Mărturisirile unui informator (1)


Am plecat la adunare. Nu aveam chef să merg, dar nici n-aveam ce face acasă. Ce să fac? La teve covrigi, la cinema covrigi, la şcoală covrigi. Ce să fac? Plictiseală de moarte. Chiar aşa! Tramvaiul mi-a plecat de sub nas, aşa c-am luat-o pe jos.

Îmi ploua prin umbrelă. Totul e cenuşiu, de la cenuşiu deschis la cenuşiu închis aproape negru. O ultimă alimentara deschisă. Ca prin minune mai este pîine. Cartela îmi dă dreptul la patru sute de grame. O mestec încet. Are gust de mană. Poate e mană.

Ajung ca de obicei. Străzile pustiite de nefericire, s-au golit de oameni. Oameni? Ce o mai fi aia sau ăia? În adunare cald şi bine. Feţe cunoscute. Unele zîmbitoare, altele nemişcate în credinţa lor. Pace. Vasile Dumbravă se chinuie să ne explice ceva ce nici el nu înțelegea prea bine. Mă uit la text. Ermetic. La fel şi el. Apar şi alţi întîrziaţi. Un tip mic de statură cu barbă şi… Barbă? Probabil actor, dacă nu, popă. Ciudat. Într-o pauză se caţără sus împreună cu un alt individ la costum şi începe să vorbească în engleză. Totdeauna m-a fascinat engleza. Românul traduce ritmic, fără bîlbîieli. Probabil că mai auzise discursul.

„- Jesus was carring for the poor, sick and… Isus a avut grijă de săraci, bolnavi şi… this is the true communism!” …traducătorul blocat priveşte descumpănit audienţa căutînd salvarea. O putea găsi, dar nu în cazul de faţă! Inspiraţia de moment salvează blocajul lingvistic şi ideologic. Îi șoptesc mefistofelic: „Acesta este adevărata armonie!” Felicitări, priviri recunoscătoare ale traducătorului, ale lui Vasile şi a altora din audienţă. Am scos-o şi pe asta. Nu e rău. Poate a meritat efortul deplasării. Predica se termină. Mă simt bine. Ne strîngem mîinile. De pe ultimul rînd pleacă aprope nevăzut Omul-fără-ochi-nas-şi-gură. Costum gri, pantofi negri, freza neîngrijită, statură potrivită, cu greutatea potrivită, nu atrăgea atenţia. Mi-a trecut un fior pe undeva. Iar! Nu prin inimă. Pe asta nici nu știu dac-o mai am…

Tramvai murdar, rece şi ruginit. Staţia mea. Noroi, băltoace. Ţopăi. Uşa blocului închisă. Orbecăi. Descui cutia poştală. Un petec de hîrtie. Îl ţin în dinţi. Buzunarele nu sunt sigure, bezna poate fura orice. Dacă n-ar fi  balustrada aș fi la urgențe. Cine să mă ducă? Descui ușa, o împing cu capul pipăind pereţii. În jur linişte. Ajung la lumînare.

„Mîine ia un litru de lapte”  – semnat „Dudu”. N-am scăpat. O picătură de sudoare rece pătează hîrtia. Dacă mîine nu ar mai exista… Sacul de dormit aproape deşirat îmi amorţeşte simţurile şi în cele din urmă adorm. Visez o lume mai bună, visez că un înger mi-a şters vinovăţia. Deşteptătorul mă readuce la realitate. Azi e mîine. Geamuri aburite, frig. Salopeta rece îmi şopteşte parcă „N-ai scăpat!” Întuneric, zgomote înfundate ale celorlalţi locatari.

La lucru, nu la mîna-ntinsă tovarăşi! Bocancii lovesc ritmic cimentul. Bloc de ciment, fabrică de ciment, viaţă de ciment. Haine de ciment, plămîni de ciment, partid de ciment, credinţă de… Trec pe lîngă paznicul de la intrare. Unul nou. Nu îndrăzneşte să ceară legitimaţiile. Bat fişa de pontaj. Exact la 7.07.  Mă cheamă şeful.

