Tanti Milly ănd Ză Blec Engeălz (be)


 Asta până într-o zi de toamnă când Tanti Milly plecă la cimitir să îşi cinstească strămoşii cu o zi de clacă întru amintirea acestora. Nu se cuvenea să asculte muzică sau ştiri în locul sfânt că Dumnezo îi sus în ceruri şi ne vede, aşa că (scuzaţi cacofonia, sau mai bine spus cacografia) cutia cântăreaţă şi vorbitoare fu lăsată acasă în paza lui Pufi, un căţel ce nu putea suferi mâţele, motanii şi tot ce nu i se părea lui coşer. Cum drumul la cimitir era un ritual anual şi nu putea fi dat peste cap de treburile zilnice, tanti Milly reuşi să întoarcă acasă doar pe la ora opt seara. Zdrobită de importanţa misiunii, de acum îndeplinită, îmbucă ceva pe fugă, îi dădu resturile lui Pufi ce lătra agitat şi după ce închise unica fereastră a casei ce dădea spre curte se lăsă în grija viselor. Nici nu mai pomeni vecinei din faţa casei că în drumul de întoarcere de la cimitir zăbovi oleacă la barul motocicliştilor din sat, Ză Blec Engeălz, unde dădu peste cap o cafă (bună şi dulce) şi o bere rece la doză, combinată cu o votcă mică şi nevinovată. Era doar cinstea din partea patronului ca urmare a muncii voluntare prestate de subsemnata Milly în mica, dar cocheta grădiniţă din faţa stabilimentului. Individul, fost secretar pecere pe intreprinderea de mobilă din nuiele împletite din localitate, de altfel, băiat de comitet, din popor şi de origine sănătoasă, dar poreclit Feri, cu toate că nu avea urme genetice străine, încerca să îl copieze pe Tautul senior de pe Discoveri şi tocmai făcea pregătiri pentru întrunirea tradiţională dedicată deschiderii localului. În seara asta de vineri, 13 octombrie se împlineau şase ani şi îşi anunţase participarea toată şleahta motociclistă din zonă şi nu numai.

 Soarele apunsese peste satul deranjat doar de miorlăiturile mâţelor în călduri (de unde atâta căldură că dăduse deja bruma!?) şi de dialogurile nocturne ale unor dulăi ce păreau să formeze un fel de internet canin. Cocoşii se întrecură curând în a marca ora fatidică de la miezul nopţii (niciodată nu am înţeles care o fi aia: ora zero, ora doisprezece sau doar miezul nopţii) şi iată că prima rază de lună se strecură prin geamul lui Tanti Milly. Mătură încetişor botul lu Ţuca, mâţa mâncătoare de păţoci,[1] lumină pentru o clipă ochiul stâng aproape deschis a stăpânei ei care horcăia marinăreşte pe puntea principală şi… 

(mîinie. dacă nu mîinie, poimîinie…)


[1] Şobolani.

2 comentarii la “Tanti Milly ănd Ză Blec Engeălz (be)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s