S-a schimbat situaţia în bisericile noastre?


Iată un text datat 14.12.2004. Nu a fost publicat, dar am impresia că exceptând unele date referitoare la cîteva personaje din politica ţării noastre, nu s-a prea schimbat mare lucru. Am făcut schimbări minime, de exprimare, nu de fond.

Ma gîndeam în urmă cu două zile la cît de bucuroşi, cît de plini de speranţă au fost unii dintre noi la auzirea ştirii că Adrian Năstase nu va fi preşedinte. Poate ar fi trebuit să ne bucurăm că am scăpat şi de bunicuţa de la Cotroceni. Totuşi eu m-am bucurat mai puţin decît atunci cînd a fost ales Constantinescu. Speram că PSD-ul să se desfiinţeze, speram că ţara să o ia spre o democraţie de tip occidental. Speram. Am rămas cu un gust amar pentru că am investit prea mult emoţional. Ce a urmat cunoaşte toată lumea.

 Mă gîndesc ce mult influenţează opinia publică unele declaraţii care trimit spre o curăţenie morală şi ruperea cu trecutul comunist: gata cu marea corupţie, gata cu clientela politică, vom avea libertatea presei, ne vom alinia cu axa Washighton- Londra!

 M-am gîndit cînd, unde şi de ce va apare şi la noi în biserici un om, sau poate mai mulţi, care să spună lucrurilor pe nume şi să fie primit cel puţin ca Ioan Botezătorul? Cînd se va termina cu corupţia spirituală, cînd se va termina cu manipularea credincioşilor, cînd va exista şi la noi libertatea cuvîntului, a presei, cînd vom scăpa de baronii locali sau de cei dinafară? Cred că ştiţi toţi despre ce vorbesc. Sau să vă dau un exemplu: în urmă cu mai bine de cinci ani am stat de vorbă cu un american pripăşit pe la noi în căutarea aventurii spirituale. În afara limbii române am abordat şi unele subiecte dureroase din ţara noastră. Printre altele am discutat şi despre un personaj sus-pus din cultul baptist. La îndoielile mele referitoare la probitatea morală a acelui personaj influent americanul a răspuns fără echivoc: noi ştim cine e cutare, dar misiunea mea a hotărît în ciuda a ceea ce ştim, să lucreze cu el. Nu a fost exprimată o părere de rău, ci o simplă concluzie, rece ca moartea.

 Nu l-am mai văzut pe american după ce am exprimat dubii cu privire la utilitatea trimiterii unei echipe romîneşti într-o ţară musulmană, să facă treabă. Dar personajul din discuţia anterioară nu a devenit invizibil, nici alţii ca el. Nici amploarea procedeelor de manipulare a bisericilor nu s-a restrîns. Ştiţi ceva despre libertatea presei bisericeşti? Oare cînd va veni cineva ce va pune întrebări şi care va aştepta răspunsuri la acele întrebări? Cine îşi va suma responsabilitatea unei înnoiri a Bisericii din Romania: mastodonţii care au avut viziuni des abandonate, cei care şi-au însuşit proiecte de dragul faimei şi a banilor, politicienii noştri ecleziali? Am ajuns aici pentru că la o anumită vreme am spus nu, în loc să spunem da, sau am spus da, în loc să spunem nu, dar suntem aici. Ce e de făcut?

 Poate credeţi că sunt un Zoro baptist. Cu vreo doi ani înainte de revoluţie m-a întrebat cineva de ce nu plec? Am răspuns că vreau să văd sfîrşitul, că va fi foarte interesant. A fost la vremea respectivă. Dar de atunci (1990) şi pînă acum cred că s-au făcut mai multe greşeli, sau dacă vreţi, compromisuri, decît sub comunişti. Dacă tot e libertate!

 Cînd vom schimba ceva? În urmă cu cîţiva ani la conducere au apărut oameni noi, dar ce au făcut ei pentru biserica din Romînia? Ce a beneficiat credinciosul de rînd? Ce s-a schimbat după comunism? Mă tem că nu prea multe în bine. Ce sperăm, că va veni un Băsescu evenghelic? Iertaţi-mă dar nu am auzit cîntînd cucuveaua pe unde am fost: Arad, Oradea, Bucureşti, Timişoara.

 Să aşteptăm o altă schimbare de generaţie? Cred că sunt prea bătrîn pentru aşa ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s