Leszek Kolakowski, exemplu de curaj


Iată un exemplu pozitiv al angajamentului unui om împotriva totalitarismului. Puţine urme de acest fel la noi.  Reproduc mai jos un fragment. Articolul a apărut la adresa: http://www.observatorcultural.ro/Leszek-Kolakowski-exemplu-de-curaj*articleID_21732-articles_details.html

Autor: Ovidiu ŞIMONCA
Editura Curtea Veche, cu sprijinul Institutului Polonez, reuşeşte în acest an o performanţă editorială de excepţie: să publice, pentru prima oară în limba română, cea mai importantă carte a filozofului Leszek Kolakowski, Principalele curente ale marxismului. Cartea aceasta, citată în numeroase bibliografii şi cursuri universitare – elaborate atît în România, cît şi în alte părţi ale lumii – destinate înţelegerii marxismului, devine accesibilă în limba română. Părerea noastră este că, în controversele privind esenţa marxismului, în dezbaterile de idei despre ce înseamnă „a fi de stînga“ sau „a fi de dreapta“, o lectură din Leszek Kolakowski este necesară.

Această carte, Principalele curente ale marxismului, a apărut în trei volume, între anii 1976 şi 1978. O ediţie clandestină a circulat în Polonia în acei ani, sprijinind eforturile de trezire a conştiinţei naţionale anticomuniste, vizibile în Polonia prin acţiunile sindicatului „Solidaritatea“. Ediţia în limba engleză din 1978 a apărut la Oxford University Press, traducerea de astăzi de la Curtea Veche realizîndu-se după o reeditare, tot în engleză, apărută în 2005 la W.W. Norton&Company (semn că Kolakowski este un gînditor devenit deja un clasic pentru interpretarea marxismului şi care este mereu reeditat în Occident, pentru uzul lumii academice). Să amintim, în acest context, că în 2003 Kolakowski primeşte, din partea Bibliotecii Congresului SUA, Premiul „John W. Kluge“, în valoare de un milion de dolari, care poate fi echivalat cu un Premiu Nobel în ştiinţele umaniste.

Istoria, aşa cum o ştiu, reloaded


Îmi amintesc de o tabără pionierească la Păuleşti, în Argeş. Acolo ne-au învăţat „Trei culori” şi „Pe-al nostru steag” (am aflat mai tîrziu că e şi imnul Albaniei) . Apoi ne-au plimbat cu autobuzele prin Piteşti să dăm poporului de ştire că poţi să strigi în gura mare că eşti român. Lumea se uita la noi ciudat. Nu a existat niciun fel de reacţie, fie ea pozitivă sau negativă.

Apoi am avut parte de prima vizită de lucru la Arad. Am stat cu toată clasa să aşteptăm trecerea „tovarăşului” prin faţa primăriei. Era prin 1966-67. A trecut într-o maşină decapotabilă americană. Era împreună cu Maurer. Lumea arunca flori în faţa maşinii. Părea că o fac din proprie iniţiativă. În faţa cortegiului, dintr-o maşină BMW albastră, un maior de miliţie gras şi tânăr în uniformă ne atenţiona la microfon, stând tolănit ca un belfer lîngă şofer: „Aplaudaţi, aplaudaţi!” Şi am aplaudat…

A doua zi a avut loc adunarea din faţa primăriei. Elevilor li s-a dat liber de la şcoală. Evident s-a dat liber şi se la orice activitate economică, aşa că şi mama era acasă. Locuiam la ultimul etaj, exact lîngă primărie. Nu ne-am mai obosit să ne ducem în faţa primăriei. I-am putut vedea cum s-au dat jos din maşini şi s-au dus spre balcon. Scena balconului va deveni în viitor clasică în istoriografia românească. Păreau oameni obişnuiţi. Am observat cum erau date din mână-n mână nişte plicuri albe. Explicaţia? Cetăţenii mai curajoşi sau mai disperaţi au reuşit să-i strecoare secretarului general al PCR cererile. El le dădea altora din suită. Ce păreau supăraţi.

Apoi a început evenimentul. Nu-l vedeam dar îl auzeam. Mulţimea aplauda furtunos. Se strigau lozinci şi chiar strigături populare ce întrerupeau şi discursul lui Ceauşescu. Mi se părea interesant şi emoţionant. Nu ştiu cum s-a terminat, dar mulţimea s-a împrăştiat după un timp.