„Fă-ţi un bilet de voie şi ia-mi nişte Nes. Poţi sta vreo… – se uită la ceas –  pînă la doişpe. Azi n-o să ne ambalăm prea tare.” Făceam rost de Nescafe, aveam bilet de voie, salarul mergea. Aveam timp să ajung și la Dudu. Iau Nesul de la verișoara mea Alina, intru să văd ce vrea „Dudu”.

„Bună ziua. La tov maior Dorobanţu… sunt Argăseală Costică.” Plutonierul vorbeşte cu centrala.

„La 302”. Îmi face semn să intru şi închide în urma mea. Miros de instituţie birocratică. Uşi trîntite, holuri strîmte, paşi grăbiţi. Mă tot întreb ce vrea de data asta. De ce a zis ultima dată că mă lasă-n pace? N-am timp să gîndesc. Frica îmi paralizează memoria. Brusc mi-e frig. „Dudu” priveşte pe fereastră. Gînditor sau mi se pare? Îmi întinde mîna. Parcă nu ştiu că vrea să „îmi ia pulsul”? Îi întind o mînă moale, rece, ca un peşte mort. Încerc să fentez.

 „Păi zi aşa, măi Costică, de cînd nu ne-am văzut? Nici o veste, nimic vrednic de semnalat? Am crezut că ai …murit!”

„Tovarăşu maior, n-am ştiut… N-am avut timp, am fost în concediu medical, am fost plecat la bunici, i-am ajutat la cules, ştiţi dumneavoastră cum e. Apoi m-au detaşat la Canal…” Nu-mi ajungea toată apa din Canal s-o scald, dar încerc.

„Ştiu. Cum să nu ştiu. La Canal. Şi cum a fost la Canal? A fost bine, nu?” Mă scruta şi nu-mi puteam da seama dacă ştia tot sau doar ceva sau chiar nu ştia nimic.

„Mă gîndeam că, dacă nu ţi-a plăcut la Canal ai putea să ne spui ce se mai întîmplă pe la adunarea ta din Cartierul Nou. Am auzit că te-ai integrat.”

„Da, poate că… Ştiţi în casă e cam frig şi la adunare parcă e mai cald. Dar nu am…” Deci el m-a trimis la Canal.

„Atunci în conformitate cu angajamentul pe care l-ai semnat, şi de care nu mai trebuie să-ţi aduc aminte, ai putea să ne informezi ce s-a petrecut aseară, de exemplu? Uite aici o foaie, două şi un pix. Stai jos şi scrie. Eu ies puţin.”

Mă uit la el, mă uit la foi, îmi dau seama că n-am scăpare. Scăpare, salvare, mîntuire, tot aia. Maiorul pleacă după ce vede că scriu. Stau captiv în biroul maiorului.

Notă

Vă aduc la cunoştiinţă că în seara zilei de 12.09.1989 am participat la întrunirea bisericii din Cartierul Nou în calitate de membru. A vorbit Vasile Dumbravă făcînd referiri la textele Bibliei. La întrunire a mai participat cetăţeanul Jakob Nielsen din Norvegia fiind însoţit de un traducător al cărui nume nu îl cunosc din partea cultului. A vorbit despre asemănarea creştinismului cu comunismul.

                                                                                                                              Arco

                                                                                                                            13.09.1989

14 comentarii la “Mărturisirile unui informator (1)

  1. Nu ştiu câte relatări am citit până în momentul acesta, dar pe asta am citit-o în tensiune, în graba de a nu pierde nimic, în drama cuiva pe care nu îl ştiu şi care îmi era parcă aproape, precum o rudă. Abia aştept să văd vaurma-ul.

    Un gând: şi dacă ar scrie doar un episod (cum e acesta), toţi ceilalţi informatori din vremea trecută (în vremea prezentă nu mai sunt alţii de alt fel?) ar fi mult mai uşor iertaţi de către marea masă de dezamăgiţi de pierderea încrederii în oameni în primul rând şi apoi în credincioşi.

    Alt gând: ce turnură înţeleaptă în final…

  2. Deci nu „drama cuiva pe care nu îl ştiu”, ci a cuiva care nici nu există. Atunci cu atât mai mult celelalte spuse. Şi cred că cele care dau efectul de forţă sunt propoziţiile foarte scurte şi combinaţia acţiunii/vorbelor cu fluxul gândurilor.

