Cardinal says Christian Europe is to blame for Islamisation


Cardinalul ceh Miloslav Vlk, arhiepiscopul Pragăi are curaj şi ştie ce spune. Iată ce spune in Telegraph.co.uk:

„Muslims were well placed to fill the spiritual void created as Europeans systematically empty the Christian content of their lives”.

„Europe will pay dear for having left its spiritual foundations and that this is the last period that will not continue for decades when it may still have a chance to do something about it”.
 „The Muslims definitely have many reasons to be heading here. They also have a religious one – to bring the spiritual values of faith in God to the pagan environment of Europe, to its atheistic style of life.

„Unless the Christians wake up, life may be Islamised and Christianity will not have the strength to imprint its character on the life of people, not to say society.”

Simon Caldwell mentioned that he did not blame Muslims for the crisis as Europeans had brought it upon themselves by exchanging their Christian culture for an aggressive secularism that embraced atheism.

„Europe has denied its Christian roots from which it has risen and which could give it the strength to fend off the danger that it will be conquered by Muslims, which is actually happening gradually”.

„At the end of the Middle Ages and in the early modern age, Islam failed to conquer Europe with arms. The Christians beat them then.

„Today, when the fighting is done with spiritual weapons which Europe lacks while Muslims are perfectly armed, the fall of Europe is looming.”

Fiul lui Obama, soluţia pentru criza actuală!


Mă bate gîndul, destul de tare, că dacă nu ar fi dat America tonul, oamenii nu ar fi ajuns atît de cheltuitori. 
Mă mai uit şi la Emirate. Cînd se va termina petrolul ce vor face? Ce au produs în afară de construcţii şi drumuri, adică ceea ce au cumpărat? Mai nimic. Altă consecinţă a consumului american.
Parcă şi criza din prima jumătate a secolului trecut s-a declanşat tot în America. coincidenţă? Să ne trezim cei responsabili şi să-i învăţăm pe oameni să nu facă ca „ăia”. Noi suntem responsabili şi n-am facut ca ăia, nu am învăţat pe alţii să facă ca ăia. Nu ar fi mai bine ca cei ce ne-au dus în criza asta să işi faca mea culpa? Să se infiinţeze o autoritate, ceva care să tragă semnale de alarmă. Nu mai daţi vina pe Dumnezeu, nici nu mai îi pasaţi responsabilitatea! A, să preia Dumnezeu cîrmele finanţelor? Care dintre ei, ăla ortodox, catolic, musulman, evanghelic sau altul? America n-ar fi mai bună? Tot işi asumă rolul… Parcă totuşi nu i-aş mai lasa pe americani. Am auzit că se face „dumnezeu pentru o zi revine”. Scenariu: cum să iasă america din criză. Propun să îl bage şi pe Iureş în distribuţie, şi pe Boc I, II, III si IV, Tăriceanu, Băsescu şi Geaonă. Cel puţin ca figuranţi. Să facă şi Puric ceva, dar şi Vântu, dacă se poate şi Flutur! Dar dacă mă gindesc mai bine, mai bine era înainte. Deci, să-l cloneze pe Ceauşescu şi să-i dea rolul fiului lui Obama. Tot n-are. Să fie 3- D sau chiar 4 sau 5-D. O să bată Avatarul la încasări! Pe pariu! Prima super-producţie româno-americană! Dar nu ultima! Vor urma alte clone, apoi cyborgi, dar să nu deviem. Fiul lui Obama, să-l numim Obamix, un fel de Asterix româno-american remixed, va rezolva criza.

Va urma.

Sunt mândru că sunt român!


Tocmai am ajuns de la Oradea. Am făcut jumătate de oră pe autostradă cu noua mea Dacie Duster cumpărată din economiile de anul acesta. La salariul meu de 4867 de euro net, mi se pare normal. Am luat masa cu prietenii noştri la restaurant, după care au vizionat la cinematograful duplex din mall „Avatar se întoarce.” Soţia şi-a cumpărat mai ştiu eu ce ţoale şi cu greu m-a convins să îmi ia costumul bleumarin visat încă din copilărie. Copiii şi-au cumpărat un câine, un aparat foto şi un fleac de maşinuţă teleghidată.

