Tony Campolo (2) Povestea lui Agnes


Cea de a doua este povestea lui Agnes pe care o reproduc asa cum se găseşte la http://www.swapmeetdave.com/Bible/Agnes.htm sau o puteţi vedea şi auzi povestită de însuşi Tony Campolo.

În urmă cu cîţiva ani Tony a zburat în Hawaii pentru a participa la o conferinţă.  El povesteşte că s-a cazat la hotel şi a încercat să doarmă. Din păcate ceasul lui biologic îi spunea că este altă oră, aşa că s-a trezit la ora 3:00 a.m.

Afară e întunerec, străzile sunt pusti, lumea doarme dar el este treaz cu maţele chiorăind. Se scoală şi o ia pe străzi să găsească un loc unde poate mînca nişte ochiuri cu şuncă. Totul este închis cu excepţia unei bombe pe o stradă lăturalnică. Intră şi se pune la tejghea. Grăsanul din spatele tejghelei vine şi-l întreabă: „Ce-ţi trăbă?”

Lui Tony îi trece pofta de mîncare, dar vede nişte gogoşi acoperite cu un plastic aşa că cere „O gogoaşă şi o cafea fără zahăr.” Pe cînd îşi molfăia gogoaşa şi îşi sorbea cafeaua la ora 3:30, intră opt sau nouă prostituate ce tocmai ieşiseră din schimbul de noapte şi se instalează fără nici o jenă alături de el. Toni este astfel înghesuit între înjurături şi fum de ţigară. Soarbe cafeaua punîndu-şi în gînd să se facă nevăzut cît mai repede.  Dar Una dintre ele îi spune alteia de cealaltă parte a sa,

„Hei, şti ce? Mîine e ziua mea de naştere. O să împlinesc 39 de ani.” Prietena sa îi răspunde fără menajamente

„Şi ce dacă? Ce ai vrea? Să-ţi organizez o petrecere? Ce? Doar n-ai vrea să îşi iau un tort şi să-ţi cînt „Mulţi ani trăiască?”

„No, lasă, de ce eşti aşa de rea? De ce trebuie să mi-o retezi aşa? N-am spus altceva decît că e ziua mea. N-aştept nimic de la tine. De ce ar trebui să mi se facă o petrecere de ziua mea? N-am avut aşa ceva de cînd m-am născut. De ce ar trebui una acuma?”

Dar cînd  Tony Campolo a auzit asta, s-a decis. A aşteptat pînă cînd toate fetele au plecat şi l-a întrebat pe grasul de la tejghea

„În fiecare noapte vin aici?”

„Îhî,” a răspuns el.

„Ceace era la dreapta mea, vine în fiecare noapte?”

„Îhî,” zise, „aia-i Agnes. Vine aici în fiecare noapte. De ani de zile. Te interesează?”

„Mă interesează că tocmai a zis că mîine e ziua ei. Ce zici? Crezi că am putea să-i organizăm o petrecere aici, mîine?”

Un zîmbet haios apărut pe faţa brăzdată a grasului.

„Super, ar fi grozav. Mi-ar place şi mie.” Se întoarce spre bucătărie şi îi strigă soţiei sale „Ia vino. Tipul ăsta are o idee bună. Mîine e ziua de naştere a lui Agnesşi vrea să-i organizeze o petecere aici.”

Soţia lui şi face apariţia

„Nemaipomenit,” spune. „Şti, Agnes e tipă bună. De fiecare dată încearcă să-i ajute pe alţii da nimeni nu face nimic pentru ea.”

S-au înţeles. Tony a zis că va fi înapoi la 2:30 a doua zi dimineaţa cu poavazarea şi Harry, că aşa-l chema pe om, a spus că va face tortul.

A doua zi dimineaţa la 2:30 Tony e prezent. A adus hîrtie creponată şi a făcut o pancartă mare pe care scria cu litere mari  „La mulţi ani, Agnes!” Au decorat întregul local de la uşă pînă la tejghea şi l-au făcut să arate ca nou. Harry a anunţat toată lumea de pe stradă, aşa că la ora 3:15 era clar că toate prostituatele din Honolulu erau acolo. Gagicile umpleau locul.

La ora 3:30 fix, uşa se deschide larg şi apare Agnes cu prietena ei. Tony i-a pregătit pe toţi aşa că toată lumea era deja pe fază. Au strigat cît au putut de tare „La mulţi ani, Agnes!” Pe Agnes parcă a lovit-o ceva în cap. Era şocată, a rămas cu gura căscată, a început să-i tremure genunchii, aproape a leşinat.

Atunci cînd s-a adus tortul cu lumînările aprinse pe el, s-a pierdut de tot. A început să plîngă cu suspine. Harry, ce nu era deloc obişnuit să vadă o prostituată plîngînd, mormăi fîstîcit:

„Suflă în lumînări, Agnes. Taie tortul.”

Agnes se reculege şi suflă toate lumînările. Toată lumea ţipă de veselie şi stigă,

„Taie tortul, Agnes, taie tortul!”

Dar Agnes se uită lung la tort fără să mai poată să-şi ia ochii de la el şi spune cu o voce din ce în ce mai moale

„Uite ce Harry, ce zici e OK dacă… adică dacă …adică, ce vreau să întreb, e OK dacă păstrez tortul încă ceva timp? E OK dacă nu îl mîncăm acuma?”

Harry nu mai ştia ce să spună aşa că spuse,

„Da sigur, poţi să faci ce vrei. Păstrează tortul. Du-l acasă dacă vrei.”

„A, se poate?” întreabă ea. Apoi priveşte la Tony şi spune, „Stau doar la cîteva case de aici; aş vrea să duc tortul acasă, e OK? Şi vin imediat, pe cuvîntul meu.”

Se dă jos de pe scaunul de bar, îşi ia tortul şi iese cu el de parcă ar fi purtat Sfîntul Graal. Toată lumea o urmăreşte în tăcere şi cînd uşa se închide în urma ei, nimeni nu mai ştie ce să zică şi să facă. Se privesc în tăcere. Apoi se uită la Tony.

Aşa că Tony se urcă pe un scaun şi spune,

„Ce aţi spune dacă ne-am ruga?”

Aşa că iată cum într-o ”bombă” neîncăpătoare, jumătate din prostituatele din Honolulu, la ora 3:30 dimineaţa îl ascultă pe Tony Campolo cum se roagă pentru Agnes, pentru viaţa ei, pentru sănătatea ei şi pentru mîntuirea ei. Tony spunea, „Mă rog ca viaţa ei să fie schimbată şi ca Dumnezeu să-şi arate bunătatea faţă de ea.”

Cînd a terminat, Harry se apleacă spre el şi cu ostilitate în voce îi spune,

„Hei, nu ne-ai spus că eşti predicator. Da’ la ce biserică mergi?”

Într-unul dintre acele rare momente cînd îţi vin pe buze exact cuvintele potrivite pentru acea ocazie, Tony îi răspunde foarte calm,

„Merg la o biserică care organizează petreceri pentru prostituate la ora 3:30 dimineaţa.”

Harry stă un pic pe gînduri şi cu o voce batjocoritoare îi spune:

„Nu-i adevărat. Nu există aşa o biserică. Pentru că dacă ar fi existat m-aş fi dus şi eu acolo. Mda, la aşa o biserică aş merge.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s