  3. Astfel de situatii au exzistat si ele au fost si mai tragice!Inca se gasesc persoane in viata in Romania care prin grai viu pot sa expuna realitatea si putini percep ce inseamna astfel de incaperi cu o astfel de atmosfera!Dar trecutul a devenit o istorie pentru unii scrisa iar pentru altii traita!Este bine sa cunoastem realitatea ,dar este bine sa ne cunoastem si prezentul fiinca prezentul daca i-l cunoastem putem sa i-l schimbam si sa se ajunga la unitate,la sinceritate si o viata prsopera egala pentru capacitatea fiecaruia din grupul care face parte!Altfel se ajunge la pretentie ,la manipulare si la ceea ce videoclipul expune;

    Mesajul este continuat astfel si chiti ajung sa i-l perceapa?

    Interesante expuneri si totushi nu credem ca sint prezente si cu astfel de lucruri ne confuntam!
    Oare ;de ce?

    • pentru ca nu putem uita trecutul?
      pentru ca nu suntem impacati cu el?
      pentru ca nu ne-am impacat cu noi?
      ca sa nu mai vorbim de impacarea cu ceilalti…
      cineva, undeva ar trebui sa inceapa sa spuna ceva, pentru ca si altii sa aiba curajul de a marturisi. nimeni nu va fi linsat.
      dar se poate porni de undeva, daca cineva vrea sa faca pasul.
      eu scriu.

  4. Voi expune un mic raspuns la intrebarile ridicate de;”pasareaphoenixremixed”.Trecutul de multe persoane deja este uitat si nici nu se mai dorste sa se cunoasca de multi tineri din generatia de azi!Sa fim impacati cu trecutul?Depinde de fiecare persoana si de pozitia pe care a detinut-o in timpul trecutului ce ajunge pentru azi sa devina o istorie scrisa ,pe categorii si subiecte !Despre „Impacarea cu ceilalti”Ce sa spunem?Care ceilalti?Cei Adormiti sau cei prezenti si inca se afisheaza in mijlocul nostru prin aceiasi persoana duplicitara insa in alta forma a societatii prezente?Sa nu uitam ca fiecare regim in urma ingroparii si disparitiei dispune de „lastari si acesti lastari ieshiti din radacinile copacilor batrini si cu putere sint bine crescuti si ingrijiti ca sa ajunga la forma dorita si puterea implinirii ,dar adecvata puterii prezente si sub forma moderna pe care putini pot sa o priceapa si sa o expuna!!!Porniri se pot face multe insa cine ishi asuma consecintele?Toti eroii care au pornit si stirnit o miscare si o dezvaluire stim cum au sfirshit?Si cum sfirshesc?Daca Fiul lui Dumnezeu care a fost perfect si cu putere divina a ajuns batut,rastignit intre cei doi tilhari ,noi azi ce credem ca se intimpla?Pentru ADEVAR in acest sistem bolnav si canceros mereu persoana sincera va suferii ,iar cei care manipuleaza si prin o inteligenta aparte ajung sa faca jocul persoanei umane asa cum i-l vedem ,din umbra privesc si urmaresc cu multa atentie sa stie cum sa expuna reclama fiinca reushim sa intelegem ;Ce rol detine puterea reclamei si cum prin puterea ei puterea pshiologica si sociala alaturi de ceea spirituala este manipulata?Cei care ajung in domeniul profesional sociologic si pshiologic pot da raspunsuri ample si expune lucruri pe care prea putini ajung sa le cunoasca !Si interesul nici nu este pentru ca sa fie cunoscute fiinca cu chit multimile sint lipsite de informatie si de o educare viguroasa ,cu atit mai ushor sint manipulate si cei din culise ,inteligenti pot sa ishi faca jocul!Sa fim doar atenti intre puterile de lideri si masle mai putin educate!Fiecare in ce conditii se expune si de ce pot sa beneficieze?Si aceste fenomen se perinda in fiecare generatie care apare ,dar sub forme diferite si prin amplificarea modernizarii care mereu este in tranzactie si expune un tablou al vietii aparte !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s