Acasă ne aştepta răcoarea, că de anul acesta avem aer condiţionat. Ca şi maşina. Ne putem permite că s-a ieftinit curentul. Ne gândim chiar să ne introducem gaz şi să abandonăm sistemul de încălzire centrală pe lemne. La aşa subvenţii din partea guvernului, nici nu e de mirare! Anul trecut am izolat pe cheltuiala guvernului şi casa; podul, l-am mansardat. Acum îmi pare bine că băiatul cel mare poate merge la facultate cu bursă de stat. Se gândeşte să continue cu masterul şi cine ştie, la facilităţile ce le oferă statul, să devină cadru universitar, că salariile din educaţie sunt de invidiat. Eu am început să beneficiez de ele doar de anul trecut. Acum mă gândesc să mă pensionez. Tocmai au crescut pensiile şi cadrele didactice au primit câteva înlesniri. Impozitele au scăzut. Soţia îşi va deschide mult-râvnitul magazin de delicatese din comună şi ne gândim să luăm încă o maşină în rate pentru livrări la domiciliu. De când economia merge atât de bine, oamenii abia mai au timp să gătească.

Ne-am decis ca anul viitor să ne petrecem concediu pentru prima dată în Hawai. Excursia de anul trecut din Europa ne-a plăcut, dar acum vrem un pic de linişte şi nu mai vreau să conduc. Ne-am săturat de autostrăzi, castele în Franţa, muzee în Italia şi Spania, restaurante în Londra şi schi în Austria. 

Bun guvern avem. Bun preşedinte. Parlamentul îşi face treaba. Am votat anul trecut şi sunt mândru că sunt român.

Deodată cutremur! Ei, casa e asigurată, maşina e asigurată, toţi avem asigurări de viaţă şi de moarte. Aud parcă o voce:

–         Alex, scoală, e ora 8! Trebuie să prinzi trenul să mergi la şcoală! Copiii au plecat deja cu trenul de 6.30. Hai. Eu mă duc în pivniţă să fac focul. Ne-au mai rămas 10 lei. Ia şi tu o pâine, să ne mai rămână şi pe mâine. Ne împrumutăm pe săptămâna viitoare, până la salar.

Raiz ănd şain! Tocmai l-au ales pe Băsescu. Tocmai avem guvernul Boc IV. Tocmai avem turism Udrea, drumuri Berceanu şi Blaga… Avatar, unde eşti? Avatar, …când te întorci?

Sfârşitul lumii


telegraph.co.uk ne anunţă că oamenii de ştiinţă americani au aflat că s-ar putea ca în 20 de ani să avem o surpriză neplăcută. O supernovă va exploda şi ne va lăsa fără stratul de ozon. Acum ea se află la 3000 de ani lumină, iar explozia sa va elibera o cantitate de energie echivalentă a 20.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000.000 de megatone de TNT. Mă rog, poate am greşit cu un zero, două. Ce contează!

Deci, să ne pregătim. Taxatoarea ne va spune: Toată lumea coboară peste 20 de ani. Biletele au fost valabile până aici! Planeta asta se retrage în depou!

Eu zic să schimbăm linia sau să schimbăm planeta. Opinii?

Despre mine


Cine am fost, cine sunt şi cine voi fi

Nu contează atât de mult cine am fost, dacă m-am acceptat aşa cum am fost sau dacă m-am schimbat în bine. Dar am avut şi eu ca mai toată lumea, momentele mele de rătăcire. Dacă vrei să conteze cine suntem, să lăsăm la o parte deosebirile şi să punem accentul pe asemănări. Dacă ne deosebeşte o lume, dar ne apropie doar o asemănare, punem face ceva împreună.

Nu contează dacă am făcut, realizat ceva. E trist dacă te-am făcut să suferi pe nedrept. E tot atât de trist dacă nu mi-ai spus nimic şi eu am impresia că totul e OK. Contează ce fac acum, dacă asta îţi face rău. Sper să nu fac aşa ceva. Dar oricine poate greşi. Chiar şi eu. Atrage-mi atenţia. Contează însă, ce fac, dacă te ajut! Împreună îi putem ajuta pe alţii.

Şi ce voi fi nu s-a arătat încă… dar sper să merg în direcţia aceasta până la capăt. Cine citeşte să-nţeleagă!

Mai multe  în posturile viitoare.

Violenţa, în familie


 Din Telegraph.co.uk

France ‘to criminalise shouting at your wife’

Married couples could be arrested and charged for insulting each other under a new law in France banning ‘psychological violence’.

 The proposed legislation would punish partners who ‘overstep the mark’ during verbal spats in the home.

The law would apply to husbands and wives, as well as cohabiting couples.

It is expected to cover every kind of slur from repeated rude remarks about a partner’s appearance, false allegations of infidelity and threats of physical violence.

Police are being urged to issue a caution in the first instance of a reported crime, but repeat offenders could face a fine, electronic tagging or jail.

The law, being put forward by the prime minister, Francois Fillon, is aimed at protecting women who are the main victims of abuse in the home.

But men would also have the right to report their wives for verbal abuse.

Mr Fillon said: „It’s an important move forward as the creation of this offence will let us tackle the most insidious situations, the ones that leave no physical scars but which still injure the victims inside.”

