Biserica, credinţa, credincioşii şi păcătoşii


De pe blogul Pinguinulfurios’s Blog, ce are ca motto homo homini pinguinum est,  am copiat un post. Nu eu sunt autorul lui. M-a intrigat şi m-a contrariat. Nu cumva observaţiile de mai jos sunt universale şi se pot aplica şi altor biserici, dincolo de anumite practici specifice? Ce părere aveţi?

„Cea mai mare putere în stat e Biserica. Clar. Neoficial evident. Dar asta nu e o noutate. De fapt eu nu vreau să zic nimic nou. Mi se rupe. Credinţa nu e credinţă. E îndoctrinare. Părerea mea. E un şantaj emoţional şi financiar până la urmă.

Dar până la mine nu a ajuns semnificaţia gestului de închinăciune a unora ( şi nu sunt puţini) de fiecare dată când trec prin faţa unei biserici. Mergi şi tu ca omul pe stradă şi te loveşi de “credinciosul” din faţă care se opreşte brusc să facă repede câteva cruci. Să le vezi faţa! Zici că în acel moment sunt cei mai smeriţi oameni de pe faţa planetei. Dar doar preţ de câteva cruci. Că ei or fi crezând că doar atunci îi vede şeful, că de altfel cum au băgat mâinile la loc în buzunar au liber la orice. Că gata, s-au crucit, sunt iertaţi până la următoarea biserică. Unde reiau ritualul.  Sau acelaşi gest făcut din mers, un fel de <<doamne iartă-mă, nu am timp să mă opresc că întârzii la treabă>>. Sau din mijloacele de transport în comun. Sau din maşinile proprii. Asta cred că e un fel de <<uite, chiar dacă sunt în mişcare tot mă crucesc>>.

Sărbători, post, preoţi, împărtăşanie, rugăciune, mers la biserică. Un ritual. Personal l-aş compara cu mersul la bereBiserica e crâşma. Sărbătoare e însăşi ziua. Postul e reprezentat de zilele fără această activitate. Preot = barman. Împărtăşanie = prima gură de licoare după o zi de muncă. Rugăciunea e ceva de genul…”sper ca azi să fie barmaniţa aia bună”, sau ruga de sâmbătă seara “sper să găsim mese libere”!

Unii ar arunca cu roşii în mine. Alţii ar zice să ma ierte dumnezeu că nu ştiu ce zic. Alţii ar zice că sunt atee. Alţii ar fi de acord cu mine.  Eu aş zice doar că în afară de manipularea maselor nu văd rostul bisericii. Credinţa o are fiecare. În ceva. Că e Dumnezeu, e Allah, e Buddha, e Ra, e Shopenhauer, etc.  Pentru că nu cred că e nevoie de o instituţie care să-mi spună în ce să cred şi să-mi reamintească acest lucru după un calendar tot de ei stabilit.

 Şi dacă nu ar fi fost biserica, cum ar fi lumea acum?”

10 comentarii la “Biserica, credinţa, credincioşii şi păcătoşii

  1. In urma cu vreo 20 de ani am fost invatat ca noi suntem buni ca nu avem traditii si ne tinem doar de Biblie, iar ceilalti nu sunt asa de buni pentru ca pun pret mai mare pe traditie… acum constat ca si noi avem traditiile noastre, care pana la un moment sunt bune, dar in mai mare masura cred ca dauneaza deoarece se ajunge foarte des in ultima vreme la monstruozitatea de a pune anumite forme, ritualuri, preconceptii, interpretari superficiale ale Scripturii, imaginea unei comunitati, mai presus decat sufletul omului care trebuie castigat, recuperat, reabilitat.

    Aceasta monstruozitate a pornit din bisericile locale, care au renuntat in mare parte la ucenicie, si au ajuns la „one man show” iar restul sunt doar spectatori si o data pe an masa electiva manipulata cu mitraliera de versete. Dar nu s-a oprit la usa bisericii, ci a intrat si in scolile noastre evanghelice.

    Sa ne mai miram atunci ca tinerii din ziua de azi merg la biserica pentru ca trebuie, pentru ca e duminica, pentru ca au nevoie de un loc unde sa isi etaleze ultimele achizitii, pentru ca e un loc de socialiare… dar cand ajung la maturitatea de a-si pune intrebari, la necesitatea de a-si forma propriile principii, cand au nevoie de argumente si nu de pumni bagati in gura, aleg orice alternativa numai biserica nu.

    Si pana la urma – daca nu ai o relatie persoanala cu Dumnezeu, daca totul nu e doar intre tine si El si niciodata intre tine si ceilalti – de ce sa mergi la Biserica? Atunci cand te raportezi doar la ceilalti, nu vezi decat lucruri ca: vila care si-a tras-o pastorul, copiii lui care fac scoala in america in timp ce el tipa la amvon ca nu se dau destui bani la biserica, ce fals canta sora X, ce balbait e Y cand se roaga, ce mult se sta pe genunghi la rugaciune cand s-ar putea sta si pe scaun, ce fariseu e A cand enunta niste principii din fata, si toata saptamana le incalca sistematic pe toate, iti vezi seful care 5 zile pe saptamana se poarta ca un tiran cu angajatii, delapideaza si face evaziune fiscala ca un disperat si in a 7-ea zi te invata despre cum sa te sfintesti si sa iti iubesti aproapele… si stai si te gandesti apoi: mai bine ma duc la teatru, acolo platesc pentru spectacol, dar macar e facut de profesionisti si cateodata ai mai multe de invatat de acolo decat de la Biserica…

  2. Nu cred ca am acest dar… doar ca Providenta asa a aranjat lucrurile ca sa cresc intr-o biserica baptista, sa studiez la o universitate baptista, sa fiu membru in cea mai razvratita biserica baptista din Oradea. Toate aceste „experiente” au lasat urme in mine, urme care au dus – in urma cu 4 ani – la iesirea mea din Cultul Baptist.

    In urma cu 4 ani am inceput sa adancesc relatia cu Dumnezeu, sa gust din El, am inceput sa cunosc inima Lui… si am inteles adancimea cuvintelor Maicii Tereza: „pana la urma totul e intre mine si El, n-a fost niciodata intre mine si ceilalti” 🙂

  3. Din cate stiu eu – conform unei discutii de acum doi ani cu pastorul ultimei biserici in care am fost membru cu acte – sunt trecut in registrele lor la rubrica „membru in rezerva”… cum o fi asta nu stiu :))

    Ce stiu eu e ca acum 4 ani am decis sa ma despart de traditia si liturghia baptista. Impreuna cu un grup de crestini, am intrat in programul de studiu „Istoria Binecuvantarii”

    • nestatutara definitie.
      biserica e unde il gasesti pe cristos. altii adauga conditii. isus nu a pus conditii. daca ma insel sa imi spuna cineva. bisericile spun „ca daca te, daca nu te mai, daca te vei… atunci vei fi” fals!

  4. Funny nu? sa fii minoritar intr-o lume minoritara.
    Practic exista doua solutii: una e cea a lui Cristi, sa-ti gasesti locul indiferent cat de stramt e el sau sa te acomodezi la toate locurile in egala masura. Conditia e sa le recunosti doar limitele ca si constructii omenesti. La ambele solutii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s