Despre lideri şi Biserică. Interviu Ciprian Muşat-Preda cu Alexandru Nădăban (5)


Ciprian Preda-Muşat: Cine poate fi lider?

Alexandru Nădăban: Există o idee preconcepută în biserici şi în general în toate organizaţiile, fie ele creştine sau nu, adică în partide, în onguri, în companii, guverne, etc, cum că un lider este doar acea persoană aflată într-o anumită poziţie de conducere. Acesta este doar un lider poziţional. El poate să fie în poziţia respectivă, dar mult mai mult contează părerea sau ceea ce face şi spune o persoană care nu se află într-o asemenea poziţie sau în cea mai înaltă poziţie, ci acea persoană care are o mare influenţă asupra organizaţiei. Dacă afirmăm că lider este doar cel aflat într-o anumită poziţie, atunci negăm tuturor celorlalţi posibilitatea de a ajunge lideri. Ceea ce nu este nici corect, nici real.

Şi aici ajungem şi la întrebarea „Poate oricine să conducă? Da şi nu. John Maxwell, spune că oricine poate învăţa poate să fie lider. Dar există condiţii. Oricine vrea să ajungă lider trebuie să înveţe, trebuie să se lase învăţat şi trebuie să fie disciplinat. A trecut vremea liderilor musculoşi sau şmekeri. Cel puţin în mediul nostru. Henry Minzberg, autor a mai multor carţi despre management spunea „Conducerea este ca înotul: nu poate fi învăţată citind despre ea.” În direcţia aceasta şi Maxwell propune o soluţie: cel mai bun mod de a învăţa este să te plasezi cât mai aproape de un lider renumit şi să înveţi de la el. Aşa a făcut şi Isus cu cei 12.

Dar mai există o altă cale, cît se poate de naturală. Un mare specialist al managementului, Tim Peters, spune că „Îi convingi pe cei din poziţiile superioare cu privire la nevoia de schimbare producând-o, nu oferindu-le prezentări extraordinare în Powerpoint. Dacă găseşti în organizaţie pe cei care gândesc ca tine şi conlucrezi cu ei pentru a implementa schimbările, pe care le poţi prezenta şefilor tăi după ce le-ai realizat, eşti deja un lider.”

Un alt specialist în lidership, Phil Dourado mai afirmă că marii lideri au 3 „poveşti” (nu cu sensul de minciuni) prin care trebuie să convingă,

  1. Una despre sine: cine sunt, de unde provin, pentru ce luptă (care sunt valorile lor), şi ce aşteptări au. Oamenii simt nevoia să afle, să ştie cine eşti şi care sunt valorile tale înainte de a-ţi da dreptul să îi conduci. Conducerea este o învoială, o înţelegere, o convenţie. Liderul conduce pentru că i se dă acceptul, permisiunea să conducă. Oamenii îşi vor da seama dacă povestea  nu este absolut adevărată şi nu are la baza ei integritatea ta ca om, şi nu îţi vor da voie să îi conduci. Cel mai adesea îşi vor ascunde nemulţumirile şi conducerea ta va fi aparentă, falsă. 
  2. O alta despre organizaţia lor: misiunea şi scopul ei, de ce este tentant să te angajezi acolo, să investeşti acolo şi să cumpări de acolo. Tot în Statele Unite s-a făcut un sondaj printre angajaţi ca să afle care este cel mai bun extraordinar mediu de lucru. Răspunsurile au fost următoarele: a) Unul cinstit şi deschis: pot să am încredere în şeful meu. b) lucrez şi sunt preţuit conform valorii mele: dacă nu sunt acolo mi se va simţi lipsa. c) mi se dă permisiunea să îmi asum riscul de a lua decizii după modelul „nu-mi daţi sarcini, lăsaţi-mă să iau decizii!”
  3. Îi fac pe angajaţi să simtă că constituie o parte esenţială din această poveste.

De exemplu John Fitzgerald Kennedy vizita sediul NASA şi s-a oprit să stea de vorbă cu un om care ţinea în mînă un mop şi l-a întrebat: Tu ce faci aici? La care omul ce era angajat să facă curăţenie, i-a răspuns: „Domnule preşedinte, eu îi ajut să ducă un om pînă la lună.” Ştiind că fac parte din povestea organizaţiei tale, oamenii devin conştienţi de ce fac şi asta le oferă un scop precis. 

Ciprian Preda-Muşat: Care este diferenta intre liderul evanghelic si celalalt tip de lider (laic, indiferent de mediul sau domeniul in care activeaza)?