Apoi mama m-a trimis să cumpăr o căpăţînă de varză de la aprozar sau de la piaţă. La aprozar n-am găsit, aşa că am plecat la piaţă. Se putea circula lejer. Pe drumul de întoarcere, pe strada Eminescu, pe contrasens, apare aceiaşi limuzină decapotabilă cu cei doi ce făceau cu mîna oamenilor de pe trotuar. Cu aproximativ trei-patru zeci de metri în faţa mea, nu mai era nimeni. În urma mea, pustiu! M-am oprit şi eu, am pus toartele plasei de plastic pe mîna dreaptă şi cu varza veştedă atîrnînd, am început anemic să aplaud (ce m-o fi apucat?), în vreme ce cei doi se uitau la mine, singurul aplaudac din raza lor vizuală. Se îndreptau spre aeroport. Păreau obosiţi. Plictisiţi. Nu le-am putut citi nimic altceva în priviri. N-au schiţau un zîmbet copilului aflat în faţa lor. Dar ne-am privit reciproc în ochi. Însă nu a fost o confruntare. Dar se pregătea una…

În liceu materia istoriei a fost o dezamăgire. Am făcut un singur an. Proful era prea ocupat să-şi citească cursurile de la facultatea de drept ca să ne mai dea nouă câte ceva. Colegii au observat că avea un favorit mai lung cu trei centimentri din cauză că îşi ţinea capul înclinat. Probabil şi atunci când se barberea. Noroc cu biblioteca municipală şi cu librăriile în care uneori se mai găseau cărţi bune. Atunci am început să achiziţionez cărţi de istorie.

Atac cu napalm la buruieni – Epilog


În încheierea interviului pe care postul local de televiziune l-a luat celor angajaţi în vre-un fel sau altul în evenimentele pomenite mai sus, după ce a mai răsuflat Tanti Milly a menţionat:

– Ptiu, să moară toţi dracii!

Ancheta ulterioră descoperi că Sebi comise o eroare epocală în organizarea acţiunii anti-junglă. După ce făcu rost de defoliant de la un amic într-ale zborului (stropitor de culturi cu un avion sovietic hodorogit) încurcă borcanele, adică bidoanele. În loc de bidonul cu defoliant, luase un alt bidon, ce-l avea de pe vremea când încă mai era activ în armia română. Deşi se jura că în afară de marmeladă nu a luat nimic de la umeul cu pricina, ancheta descoperi că substanţa folosită fusese un fel de marmeladă ce mirosea a benzină. Era napalm.

 Fără vreun motiv aparent poliţia nu făcu mare caz de atacul cu napalm asupra buruienilor. Însă subcomisarul Slănină reuşi să dea un nup investigaţiei după ce Sebi îi defrişă o porţiune a lotului personal a cărui desţelenire l-ar fi costat o avere. Pompierii se potoliră odată cu potolirea flăcărilor dar poliţia ecologică nu se opri decât după o masă de pomină la fostul castel dintre dealuri al baronului Kreuckbauer. Niciunul dintre gardişti nu a aflat că sub zâmbetele ospătarilor improvizaţi se ascundea ceva mefistofelic. Viţelul superfezandat, curcanul şi potârnichile nu erau altele decât duhurile junglei travestite în văcuţa Bicuţa şi Nuţa, curca lui tanti Milly împreună cu toată progenitura de pui aferenţi căzuţi toţi sub focul apocalipsei. Tanti Milly se convinse că facerea de bine te poate face să cazi în păcat, drept urmare aranjă o pomenire întru cei morţi şi întru cei vii a tuturor celor implicaţi cu prima ocazie. Dar cel mai câştigat a fost Sebi. El deveni reporter aerian pentru postului local de televiziune şi prezenta evenimentele majore ale comunei din aer. Anul următor îşi anunţă candidatura pentru postul de primar independent (pe care îl câştigă în faţa unei dezorganizări totale ale partidelor istorice concentrate încă pe dosarele Securităţii) cu două lungimi de aparat graţie campaniei foarte inspirate bazată pe două teme majore: combaterea pe cheltuiala primăriei a dăunătorilor de tot felul şi deschiderea unui aerodrom local pentru stimularea turismului. Ce mai, Sebi riloudid! 

Subsemnatul se arătă profund impresionat de efectul atacului cu “marmeladă” ce curmă existenţa celei de-a doua rezervaţii a biosferei de vest a României. Chiar şi după trei ani nici un pui de buruiană, vreun şoarece sau o broască, ba nici chiar cărăbuşi nu mai putea fi detectaţi prin grădină. Pomii nu avusese prea mult de suferit, singura obiecţie venind din partea unchiului Avram căruia i se părea că-i miros hainele a benzină după ce îl cinsteam cu mai mult de două păhărele din producţia proprie de ţuică de pere.

