Despre blogul acesta


Am decis să am blog. Am mai avut unul, dar l-am abandonat. Ideea în sine mi s-a părut interesantă, dar îmi lua prea mult timp. Dar am recăzut. 

Am auzit de bloguri care nu permit comentarii. Nu comentez! Am auzit şi despre bloguri cu comentarii prea „colorate”. Este inevitabil să nu se mai rătăcească şi unul mai „colorat” pe blogul tău. Ce poţi să faci? Nu îi admiţi comentariul! Nici eu. Dacă laşi un comentariu, în caz că nu ne cunoaştem personal, lasă numele adevărat. Anonimatul e depersonalizant şi miroase mai mult a denunţ de Ev Mediu, decît a enunţ al secolului XXI. Dacă numele tău nu se potriveşte cu adresa de mail, puţin probabil că o să îţi apară postul. Mi se pare un principiu bun.

Nu pot să mă dezic de mine însumi, nici de istorie, aşa că posturile vor şi fi auto-biografice. Uneori o să trec dincolo de ceea ce am trăit eu, de dragul ficţiunii şi nu numai.

Pasarea Phoenix Remixed & co a fost catalogat automat ca blog despre Istoria Bisericii. Este şi despre aşa ceva. Pasarea Phoenix Remixed & co a fost catalogat ca blog evanghelic. Hm? Nu am declarat aşa ceva. Perspectiva mea e ceva mai largă. Din 1982 am luat o direcţie creştină pentru că l-am descoperit pe Dumnezeu sau poate el mi s-a descoperit. Ei, ce contează? A fost o experienţă personală de care nu am făcut prea mare caz, cu toate că a fost destul de …charismatică. Biserica în care m-am maturizat nu declara că e „baptistă” şi ca atare nu ne-am identificat prea mult ca baptişti, ci ca ucenici ai Domnului. Trebuie să mărturisesc că am fost atras de această identitate. După un timp am constatat că identitatea în care am fost iniţiat este definită prea îngust, chiar mai îngust decît mi-a fost prezentată iniţial. Drept urmare, nu ar trebui să mire pe nimeni că încerc să mă exprim dincolo de graniţele ei dogmatice. Trebuie neapărat să menţionez că în timp, am fost îndrumat să gândesc în afara acestor graniţe de cîţiva oameni ce au rămas în interiorul ei.  

Personal, nu am scopuri politice, religioase, etnice sau de altă natură. Totuşi nu pot să neg că sunt roman, creştin, alb, bărbat, tată, pedagog şi că am o anumită vîrstă. Nu ştiu dacă acest blog mă defineşte, dar la urma urmei, nici nu cred că ar conta prea mult. Voi posta ce îmi trece prin minte, prin faţa ochilor, orice este interesant sau extrem de plictisitor; orice ce e de bună calitate, dar şi ceea ce este de prea proastă calitate. Nu mă interesează reclama, pentru că …nu sunt cotat la bursă. Chiar dacă alimentează eul, nu mă interesează poziţia mea în vreun top, clasament sau ceva asemănător. Nu scriu ca să urc, cum nu postez ca să fiu aprobat sau dezaprobat. Scriu pentru că am trăit. Cînd nu o să mai scriu veţi şti că am …plecat.

Voi accepta comentarii critice. Sper fără atacuri la persoane sau persoană. Nu sunt intangibil, dar sper să fiu incoruptibil. Pe cât posibil accept limba română, engleză şi franceză. Vă rog nu postaţi în swahili, chineză, japoneză şi alte limbi rare. Nu sunt în stare să citesc aşa ceva.

În principiu, pe Pasarea Phoenix Remixed & co ce ţie nu-ţi place, altuia nu face. 

Închei cu tradiţionala urare: bloguieşte mai departe!

Semnat, Alexandru Nădăban

16 comentarii la “Despre blogul acesta

  1. Multzam Danut pentru urare. Am şi eu mari bănuieli că se merită. Însă vreau să le verific. E un mod de a populariza ceea ce am investit deja şi ceea ce voi mai investi. Vorba unui fost coleg de LST din Nigeria: „Only ethernity will tell us how much we invest.”

  2. Apreciez Alex ca ai decis sa raspunzi invitatiei mele de a scrie si publica pe blog. 🙂 Numai inainte, dar nu scrie prea mult ca sa pot tine pasul si sa comentez 🙂

  3. Cool, mai am ce citi ca cele cateva care merita citite sunt neindestulatoare. Am aflat tarziu si am de recuperat. Succes si satisfactie!

  4. Vă salut și vă felicit! Nu neapărat pentru blog (că la acest capitol încă nu știu dacă e bine sau e rău când cineva începe să scrie pe blog), cât pentru felul în care scrieți.
    Mă abonez începând de azi. Aștept cu interes să mai aflu de Tanti Milly (de la Milagros?).

    Am și câteva sugestii. Pare cam dezordonat blogul din cauza design-ului și a aranjării textului. Nu sunt neapărat maniac la fazele astea, dar arată cam aglomerat (mai ales că are pe ambele părți coloane cu informații) și devine obositor pentru ochi.
    Sugerez ca la postări să mergeți pe aliniere justified și cu spațiere între paragrafe. E mai ușor de citit.

  5. N-am gasit alt spatiu unde sa las umila mea cerere.
    Daca intalnesti prin peregrinarile tale virtuale si/sau reale ceva legat de perioada austro-ungara in Bukowina, orice poze, articole, carti etc as fi fff indatorat daca mi-ai da un link acolo, doua. E pentru un proiect fff personal si fff drag mie.
    Am apelat la tine pentru ca am senzatia din ce scrii pe aici ca esti in tema cu istoria si ai sanse mai mari decat mine sa intalnesti ceea ce caut.

    thanks anticipat si promit o bere. daca nu ne vedem aici va fi una virtuala cred.

  6. Eu pot sa-ti spun venit: am vreo doua-trei saptamani inaintea ta. Esti foarte prolific, mult mai productiv decat mine si … avem unele teme de interes comun.
    Succes si mai bloguim!

  7. Pingback: Un post cât o zi de post – povestea unui blogger’s stalker « B-logoreea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s