O sărbătoare triplă şi scumpă


Ziua de 9 mai are triplă semnificaţie: proclamarea Independenţei de Stat a României, victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite împotriva Germaniei  naziste în cel de-al Doilea Război Mondial şi Ziua Europei.

La 9 mai 1877, Adunarea Deputaţilor şi Senatul s-au întrunit în sesiune extraordinară şi au proclamat independenţa de stat a României. Mihail Kogalniceanu, a rostit celebrul discurs în care a exclamat „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare!” Declaraţia de independenţă a ţării a fost semnată de principele Carol I la 10 mai 1877.

 La 8 mai 1945 Germania nazistă a încetat să mai lupte împotriva Aliaţilor, România aflîndu-se din 23 august 1944 de partea învingătorilor. Cu toate că după spusele lui Stalin România a scurtat ostilităţile cu şase luni (nu ştim cu cît le-a prelungit însă de la data intrării în război împotriva URSS), ruşii ne-au luat din nou Basarabia şi Bucovina.
 
Robert Schuman, cetăţean german, dar etnic francez, avocat de meserie (ofiţer în armata germană), apoi după Primul Război Mondial cetăţean francez prin alipirea Alsaciei şi Lorenei, face parte din guvernele Raynaud şi Petain, fiind arestat de Gestapo (1940). Fuge din arestul la domiciliu alăturîndu-se Rezistenţei, după război este ministru de externe, de finanţe, de justiţie şi chiar prim-ministru. Între 1948-1952 a ocupat postul de ministru de externe şi a imprimat orientări noi în politica externă a Franţei. Dubla sa cultură a fost foarte utilă în realizarea reconcilierii franco-germane. În acelaşi timp, a pus fundaţia construcţiei europene, instalând o autoritate supra-naţională la Luxemburg – Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului- care includea şi Germania. Procesul început prin Tratatul de la Paris din 1951, a fost continuat prin proiectul pieţei comune europene (CEE), ratificat la Roma în 1957. Între 1958 şi 1960 a fost primul preşedinte al Adunării parlamentare europene.
 
Ce am pierdut şi ce am cîştigat îşi vor da mai bine seama copiii noştri. Deocamdată începe să ne coste scump şi nu mai putem da vina pe Rusia. Cert este că toate trei sărbătorile au trecut neobservate de poporul român care se luptă cu trecutul, prezentul şi viitorul imediat. O luptă ce cere un efort triplu. Oare nu ne irosim forţele?
 
una din surse: Wikipedia
De Alexandru Nădăban Publicat în Istorie Etichetat