Fabulă 5: Ursul la oi


A fost o dată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti… un urs. De fapt părinţii lui fuseseră oiţe, dar după un timp el a suferit o mutaţie genetică. I se trăgea oare de la faptul că ocupase mult timp o oarece foncţie într-un staul baptist? Nu cred. Mai degrabă… Dar să vedem ce spune povestea:

La început totul a fost bine şi frumos, toate oiţele îl credeau berbecuţ de treabă, dar se vede treaba că s-au înşelat. Aşa de orbite erau oiţele şi berbecuţii că nu au observat nimic-nimic. El vorbea pe limba lor, frumos vorbea. Ba chiar îl chemau prin alte staule şi a ocupat şi cîte o funcţie în conducerea cultului. Dar ce să faci, parcă l-a lovit o mutaţie. La început nu s-a băgat de seamă. Doar unele acuzaţii ce nu puteau fi dovedite: cuvîntul lui contra cuvîntului ei, a oiţei care primise avansuri. Apoi s-a dus să conducă oiţele într-un alt staul ca berbec şef. A renovat staulul, l-a transformat, l-a înregimentat, l-a promovat, l-a ajutat şi acolo povestea s-a cam …repetat, dar a manipulat, a evitat şi în cele din urmă şi-a pierdut urma, pînă-ntr-o zi. 

În acea zi, zice povestea, la propunerea unui berbec, promovat de ursul nostru, s-au dus (pariez că nu o să ghiciţi unde) să facă rost de smîntînă. Multă, bună şi ieftină. Adică pe gratis. Adică la furat. Da nu aşa că poate pică ceva, ci la furt calificat, cu tot tacîmul, mai ales că au participat: fratele celui promovat, promovatul şi „ursul”. Doreau să se întoarcă israeliţii la castraveţii şi aerul condiţionat din Egipt? Explicabil poate. Dar ce aţi spune ca un pastor şi un diacon să fure din incinta unei intreprinderi un bidon de smîntină! Aţi citit bine SMÎNTÎNĂ, nu diamante, nu aur, nu bani, nu coada lui Ucigă-l toaca, nici sfîntul graal. Ce să faci, dacă piaţa se liberalizase şi smîntîna ţăranilor era scumpă? Trebuia găsită o soluţie eficientă, nu? Pe cînd acţiunea era în desfăşurare a apărut o patrulă de poliţie. Potop de cruci făcute cu limba, jurăminte de tipul „Doamne scapă-mă că nu mai fac una ca asta, să-mi moară mie caii de la mercedes!” Poliţiştii, ca-n România: cum să crezi că cineva cu o maşină scumpă ar vrea să fure un bidon de smîntînă? Aşa că şi-au văzut mai departe de rond, căutînd infractori conform descrierii tipice: lupi prost îmbrăcaţi, per-pedes şi cu genţi mari în spate. Aşa ceva nu s-a mai pomenit în anul 1890! Ajunşi acasă cu marfa cei doi nu mai puteau de rîs: ce proşti au fost poliţiştii şi ce frumos ar fi arătat titlul de pe prima pagină de a doua zi din ziarul local:  „Pastorul cutare şi diaconul său din biserica baptistă cutare, prinşi la furat la fabrica de lapte!” Ar fi ajuns celebri în toată ţara, poate în toată lumea! Ce bine că revelaţia scrisă s-a închis definitiv, că ar fi ajuns şi acolo. Mă întreb în care dintre scrieri şi la care capitol. Cert e că următoarea întrunire la staulul comun amîndoi au rostit nişte rugăciuni pline de foc! Un foc diferit de cel al oiţelor neştiuntoare ce habar n-aveau de unde provine…

După un timp, nu prea mare, chiar mercedesul cu pricina a fost luat la ochi de poliţie. Nu şi-a fi ţinut legămîntul făcut la vreme de nevoie? Poate. Dar cert e că fraţii din străinătate mişcaţi că ursul nostru nu mai avea mijloc de locomoţie ce îi fusese reţinut abuziv de poliţia lui Ceauşescu (o altă minciuna a ursului), i-au dat bani să îşi ia o maşină: doar nu se putea duce la staul cu tramvaiul! S-a jurat de data asta că dacă va primi vreodată maşina înapoi o va vinde şi banii îi va da celor care l-au ajutat. Să nu mai predea el la şcoala aia, să nu aibă parte el de prietenii lui, dacă de data asta nu se ţine de cuvînt! După cîţiva ani a rămas fără prieteni. Apoi şcoala i-a spus adio. Era cît pe ce ca soţia să îi spună adio!

Morala 1

Cînd eşti berbecuţ sau oiţă nu te pune să faci ceva ce nu stă în caracterul acestor blînde patrupede, că te poţi schimba iremediabil. Furtul, minciuna, prea-curvia, jurămîntul mincinos te transformă într-un animal sălbatic şi toate oiţele vor fugi de fiara din tine.

Morala 2

Să ne mai întrebăm de ce nu vin mai multe oiţe şi berbecuţi în staulul nostru? Cu aşa urşi prin preajmă nici nu-i de mirare! Cu toate că ursul ăsta încă mai trăieşte, am credinţa că nu o să îl întîlnesc în cer.

Morala 3

Asta o să o trageţi Dvs. că aveţi destul material propriu.

4 comentarii la “Fabulă 5: Ursul la oi

  1. morala3 – berbecutii sefi comunitari nu au facut nimic cu ursu – el a trait mult si bine pe post be berbecut chiar daca unora le mirosea a urs.

  2. i-morala: in prezent, ursu traieste in tara fratilor lui grizzly unde si-a facut un culcush caldut,
    Dar cine stie poate povestea ta e despre alt urs si atunci ma ingrijoreaza numarul ursilor, ar trebui deschis sezonu de vanatoare si dat liber la prins ursi (in stina … bineinteles)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s