HOROSCOP


BERBEC (ARIES) (21 martie – 20 aprilie) Ziua norocoasa: Pastele cailor.
Locul prielnic pentru implinirea profesionala este spatios, de cele mai multe ori constituit intr-un Megaloboschet ornamental. Verbul care caracterizeaza acest semn este „a fi”, urmat de oricare din adjectivele pe care acestia ar prefera sa nu le fie atribuite. Bolile cele mai frecvente sunt afectiuni cerebrale provocate exclusiv de bacilul fanului. Zona afectata intens a capului o constituie urechile, care sunt adesea brutalizate de informatii. Acestea circula liber de la dreapta la stanga, in cutia craniana, plictisindu- se din lipsa de companie. Este universal stiut ca atunci cand un neuron a patruns in capul lor a rostit: „Space, the final frontier…”

GEMENI (GEMINI) (21 mai – 21 iunie) Semn de aer (a se citi: mereu cu capul in nori).
Ziua norocoasa: 30 februarie; numerele favorabile: 3 si 4 (evident, in catalog).
Locul prielnic: pe Mont Blanc, ultima toaleta ecologica pe stanga. Culoare: argintiu, o ipostaza mai stralucita a prafului gri ce li s-a sedimentat pe creier. Luciul se datoreaza in exclusivitate lipsei circumvolutiunilor.
Verbul reprezentativ: ” a gandi” intens, un mare inconvenient, intrucat poate fi fatal atunci cand poarta prea mult grija celorlalti. O problema frecventa in legatura cu zonele erogene este ca ii doare prea des in cot. Jocul preferat este de-a v-ati ascunselea cu inteligenta si, drept consecinta, nu se intalnesc niciodata.

restul pe http://www.glumetzul.ro/text28/Adevaratul+Horoscop

Biserica, credinţa, credincioşii şi păcătoşii


De pe blogul Pinguinulfurios’s Blog, ce are ca motto homo homini pinguinum est,  am copiat un post. Nu eu sunt autorul lui. M-a intrigat şi m-a contrariat. Nu cumva observaţiile de mai jos sunt universale şi se pot aplica şi altor biserici, dincolo de anumite practici specifice? Ce părere aveţi?

„Cea mai mare putere în stat e Biserica. Clar. Neoficial evident. Dar asta nu e o noutate. De fapt eu nu vreau să zic nimic nou. Mi se rupe. Credinţa nu e credinţă. E îndoctrinare. Părerea mea. E un şantaj emoţional şi financiar până la urmă.

Dar până la mine nu a ajuns semnificaţia gestului de închinăciune a unora ( şi nu sunt puţini) de fiecare dată când trec prin faţa unei biserici. Mergi şi tu ca omul pe stradă şi te loveşi de “credinciosul” din faţă care se opreşte brusc să facă repede câteva cruci. Să le vezi faţa! Zici că în acel moment sunt cei mai smeriţi oameni de pe faţa planetei. Dar doar preţ de câteva cruci. Că ei or fi crezând că doar atunci îi vede şeful, că de altfel cum au băgat mâinile la loc în buzunar au liber la orice. Că gata, s-au crucit, sunt iertaţi până la următoarea biserică. Unde reiau ritualul.  Sau acelaşi gest făcut din mers, un fel de <<doamne iartă-mă, nu am timp să mă opresc că întârzii la treabă>>. Sau din mijloacele de transport în comun. Sau din maşinile proprii. Asta cred că e un fel de <<uite, chiar dacă sunt în mişcare tot mă crucesc>>.

Sărbători, post, preoţi, împărtăşanie, rugăciune, mers la biserică. Un ritual. Personal l-aş compara cu mersul la bereBiserica e crâşma. Sărbătoare e însăşi ziua. Postul e reprezentat de zilele fără această activitate. Preot = barman. Împărtăşanie = prima gură de licoare după o zi de muncă. Rugăciunea e ceva de genul…”sper ca azi să fie barmaniţa aia bună”, sau ruga de sâmbătă seara “sper să găsim mese libere”!

Unii ar arunca cu roşii în mine. Alţii ar zice să ma ierte dumnezeu că nu ştiu ce zic. Alţii ar zice că sunt atee. Alţii ar fi de acord cu mine.  Eu aş zice doar că în afară de manipularea maselor nu văd rostul bisericii. Credinţa o are fiecare. În ceva. Că e Dumnezeu, e Allah, e Buddha, e Ra, e Shopenhauer, etc.  Pentru că nu cred că e nevoie de o instituţie care să-mi spună în ce să cred şi să-mi reamintească acest lucru după un calendar tot de ei stabilit.

 Şi dacă nu ar fi fost biserica, cum ar fi lumea acum?”

Vasile cel Mare, Despre bănci: Omilia a II-a la o parte din Psalmul XIV


Unii spun că mulţi s-au îmbogăţit din împrumuturi.

– După părerea mea, mai mulţi s-au sinucis. Tu îi vezi pe cei care s-au îmbogăţit, dar nu-i numeri pe cei care s-au sinucis, care, nemaiputînd îndura ruşinea faţă de creditori, au preferat moartea, decît o viaţă plină de ocară. Am văzut o privelişte jalnică: copii din oameni liberi duşi la vînzare în piaţă din pricina datoriilor părinţilor. N-ai bani ca să-i laşi copiilor ? Nu le lua şi libertatea! Un singur lucru păstrează-le: bunul libertăţii, averea pe care ai moştenit-o tu de la părinţi! Nimeni niciodată n-a fost dat în judecată pentru ca tatăl lui a fost sărac; datoria părintească însă duce la închisoare. Nu lăsa un contract care să fie un blestem părintesc pentru copiii şi nepoţii tăi.

Ascultaţi, bogaţilor, ce sfaturi dau săracilor din pricina neomeniei voastre! Să rabde mai bine săracul greutăţile vieţii decît să primească nenorocirile care vin de pe urma dobînzilor. Dar, ce nevoie ar mai fi de cuvintele acestea, dacă aţi asculta de Domnul?

Next level?


Moare un programator şi ajunge în iad.

După o săptămînă, sună Satana la Dumnezeu:
– Doamne, ce nebun mi-ai trimis, a distrus toate cazanele, a ucis toţi dracii, aleargă prin tot iadul şi strigă în gura mare

“Unde-i ieşirea spre nivelul 2?”