Dispariţia celularelor sau re-inventarea lor?


MagicJack’s next act: disappearing cell phone fees

  • By PETER SVENSSON, AP Technology Writer – Fri Jan 8, 2010 2:29PM EST
  • Add articles about technology to your My Yahoo! add to My Yahoo!

LAS VEGAS –

The company behind the magicJack, the cheap Internet phone gadget that’s been heavily promoted on TV, has made a new version of the device that allows free calls from cell phones in the home, in a fashion that’s sure to draw protest from cellular carriers.

The new magicJack uses, without permission, radio frequencies for which cellular carriers have paid billions of dollars for exclusive licenses.

YMax Corp., which is based in Palm Beach, Fla., said this week at the International Consumers Electronics Show that it plans to start selling the device in about four months for $40, the same price as the original magicJack. As before, it will provide free calls to the U.S. and Canada for one year.

The device is, in essence, a very small cellular tower for the home

Băsescu cel voinic şi merele de aur


Lăsând la o parte faptul că în limba sîrbă voinic înseamnă războinic sau soldat, titlul actualului preşedinte se referă la cu totul altceva. Preiau uzanţa românească şi cu ea tratez: voinic înseamnă un tip care are curaj şi este solid. Pe înţelesul tuturor cred. Băsescu s-a arătat mai voinic în ciuda zmeilor care îi stăteau înainte şi a ajuns pînă la urmă să reintre in posesia “merelor de aur”. Cum a făcut asta? Aş încerca o explicaţie. 

Opozanţii preşedintelui re-ales au criticat modul cum acesta a apărut la tv. A evitat televiziunile mogulilor, dar a apărut la emisiunea “Nasul” şi la OTV. Dincolo de scandalul presupus vis-a-vis de aceste apariţii şi conţinutul lor, trebuie să remarcăm ceva. Stafful de campanie a preşedintelui a făcut o mişcare extrem de inteligentă. În loc să intre la bătaie pe un teren minat de opoziţie, preşedintele s-a adresat poporului de pe B1 şi OTV.

Ce a evitat Băsescu: în primul rând o dispută pe care opoziţia o aştepta şi despre care profeţise că se va termina în defavoarea preşedintelui. În felul acesta opoziţia a rămas fără muniţie. Din această cauză a răsărit filmuleţul pumnului. În al doilea rînd Băsescu a evitat marginalizarea mediatică pozitivă. El a evitat un posibil dezastru la nivelul limbajului academic, care ar fi putut scoate la iveală şi mai mult din caracterul de său criticat de opoziţie. Astfel preşedintele re-ales a putut să îşi menajeze forţele pentru disputa finală. În acest caz, era imperios necesar şă nu se angajeze cu Geoană, care nu strălucea la găselniţe verbale fulgerătoare, dar ar fi putut influenţa prin o anumită decenţă şi rigoare voturile nehotărîţilor.

Unul dintre cele mai mari beneficii datorită apariţiei la B1 şi OTV a fost expunerea preşedintelui la “popor”, şi vice-versa. În felul acesta Băsescu a atins mai multe obiective. În primul rând s-a identificat cu masele, lucru pe care opoziţia nu a ştiut să îl facă. Dincolo de aspectul populist, respins din start de opoziţie datorită aspectului ne-intelectual, nu i se poate reproşa staffului preşedintelui re-ales că a făcut o greşeală. Din contră, Băsescu s-a afişat acolo unde se uita poporul, adică acolo unde nu se uitau intelectualii Antenei sau Realităţii (şi nu numai ei). Acel popor l-a acceptat şi l-a votat. Acel popor nu a votat Geoană, în ciuda programului coerent, dinamic şi promiţător cu remorcile Johanis şi Crin Antonescu. Această expunere l-a protejat de o eventuală umilire în problema filmuleţului apărut pe canalele mogulilor. Nu la ei s-a dus să clarifice pumnul.

Opoziţia, cu mari valenţe intelectuale şi financiare, a pus în evidenţă prăpastia dintre poporul otevist şi poporul ne-otevist, dar anti-băsescian. A jucat această  carte şi a pierdut. Le era greu să înghită un hap amar, cel al poporului aşa cum este el, cu toate că de câte ori apărea ocazia, analizau suferinţele poporului şi indicau spre Băsecu şi PDL ca fiind cauza. Opoziţia nu s-a indentificat cu poporul, ăla jerpelit, slinos, rapciugos, dar românesc. S-a identificat cu altceva.

