Alexandru Ioan Cuza şi România secolului 21


Pe vremea „împuşcatului” poporul nu prea avea nostalgia liderilor dispăruţi. Nimeni să-i regreta în gura mare pe Mihai I, pe Brătianu sau pe Maniu. Dej mai era amintit, dar i-a trecut repede poporului după ce am luat-o cu avînt spre „cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie, spre visul de aur al omenirii”. Dar, mulţi români ce au habar de Eminescu, au fost învăţaţi să-l regrete mai mult pe Ţepeş, ce era îndemnat de poet să pună mîna pe smintiţi şi pe mişei, să îi pună sub cheie şi să dea foc stabilimentelor statului ce adăposteau compatrioţii ce făceau de ruşine naţiunea. Smintiţii, mişeii, fornfii, flecarii, găgăuţii şi mişeii, bîlbîiţii, grecoteii şi bulgăroii, nu turcii (duşmanii istorici), erau direct vizaţi de Ţepeş. Păi, dacă am fi politicăl corecţi, am interzice poezia asta. Cel puţin la radio şi teve. Hei ceneaul? – de ce vă mai plătim?

Dincolo de această scurtă divagaţie istorico-culturală, trebuie să amintesc că pe vremea copilăriei mele  exista o nostalgie fabricată de regimul comunist cu privire la persoana şi domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Îl vedeai pe Cuza în scenete, îl auzeai la radio cu ocazia Unirii, dădeai de el la televizor. Să vă spun drept, mie chiar mi-a fost simpatic, doar îl chema şi pe el Alexandru, ca pe mine. Dar dincolo de povestirile cu Ion Moş Roată, teza de pe trimestrul al treilea la istorie din Unirea Principatelor, la care am luat zece (niciodată nu mi-am putut explica cum am putut să scriu opt pagini în 45 de minute), nu am ştiut prea multe lucruri despre Cuza. Lacuna mi-a fost rezolvată parţial în urmă cu cîteva zile cînd am citit împreună cu fiul meu din clasa a doua, o scurtă şi neterminată bucată despre Cuza, ce călătorea incognito prin ţară şi făcea dreptate la minut. În cazul de faţă era vorba de un ţăran român care fusese umilit de un negustor pentru că se îndoise de calitatea produselor cumpărate.

Bună atitudinea lui Cuza, presupunînd că a existat una, că în cartea fiului meu povestea nu avea sfîrşit. Ce bine ar fi să mai trăiască şi acum Cuza! Povestea cu Vlad Ţepeş nu ţine, că ne-am trezi dimineaţa fără popor, dacă cumva vă gîndiţi ca şi mine la faza cu bietul ţăran se tot întreba dacă să ia sau nu punga cu bani căzută în mijlocul drumului. La noi nimeni nu se mai întreabă aşa ceva, dimpotrivă, mare prost trebuie să fi să nu o iei. Acum toată lumea îşi sfarmă creierii să pună mîna pe ce nu e al său. Dar haideţi să nu exagerăm, să îi dăm poporului ăstuia o şansă şi să ne gîndim la conducătorii lui. Ce bine ar fi să apară brusc şi deodată un mare conducător şi să îi prindă în flagrant pe toţi răii! Staţi aşa: pe cine vă închipuiţi mergînd deghizat prin ţară, fără surle şi trîmbiţe, fără limuzină, elicopter, echipaje ante şi post mergătoare, drumuri închise şi pre-asfaltate? Pe Băsescu? NU. Pe Boc? Nici. Pe… Bunicuţa pesedistă sau pe nepotul Tamarei? Sau pe Prostănacu? Ei, aş, cum să meargă ei aşa? E riscant, e înjositor, cine să facă pe modestul sua modesta? Madam Udrea? Cine o să îi bage în seamă dacă se coboară la nivelul poporului? Nu cadrează! Nu dă bine la sivi! Aşa că să ne ţinem, nasul sus şi tare. Că în lungime, ce mai, l-au depăşit pe al lui Pinochio. N-ar strica să pună o autoritate naţională taxă pe minciuni, că s-ar strînge bani de o autostradă …Arad-Constanţa, pe măsura minciunilor.

Revenind mai încoace şi mai la „noi”, mă tot întreb cînd o veni şi prin poporul baptist vreun lider de sus să îl cercereze în stilul lui Cuza. Să fi venit Bunaciu cel bătrîn, sau cel tînăr printre noi? Un Ghiorghiţă, un Paul? Mai repede cred că vom avea parte de a doua venire a Mîntuitorului decît de o coborîre a şefului printre noi. Am tot schimbat diverşi preşedinţi de cult şi am ajuns cam tot acolo, adică niciunde. Ce a obţinut cultul baptist? Zero. Ce a obţinut credinciosul de rînd? De două ori mai mult: zero la pătrat. Cel puţin în tradiţia ortodoxă mai auzi cîte o istoriseire de genul „într-o zi au plecat Mîntuitorul cu Sf Petru să colinde pămîntul şi au dat de un român nevoiaş ce…” La noi, nu. Păi de ce avem limuzină la Uniune? De ce am îngrăşat Uniunea? Să fie mulsă probabil. Nu ştiu, dar în urmă cu cîţiva ani un fost prieten bun o descria ca pe o junincă grasă. Era pe vremea cînd urmau alegerile după primul mandat a lui Paul Negruţ. O fi fost, şi junincă, şi grasă, nu spun nu. Dar grăsimea de unde provenea? Şi la o uniune grasă nu ar trebui să i se prescrie o dietă cu mai puţine proteine şi mai multă mişcare? Dar cumva a venit pe lume un viţel? Sper că nu cel de aur, că am încurcat-o.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s