Lucrarea creştină între lidership şi diaconia


A. Leadership

 William W. George constată că de cele mai multe ori s-a pierdut încrederea în conducere. De aceea în primul rînd este nevoie să se restabilească încrederea în conducere.

Dar putem vorbi de un nou model în ceea ce priveşte liderul, conducerea în secolul 21? Trebuie să recunoaştem că avem nevoie de mari lideri la toate nivelele, dar pînă acum am ales charisma în locul caracterului, imaginea în locul integrităţii, stilul în locul substanţei.

De ce am eşuat?

Pentru că nu se mai practică modelul uceniciei, s-a făcut o departajare clară între cei „de jos” şi conducere. De aceea William W. George  propune o nouă definiţie a liderului: liderul este acela ce adună oamenii în jurul unui set de valori, a unei misiuni, a unui scop împărtăşit în comun.

Ce trebuie să facă un lider? Liderul trebuie să împuternicească alţi oameni să devină activi şi să conducă.

Există nişte idei preconcepute despre lideship: că unii sunt prea tineri, iar alţii sunt prea bătrîni să conducă. Adevărul este că nu eşti niciodată prea tînăr sau prea bătrîn ca să conduci: împuterniceşte oamenii să conducă (Ghedeon – nu primeşte nimic faţă de ce avea sau era: „Domnul S-a uitat la el, şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?” (Judecãtori 6:14)

B. Diaconia

Diaconia laicilor este destul de necunoscută, în vreme ce cea a instituţiilor este menţionată oficial. De la Vasile cel Mare şi Benedict, la Cavalerii Ospitalieri, au existat creştini ce au avut acelaşi scop: îngrijirea şi apărarea cel nevoiaşi sau năpăstuiţi.

 Reformatorii au redefinit rolul diaconilor in biserica: Luther a recomandat ca diaconii „să ţină un registru cu toţi săracii şi să aibă grijă de ei”; Calvin a accentuat că funcţia unui diacon nu era liturghia, ci colectarea de la cei credincioşi şi distribuirea către cei săraci. Din 1662 în Biserica Anglicană diaconul trebuie să îi caute pe cei bolnavi şi săraci din parohie şi să îl informeze pe curator. În diaconia au excelat reformatorii radicali şi menoniţii. Prin sec 16  sistemul diaconal nu mai putea face faţă nevoilor. În Anglia ieşirea din Evul Mediu a dat la iveală „Legea săracilor” prin care se aloca un minim de resurse prin impozitarea tuturor proprietarilor. În Biserica Romană-Catolică noi ordine religioase, cum au fost cele inspirate de St Vincent de Paul, s-au specializat în aspecte variate ale diaconiei. În secolul 19 capitalismul sălbatic făcea să se creadă că unii chiar meritau să fie săraci. O posibilă revoluţie şi situaţia dezastruoasă din Germania a făcut ca Wichern să deschidă Misiunea Innere sau „Căminul” şi să pregătească diaconi. La Kaiserswerth condiţiile sociale, în care se găseau deopotrivă femeile şi copiii, l-au determinat pe Fliedner să fondeze o instituţie de pregătire pentru diaconiţe care să activeze ca surori medicale şi învăţătoare în parohii. Mişcare diaconilor şi diaconiţelor din secolul 19 a înţeles evanghelizarea şi diaconia ca un tot şi a dezvoltat mari instituţii care aveau grijă de bolnavi, epileptici, bătrîni şi persoane cu dizabilităţi, etc.  Reformatorii sociali, creştini sau seculari au conştientizat oamenii cu privire la condiţia aproapelui. Instituţiile caritabile s-au înmulţit şi mişcările seculare au produs filantropia ce nu era legată de vreo religie sau denominaţie (ca şi Crucea Roşie). Ca urmare a început să apără ideea lucrătorului social profesionist. Mai recent, la o consultare cu privire la diaconia din Bisericile ortodoxe, în 1978 în Creta, o abordare teologică a legat diaconia cu leitourgia: „Diakonia creştină nu este o activitate opţională… ci o expresie indispensabilă a acelei comunităţi ce îşi are sursa în viaţa eucharisticică şi liturgică a Bisericii. Este o ‘liturghie după Liturghie’.”