Alexandru Nădăban: Dacă ne uităm împrejur constatăm că nu prea ne plac cei ce conduc. De ce? Pentru că dincolo de faptul că ei conduc, constatăm carenţe mai mici sau mai mari în caracterul lor, nu în faptul că nu conduc bine. Nu ar trebui existe diferenţe prea mari între domenii. Un lider eficient e un lider eficient. În biserică diferenţa provine din convertirea sa. Eficienţa nu se pierde sau se câştigă prin convertire, nu?

Ciprian Preda-Muşat: Care este testul liderilor? Cum ştim că cel ce este în faţă este o persoană demnă de urmat?

Alexandru Nădăban: Liderul este testat încontinuu. Dacă el nu mai corespunde, este înlocuit de un altul. „În faţă” nu înseamnă nimic dacă este cineva care te urmează. Clica care se formează în jurul unuia ce este „în faţă” sau „la putere” nu va rezista mult dacă cei care fac parte din organizaţie obsearvă o conducere ce nu are contact cu realitatea. Nu liderii trebuie urmaţi, oamenii trebuie conduşi. Dacă nu conduci bine falimentezi organizaţia. Cine o să te mai urmeze? Clica? De cele mai multe ori cei ce o formează pleacă primii. 

Ciprian Preda-Muşat: Care sunt cele mai importante activităţi în care se poate prinde un lider? Liderii nostri suferă cumva de aşa-zisul sindrom Mesia conform căruia numai ei sunt cei care pot să facă totul?

Alexandru Nădăban: Mitul salvatorului se referă la un alt domeniu, cel al rezolvării unei situaţii grele, imposibile. Cel care va scoate din impas o organizaţie, o biserică. Aşteptăm un Vlad Ţepeş să ne rezolve situaţia din ţară. Ei bine chiar dacă ar învia, el nu ar face faţă situaţiei mult mai complexă faţă de cea din zilele sale. Deci nu ar reuşi. Pe vremea lui Isus era aşteptat Ilie, şi chiar dacă a venit, nimeni nu l-a recunoscut. Aşa şi azi. De cele mai multe ori aşteptăm un salvator miraculos în loc să căutăm şi să înlăturăm cauzele care ne-au dus în situaţia respectivă. De cele mai multe ori nimeni nu îşi asumă responsabilitatea sau ni se impune zicala că „nimeni nu este proroc în propria sa cetate” sau nimeni nu se potriveşte unei funcţii mai pretenţioase dacă este din biserică şi este cunoscut. De fapt şi lui Isus i s-a spus ”nu este el fiul lui Iosif?”,  cu alte cuvinte, „nu îl ştim noi şi nu ştim câţi bani face?”

Ciprian Preda-Muşat: Care sunt calităţile unui lider ideal?

Alexandru Nădăban: Nu cred că trebuie să căutăm un lider ideal. Este bine să avem un lider potrivit pentru organizaţia noastră sau pentru jobul acestuia. Calităţile liderului sunt cam acestea: curaj, stăpânire de sine, generozitate, nobleţe, să nu facă excese, să fie de încredere, drept, să aibă simţul umorului. Rudy Giuliani, primarul New Yorkului spunea că există 3 chei ale leadershipului:

1) Dacă tot conduci, condu cu optimism. Dacă nu o să fi optimist, cu atât poţi să aştepţi din partea celor ce îi conduci să fie optimişti?

2) Dacă nu-ţi plac oamenii, apucă-te de altceva. Şi

3) Comunică clar valorile tale.

Jack Welch, fost presedinte al General Electric, cea mai mare companie din lume şi o figură foarte importantă în lidership spunea că „Slujba liderului este să atingă inimile fiecăruia şi de a intra în inima lor. Fiecare moment petrecut în birou este pierdut.”

De asemenea se mai spune că „în situaţii adevărate de conducere ascultarea primează în faţa gesticulării”. Dacă un lider nu este pregătit să asculte ceea ce i se spune, înseamnă că o să conducă prost, deci o să fie înlăturat. Ceauşescu dădea indicaţii pentru că el era sursa tuturor cunoştiinţelor. Am văzut unde a dus o ţară întreagă. Era pe vremea aceea o glumă: cu ce seamănă Romania? Cu un avion. De ce? Pentru că doi conduc, iar tuturor li se face rău.  Putem trage doar din această glumă o seamă de concluzii. Se potriveşte oricărei organizaţii.