Nu discutăm care sunt premiile lui Băsescu dincolo de aluzia la povestea lui Ispirescu. Nu ştim cine este “fata împăratului” şi nci cine ar fi ceilalţi “fraţi” care au ieşit din cursă. Dar trebuie să recunoaştem preşedintele re-ales a fost voinic! Sau cel puţin stafful lui.

Money: makes the world goes round?


Banul. Ce subiect vast. Toţi ne folosim de bani, într-un fel sau altul. Cu toate acestea nu prea apare acest subiect în blogurile noastre. Dar poate greşesc. Totuşi, o să deschid eu această categorie atât de lumească. Toţi avem, dăm, manipulăm sau dăruim bani. Time is money, money makes the world go round, money is not everything, bani albi pentru zile negre, etc., etc. – zicale cât se poate de adevărate, dar în acelaşi timp atât de discutabile în raport cu lumea absolutului. Cu atât mai mult în lumea dominată de idealism din care facem parte. Cel puţin eu.

Ce am făcut cu banii în ultimul timp, de unde i-am luat şi de ce? Iată un subiect tabu, pentru că de obicei dacă întrebi de unde ai banii ăia sau câţi bani ai, ţi se răspunde: „it’s not your dam’ business” sau ce te… vorba aia grija! Banii declanşează violenţa, dar o şi astâmpără. Banii sunt iubiţi, dar şi urâţi. Din diverse motive. Mai ales pentru că „sunt ai lui, nu ai mei”. Şi banul face şi desface căsnicii, biserici, bizbisuri, guverne, alianţe, partide. Distruge vieţi sau le face să înflorească. Atunci de ce să nu vorbim despre bani? Ne e frică că i ne închinăm lui Mamona? Să nu exagerăm. Dacă ar fi aşa ar trebui să trăim într-o societate ultra-primitivă, gen „epoca de piatră”. Dar pînă şi Fred Flinstone plătea cu bani! Deci deschid azi o categorie aparte, BANUL, în care voi încerca să vă provoc dincolo sau tocmai în ciuda tabuului legat de acest subiect.

Liberty Head 1913 nickel sells for £2.3m


From Telegraph.co.uk. Cine zice că mărunţişul nu valorează mare lucru?

A US nickel dubbed the „Mona Lisa of rare coins” has sold at auction for £2.3 million.

Liberty Head 1913 nickel sells for £2.3m

A rare 1913-dated U.S. Liberty Head nickel Photo: AP

Tens of millions of the Liberty Head coins were made between 1883 and 1912 but the design changed to depict an American Indian in 1913.

However, five nickels with the old design were secretly were made at the Philadelphia Mint that year and eventually sold to collectors.

The coin became famous when it was featured in an episode of Hawaii Five-O entitled The $100,000 Nickel in 1973.

It has previously been owned by King Farouk of Egypt who was deposed in 1952 and Los Angeles Lakers owner, Dr Jerry Buss.

The names of the seller and the winning bidder at the sale in Orlando were not disclosed.

Iran: gunmen attack opposition leader Mehdi Karroubi’s car


From Telegraph.co.uk: The Iranian opposition leader Mehdi Karroubi has escaped an assassination attempt after gunmen opened fire on his car during a visit outside the capital Tehran.

Mehdi Karroubi was in the bullet-proofed car when it was attacked in the northern town of Qazvin Photo: AP

Mr Karroubi, a candidate in the country’s disputed presidential election last summer, was visiting the north-west of the country when shots were fired at the windows of his armour-plated vehicle.

He had spent the previous four hours under siege from hundreds of members of the pro-government Basij militia, who have been deployed by the Tehran government during opposition rallies, and local regime loyalists who chanted slogans in support of the Islamic regime.

According to his party’s website, Mr Karroubi was visiting the northern town of Qazvinin where he attended a mourning ceremony for slain opposition protesters organised by a reformist former MP.

However, the visit on Thursday became volatile, Sahamnews.org reported.

“Around 500 basiji and residents of nearby villages surrounded the place where he was and attacked the building with stones, breaking windows,” it said.

After four hours, riot police finally intervened to get Mr Karroubi out of the building.

“As his car was pulling away, it was attacked and hit by gunfire. But, as it is an armoured car, only the windows were damaged.”