But some experts have called the law a gimmick that will be impossible to enforce, and that the government should not be interfere in non-violent domestic squabbles.

Anne Giraud, a psychologist, said: „Squabbling couples will allege all kinds of things about each other, but they won’t necessarily be true.

„The police are likely to be called out more and more when this law comes into force this year, but often it will be a case of one person’s word against the other.

„Psychological violence is a very serious matter, but punishing it through the courts is a very different matter altogether.”

Pierre Bonnet, a sociologist, added: „Next they will be making rudeness a crime, and the police and courts will be overrun with work.”

In 2008, 157 French women and seven French men were killed by their spouses or partners, with hundreds more injured in outbursts of domestic violence. Mr Fillon said the new law had the support of the majority of the government and could come into force within six months

Despre blogul acesta


Am decis să am blog. Am mai avut unul, dar l-am abandonat. Ideea în sine mi s-a părut interesantă, dar îmi lua prea mult timp. Dar am recăzut. 

Am auzit de bloguri care nu permit comentarii. Nu comentez! Am auzit şi despre bloguri cu comentarii prea „colorate”. Este inevitabil să nu se mai rătăcească şi unul mai „colorat” pe blogul tău. Ce poţi să faci? Nu îi admiţi comentariul! Nici eu. Dacă laşi un comentariu, în caz că nu ne cunoaştem personal, lasă numele adevărat. Anonimatul e depersonalizant şi miroase mai mult a denunţ de Ev Mediu, decît a enunţ al secolului XXI. Dacă numele tău nu se potriveşte cu adresa de mail, puţin probabil că o să îţi apară postul. Mi se pare un principiu bun.

Nu pot să mă dezic de mine însumi, nici de istorie, aşa că posturile vor şi fi auto-biografice. Uneori o să trec dincolo de ceea ce am trăit eu, de dragul ficţiunii şi nu numai.

Pasarea Phoenix Remixed & co a fost catalogat automat ca blog despre Istoria Bisericii. Este şi despre aşa ceva. Pasarea Phoenix Remixed & co a fost catalogat ca blog evanghelic. Hm? Nu am declarat aşa ceva. Perspectiva mea e ceva mai largă. Din 1982 am luat o direcţie creştină pentru că l-am descoperit pe Dumnezeu sau poate el mi s-a descoperit. Ei, ce contează? A fost o experienţă personală de care nu am făcut prea mare caz, cu toate că a fost destul de …charismatică. Biserica în care m-am maturizat nu declara că e „baptistă” şi ca atare nu ne-am identificat prea mult ca baptişti, ci ca ucenici ai Domnului. Trebuie să mărturisesc că am fost atras de această identitate. După un timp am constatat că identitatea în care am fost iniţiat este definită prea îngust, chiar mai îngust decît mi-a fost prezentată iniţial. Drept urmare, nu ar trebui să mire pe nimeni că încerc să mă exprim dincolo de graniţele ei dogmatice. Trebuie neapărat să menţionez că în timp, am fost îndrumat să gândesc în afara acestor graniţe de cîţiva oameni ce au rămas în interiorul ei.  

Personal, nu am scopuri politice, religioase, etnice sau de altă natură. Totuşi nu pot să neg că sunt roman, creştin, alb, bărbat, tată, pedagog şi că am o anumită vîrstă. Nu ştiu dacă acest blog mă defineşte, dar la urma urmei, nici nu cred că ar conta prea mult. Voi posta ce îmi trece prin minte, prin faţa ochilor, orice este interesant sau extrem de plictisitor; orice ce e de bună calitate, dar şi ceea ce este de prea proastă calitate. Nu mă interesează reclama, pentru că …nu sunt cotat la bursă. Chiar dacă alimentează eul, nu mă interesează poziţia mea în vreun top, clasament sau ceva asemănător. Nu scriu ca să urc, cum nu postez ca să fiu aprobat sau dezaprobat. Scriu pentru că am trăit. Cînd nu o să mai scriu veţi şti că am …plecat.

Voi accepta comentarii critice. Sper fără atacuri la persoane sau persoană. Nu sunt intangibil, dar sper să fiu incoruptibil. Pe cât posibil accept limba română, engleză şi franceză. Vă rog nu postaţi în swahili, chineză, japoneză şi alte limbi rare. Nu sunt în stare să citesc aşa ceva.

În principiu, pe Pasarea Phoenix Remixed & co ce ţie nu-ţi place, altuia nu face. 

Închei cu tradiţionala urare: bloguieşte mai departe!

Semnat, Alexandru Nădăban

The man who survived two A bomb explosions just died


Aflăm din Telegraph.co.uk:

 

Japanese man who survived two atomic bombs dies

A Japanese man who survived two nuclear bombs has died, aged 93.