 C. Liderul slujitor

Liderul slujitor” este un concept străvechi.  El a fost expus de Şanakia, prin sec 4 ÎH., în Arthashastra şi spunea că “regele [liderul] trebuie să considere că binele nu este cea ce îi place lui, ci ceea ce le place supuşilor [celor ce îl urmează]” “lui. Regele [liderul] este slujitor plătit şi se bucură de resursele statului împreună cu poporul.”

O altă lucrare, Tao Te Ching, atribuită lui Lao-Tzu, din China între 570 – 490 ÎH spune că

“Dregătorul cel mai înalt este acela despre a cărui existenţă poporul aproape că n-are habar. După el vine cel pe care îl iubesc şi îl venerează. Apoi cel de care le este frică. Apoi cel pe care-l dispreţuiesc şi sfidează. Cînd îţi lipseşte credinţa ceilalţi îţi vor fi necredincioşi. Înţeleptul se ascunde şi este scump la vorbă. Cînd sarcina sa este îndeplinită şi totul s-a terminat, toţi vor spune: ‘Noi am realizat-o! “

Isus i-a îndemnat pe ucenici să fie în primul rînd şi înainte de toate slujitori, spunîndu-le („Isus i-a chemat, şi le-a zis:) „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire: „Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob.“ (Matei 20:25-27).

Deasemenea Isus le-a spălat picioarele ucenicilor săi ca exemplu a modului în care fiecare trebuie să îl slujească pe celălalt. Ioan 13: 12-15.

Mai recent, în 1970 Robert Greenleaf a publicat eseul “The Servant as Leader” în care a definit termenul de slujitorul-lider:

The servant-leader is servant firstIt begins with the natural feeling that one wants to serve, to serve first. Then conscious choice brings one to aspire to lead. That person is sharply different from one who is leader first, perhaps because of the need to assuage an unusual power drive or to acquire material possessions…The leader-first and the servant-first are two extreme types. Between them there are shadings and blends that are part of the infinite variety of human nature.

The difference manifests itself in the care taken by the servant-first to make sure that other people’s highest priority needs are being served. The best test, and difficult to administer, is: Do those served grow as persons? Do they, while being served, become healthier, wiser, freer, more autonomous, more likely themselves to become servants? And, what is the effect on the least privileged in society? Will they benefit or at least not be further deprived?

Greenleaf a dezvoltat conceptul de servant leader în alte două eseuri: “The Institution as Servant”, “Trusteees as Servants” la The Center for Servant Leadership at the Pastoral Institute in Georgia, ce a definit liderul slujitor ca o călătorie de o viaţă în eul propriu, o dorinţă de a-i sluji pe alţii, împreună cu o angajare pentru a conduce.

Lary Spears a identificat 10 caracteristici ale liderilor slujitori: abilitatea de a-i asculta pe oameni, empatia, vindecarea, cunoaşterea, persuasiunea, conceptualizarea, prevederea, slujirea, dedicarea pentru dezvoltarea altora şi capacitatea de a zidi comunitatea. Spre deosebire de conducerea ierarhică piramidală clasică, conducerea slujitoare pune accentul pe colaborare, încredere, empatie şi o utilizare etică a puterii.

D. Leadership şi diaconia

 Care este sinteza dintre leadership şi diaconia, cum le putem combina pe cele două: propunere de definiţii. Contrazice leadership diaconia?

 Disponibilitatea de a face ceva pentru cei în nevoie nu exclude și nici nu afectează rolul liderilor. Dimpotrivă, implicarea lor directă în diaconia duce la mărirea influenţei lor, la adîncirea efectului lor pe termen lung.

Este nevoie de o definire corectă şi acceptabilă din punct de vedere eclezial a Bisericii implicate în comunitate. O biserică care nu este implicată în comunitate nu mai există. Biserica se poate izola, dar are de pierdut. Ea va fi afectată direct şi indirect. Succesul bisericii este direct proporţional cu calitatea liderilor implicaţi în diaconia şi cu disponibilitatea bisericii de a se implica în societate. Cu cît creşte calitatea şi disponibilitatea liderilor de a se implica direct în diaconia, cu atît creşte impactul şi efectul pe termen lung al bisericii în comunitate

Surse:

William W George Presentation at Pepperdine University Dean’s Executive Leadership Series,  http://www.youtube.com/watch?v=zsToorMLI9w

Teresa Joan White, “Diakonia”, Dictionary of the Ecumenical Movement, WWC, Eerdmans, 2002.

Servant leadership, Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Servant_leadership