Mr Karroubi said later: “My bodyguards did not return fire as, unlike the assailants, they would have been brought before the courts and faced prosecution.”

The conservative Rajanews.com website, which is close to the government, acknowledged Mr Karroubi’s motorcade had come under attack by a stonethrowing crowd but made no mention of gunfire.

“The enraged crowd chanted Death to Karroubi,” it reported.

While Mr Karroubi’s cars was attacked last month by a mob who threw bricks at it, the shooting represents a rare armed attack on an opposition figure. In 1999, the pro-reform politician Saeed Hajjarian was left paralysed after being shot in the face.

Mr Karroubi has been targeted repeatedly by the regime for criticism and accusations of disloyalty to its theocracy despite standing as a legitimate candidate in an electiont eh opposition claims was stolen by supporters of President Mahmoud Ahmadinejad, who is no serving his second term in office.

Mir-Hossein Mousavi, the leader of the opposition Green Movement and the closest challenger to Mr Ahmadinejad, has similarly kept a low public profile while continuing to rally supporters by issuing messages to them via his website.

He said last week he was prepared to die for his cause.

A radical pro-government cleric said last week that the opposition leaders should be executed for their defiance of the Supreme Leader, Ayatollah Ali Khamenei.

Guvern: se vor impozita blogurile?


După ce un alt guvern a eşuat mai acum cîţiva ani să impoziteze şpaga dată doctorilor şi plata prostituatelor, guvernul s-a gîndit că trebuie impozitate drepturile de autor. Cred că este o măsură dreaptă şi înţeleaptă. De fapt cred că guvernul încă mai are de unde lua bani. Cu toate că nu am prea mult habar de treburile finanţelor, voi încerca o scrisoare deschisă (că tot e moda) adresată primului ministru, ministrului de finanţe şi Băncii Mondiale în care le voi sugera cîteva măsuri financiare fără precedent în istorie. Dar prima dată aş vrea să testez câteva dintre aceste măsuri, vorba unui predecesor decedat, „iepocale”. Aşa că dumnevoastră veţi analiza, critica, aproba sau respinge aceste măsuri în premieră. Tot mondială. Ah, ce modest sunt (seamăn cu doamna Udrea) – e vorba de o premieră galactică! În cele ce urmează voi prezenta prima dintre aceste măsuri, urmată de oarecare raţionamente pe măsura propunerii.

Deci, şi prin urmare, guvernul va trebui,  să impoziteze, adică să ia bani (că statu e hoţ şi jmeker) sau să nu impoziteze, pe ici, pe colo prin părţile esenţiale, dar să interzică, folosirea blogurilor. Raţionament: de ce să îşi petreacă românii timpul într-o realitate virtuală, criticând guvernul şi preşedenţia şi serviciile secrete şi una şi alta şi să nu plătească pentru asta? Ia să revină cu picioarele pe realitatea  ne-virtuală. De ce să îşi folosescă românii calculatoarele, incusiv cele achiziţionate prin programe guvernametale împotriva guvernului şi a ţării? Dar, dacă totuşi vor să le folosească, să plătească pentru asta. Toţi utilizatorii de internet vor fi somaţi să se înregistreze la postul de poliţie cel mai apropiat cu: numărul şi capacitatea calculatoarelor, laptopurilor şi altor dispozitive informatice ce au acces la Internet. Omului i se va da un număr în baza căruia i se va permite să achiziţioneze (contra cost) un divais care să îi monitorizeze traficul şi să îl impoziteze live. La finele lunii omul va trebui să plătească suma afişată de divaiz pe ecran, la circumscripţia financiară la care este arondat. În caz că nu face asta, i se închide accesul la blog şi i se percepe o dobândă de 100% per zi. În caz că face, aparatul îi generează suma de plată estimată pentru luna viitoare în baza traficului realizat în luna precedentă. Dacă traficul se măreşte, se majorează impozitul. ş.a.md.

Ce ziceţi?

P.S. Cine a crezut că am luat-o razna, uite una mai moderată: http://www.times.ro/national/romania-introduce-taxa-pe-sex-premarital

Se încălzeşte tare planeta?


Ieri Keith Wardill, prietenul meu din Ghioroc m-a informat că erau 13 grade pe termometrul său de afară. Azi sunt prognozate 12 grade Celsius. Cît de tare se încălzeşte planeta, şi unde? La noi e şi umed, cam ca în Anglia în urmă cu 15 ani. Păcat că în loc de gazon englezesc avem noroi cu gropi. Şi în loc de regină avem Băsescu. Asta e diferenţa!