 

By Julian Ryall in Tokyo
Published: 7:00AM GMT 06 Jan 2010

Tsutomu Yamaguchi was on a business trip to Hiroshima on August 6, 1945, when the first atomic bomb was dropped on the city. Shocked at the devastation, he decided to return to his home town, Nagasaki, arriving shortly before that city was similarly levelled by the „Fat Man” bomb three days later.

Yamaguchi, who died of stomach cancer in Nagasaki on Monday, only began to speak publicly about his experiences after his second son died of cancer in 2005. He had been an infant when the second bomb was dropped.

In 2006, Yamaguchi was interviewed for a documentary titled „Niju Hibaku,” („Twice Bombed”), telling the stories of the very few people who had survived both attacks.

An outspoken critic of nuclear weapons, he told his interviewers, „The reason that I hate the atomic bomb is because of what it does to the dignity of human beings.

„I cannot understand why the world cannot understand the agony of the nuclear bombs,” he added. „How can they keep developing these weapons?” In the film, which was screened at the United Nations, Yamaguchi recounts how he was stepping down from a tram around two miles from the hypocentre of the bomb that detonated above Hiroshima. He was temporarily blinded, lost the hearing in one ear and was badly burned on much of his upper body.

Upon his return to his engineering company in Nagasaki, Yamaguchi was recounting his experiences to his supervisor when the second bomb was dropped.

He later went completely bald, suffered radiation poisoning and experienced medical complications for much of the rest of his life.

Around 140,000 people died in the bombing of Hiroshima, while the figure for Nagasaki is estimated at around 80,000. Six days after the second attack, Japan announced its surrender to the Allies.

Securistul bun, securistul rău


Am citit recent un banc pe Internet. Zicea că atât Moş Crăciun, cât şi Securistul bun sunt personaje imaginare. Totuşi cred că pot să afirm altceva. Nu din experienţă, ci din experienţa unuia dintre cunoscuţii mei. Această întâmplare reală a povestit-o de faţă cu două persoane, deci nu îi era frică. A, era să uit, a povestit faza pe vremea când încă mai exista Securitatea.

„La un moment dat, locuiam într-o casă şi lucram ceva prin curte. Era ziua în amiaza mare. Soţia era în casă robotind cine ştie ce. Cum poarta era deschisă, a intrat un băieţaş de vreo zece-doisprezece ani. Era îmbrăcat ţărăneşte, destul de sărăcăcios şi arăta cam obosit. M-a întrebat respectuos dacă pot să îi dau ceva de lucru. Nu mai aveam nimic important de făcut, treaba era gata, aşa că răspunsul meu a fost nu. S-a uitat prin curte întrebător, semn că ar mai fi dorit ceva. Apoi, a plecat, parcă dezamăgit, dar salutând. Peste câteva minute eram în casă, când am observat prin geamul camerei acelaşi băieţaş ce era acum în grădiniţa de zarzavaturi a soţiei, trăgând morcovii afară şi îndesându-i în desaga de pe umăr.  Am ieşit repede afară. Auzind zgomotul paşilor mei băieţaşul o porni la fugă spre fundul grădinii, dar acolo gardul era prea înalt. Ca să îl speri, am strigat soţiei cu o voce  tunătoare: „Mă, ce faci aici? Nevastă, repede, adă puşca!” La auzul acestor cuvinte, el se repezi disperat spre poartă, singurul loc prin care se putea ieşi afară. În fuga lui nu mai sesiză sfoara pentru întins rufele, pe care nu erau niciun fel de rufe. Contactul cu ea îl făcu să îşi piardă echilibrul şi să cadă pe spate. Mi-a fost suficient să îl prind şi să îl ridic în braţe. Era speriat, tremura. L-am dus în casă, l-am pus la masă şi i-am dat de mâncare. Era în vremea când nu se prea găseau alimente. După ceva timp ne-am despărţit prieteni.

Veţi spune, nimic neobişnuit! Dar, după câteva zile, vecinul meu îmi spuse pe un ton foarte serios:

– „Vecine, ar trebui să predaţi puşca aia!”

Cât am stat acolo nu am reuşit să-l conving că nu am nici o puşcă!”

Morala? Dacă ar fi fost securistul rău, povestitorul întâmplării nu ar mai fi apucat să povestească întâmplarea. Nici soţia lui.

Gerul Bobotezei


E ger. E ger pentru că azi e Boboteaza. Planeta se răceşte. Trebuie să facem ceva. Am o propunere bombă: să deschidem geamul! La orele 11.00 pe plan local erau 4 grade Celsius. Să mai zica cineva că planeta se încălzeşte!