate, chiar de lege. De ce nu? Dacă unii au dreptul ăsta, eu de ce nu l-aș avea?

Nu sunt de acord că omul sau mai bine zis oamenii nu se schimbă. Deci, se schimbă. Devenim mai buni sau mai răi, mai bătrîni, mai exigenți, mai neglijenți sau mai știu eu cum. Ca unii ce credem în Dumnezeu trebuie neapărat să credem că omul se poate schimba-n bine sau în rău. Unora le pare rău de ce-au făcut. Și Dumnezeu îi iartă. Asta ne spune că s-au schimbat. Sau invers.

În politică-i mai greu, dar foarte asemănător. Ne schimbăm sau ne acordăm și opțiunile. Îi criticăm pe unii și-i lăudăm pe alții. Răii și bunii. Cu toate că nu-i chiar așa de negru pe alb.

Și apoi ne luăm de cei ce-i votează pe unii și pe alții. Mai ieri am avut o discuție cu niște prieteni ce votează cu cutare și eu nu votez cu cutare. Ne-am antagonizat. De parcă nu eram destul pîn-acuma! Dar în esență ce descifrez în mentalitatea noastră este că dîpîdevedere politic nu ne schimbăm. Să ne ierte Dumnezeu!

Și să vorbim și despre cei ce-și fac cunoscute opțiunile politice în media. Poate cu mașina de propagandă. De exemplu să vorbim de Radu Beligan. Maestrul. Bătrînul. Actorul. Omul de succes. Omul pe cale de dispariție.

Îl susține pe Ponta. E criticat. Atacat. Mustrat. Blamat.

Deci, io zic că-i treaba lui! Nu pot să- schimb nici votul, nici trecutul, nici kilogramele sau profilul. Indiferent care ar fi ăla. Așa cum nu poate nimeni să-mi schimbe caracteristicile, performanțele și preferințele. Inclusiv cele sexuale. Că tot se face mare caz de astea! Deci, e treaba mea cu cine votez.

L-am văzut o singură dată laiv pe Beligan la teatru. Juca în Romulus cel mic. A fost mare. Mare, ce prostie! A fost MARE! A avut curaj. CURAJ! Era prin 80 și textul avea niște paralele perfecte la situația României și la persoana lui Ceaușescu. Trebuia să fii prost să nu-ți dai seama. Întreaga sala făcea Fiuuu! expirînd zgomotos cînd le-o trîntea cîte una de te uitai în sala să vezi de unde răsărea securistu să-l ia pe sus cu tot. Kit că era îmbrăcat în toga romană și se credea ultimul împărat.

Deci, pariez că nu era singurul spectacol la care se întîmpla asta. Așa ceva! Și a jucat ceva timp…

Dar azi nimeni nu mai pomenește de chestiile astea. Nici el.

Dar este atacat că ține cu Ponta. Să nu uităm că Radu Beligan este actor. Un mare actor. Joacă. Știe cum. Și e doar un actor. Chiar dacă este unul mare. Oare nu toți actorii au fost răsplătiți de regim? Nu toți au jucat teatru? Chiar și noi am jucat teatru. Deci?

sursa: http://www.constantablog.net/wp-content/uploads/2010/03/

 

De ce ne pare rău că are alte opțiuni decît noi? Că le-a făcut publice?

Deci, eu zic că oamenii se schimbă. Dar nu și în materie de opțiuni politice. Deci?

Să trăiești maestre!

ISIS & AL QAEDA: THE ROLE OF JIHAD part 2 of 2


Originally posted on Waging Wisdom:

Continued from the previous post.

wave curlAccording to Sayyid Qutb, as we saw here, Islam spread widely geographically during its earliest decades because Muslims implemented God’s totality rule over all of life, but when they became idolaters, or impure, Muslims lost God’s favor and were no longer able to implement God’s totality rule. In Milestones, Qutb is quite clear that the solution is first and foremost individual renewal, by which he meant the rise of a new breed of Muslim leadership – purified and  cleansed of idolatry. The “vanguard” (his word) movement would then have God’s favor to fight the flood of idolatry, both in Islam and in the wider world, and implement “the religion of God,” by with he meant “the Islamic way of life,” as he wrote in Islam: The Religion of the Future.

In Milestones, Qutb writes: “It is necessary to revive that Muslim community…

View original 662 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014