Dumnezeu, minunile, Nietzsche şi baptiştii ne-minunaţi


 

 

 

 

 

 

 

 

 

Baptiştii, sau mai bine spus, baptiştii şcoliţi, pretind că au o Evanghelie vie, considerînd că Nietzche e duşmanul lui Dumnezeu pentru că a afirmat (văzînd starea Bisericii): „Dumnezeu a murit!” Dar aceiaşi baptişti, mai mult sau mai puţin şcoliţi, spun că Dumnezeu nu mai acţionează azi aşa cum a făcut-o în urmă cu vreo două mii de ani. Dacă prin vreo minune Nietzsche ar învia (baptiştii ar spune că numai Satana ar putea face minunea asta!) şi s-ar uita la Biserica baptistă şi la baptiştii mai sus-menţionaţi, ce ar zice oare? Probabil tot „Dumnezeu a murit”! Nu mi-o luaţi în nume de rău, dar mie mi se pare că afirmaţia baptişilor, ce neagă că Dumnezeu mai face minuni azi, e foarte apropiată de cea a lui Nietzsche.  E drept că baptiştii nu spun „Dumnezeu a murit!” –  dar afirmînd că Dumnezeu nu mai face minunile din vechime, ei pretind că Dumnezeu a …paralizat. Ceea ce mă duce cu gîndul la un alt teolog, considerat de onor-baptiştii mai sus-menţionaţi, cam la fel de liberal ca Nietzsche: Karl Barth.

Karl Barth a studiat la Tubingen, Germania. După ce şi-a terminat studiile a fost pastor în orăşelul minier Safenwil din Elveţia. Ce a constatat acolo? Spre surprinderea lui a constatat că toată teologia liberală studiată la Tubingen, ce spunea că minunile au încetat odată cu apostolii, nu îl ajuta nici pe el, nici pe enoriaşii lui care se confruntau cu sărăcie şi accidente de muncă, adică cu moartea într-o formă mai lentă sau mai rapidă.

În anul 1914, anul izbucnirii Primului Război Mondial ce a făcut milioane de victime, profesorii săi de teologie au semnat şi un document numit „Manifestul celor nouă zeci şi trei de intelectuali adresat lumii civilizate” ce pretindea că Dumnezeu e de partea civilizaţiei ce a declanşat Primul Război Mondial. Reacţionînd la teologia liberală şi la efectele ei, Karl Barth a produs o nouă teologie (un teolog ce îi era contemporan spunea despre aceasta că ,,a căzut ca o bombă pe terenul de joacă al teologilor”) numită „noua-ortodoxie”, ce afirma, printre altele, că este posibil să te întîlneşti cu Isus Cristos în paginile Scripturii atunci cînd Duhul Sfînt te luminează. Cam aşa cum spun şi baptiştii azi, nu?

Toate astea m-au dus cu gîndul la un studiu underground cînd, pe vremea lui Ceauşescu, un american poznaş ne-a povestit că undeva în America, cineva a scris pe un gard: „Dumnezeu a murit” – semnat, Nietzsche.  După un timp un creştin la fel de poznaş, ba chiar mai poznaş, a completat lîngă primul înscris: „Nietzsche a murit” – semnat, Dumnezeu. Revenind la oile noastre, baptiste desigur, văzînd ce onor-baptiştii şcoliţi afirmă despre Dumnezeu, că Dumnezeu nu mai face minuni, înclin să cred că pot risca o analogie între Nietzsche şi biserica baptistă, afirmînd nici mai mult nici mai puţin,  „Dumnezeu a murit” – semnat biserica baptistă.

Totuşi, ca reacţie la această afirmaţie v-aş propune o contra-teză de genul: „Biserica baptistă a murit – semnat, Dumnezeu.”

La fel, pentru a da peste cap toată tevatura onor-teologilor baptişti ofuscaţi şi uscaţi  de funcţii şi şcoli, propun iniţierea neoficială a titlului de „Baptistul anului”, iar acest titlu să îi fie atribuit în premieră lui Iosif Ţon.

 PS În esenţă, dar nu în credinţă, mai degrabă sunt anti-ţonist decît ţonist.

 sursa caricaturii fără vreo legătură cu postul: http://www.thethinkingblue.com/aFALWELL.jpg

38 comentarii la “Dumnezeu, minunile, Nietzsche şi baptiştii ne-minunaţi

  1. O corectura: Nietzsche n-a zis: „Dumnezeu a murit” cu referire la Dumnezeu ca fiinta supranaturala in general. Remarca sa se refera la Dumnezeul teologiei rationaliste (de aici asprele sale critici indreptata impotriva lui Ludwig Feuerbach), teologie despre care spunea ca n-are nici un viitor.

      • Sunteti istoric, aveti dreptate in privinta informatiilor de natura istorica. Sunt de acord, prin urmare pana la „este posibil să te întîlneşti cu Isus Cristos în paginile Scripturii atunci cînd Duhul Sfînt te luminează”. De aici incolo, n-am ce face, dar nu sunt de acord. La Multi Ani, pana una-alta, si multa sanatate, dumneavoastra si familiei!

    • Daca vrei o replica „crestina” la afirmatia lui Nietzsche, aceasta vine de la Bonhoeffer care constata faptul ca lumea, impreuna cu Biserica, traieste „ca si cum Dumnezeu nu ar exista”, lucru din in ce in ce mai aplicabil bisericii baptiste romanesti. O spun cu toata tristetea …

    • Nuca. Nu ca Nietzsche ar fi avut sensibilitati accentuate cu privire la Dzeu. Ca era dumnezeul rationalistilor sau cel al anglicanilor, sau al luteranilor, pentru el erau tot unul. Nu imi aduc aminte ca Nietzsche sa fi proclamat ca dumnezeul rationalistilor a murit, dar ca Dumnezeul Scripturii e viu in vecii vecilor amin. Iar daca el nu a fost atat de precis, de ce am fi noi? An nou fericit!

  2. Citind acest comentariu nu stiu de ce am avut impresia ca desi nu il simpatizez pe Basescu am inteles de ce acesta a afirmat de curand faptul ca scoala romaneasca produce ”filosofi”pe banda rulanta ( cand s-a intalnit cu Liiceanu a facut o gafa mai mare si a spus ca de fapt nu a vrut sa afirme asta, cand s-a gandit la filosofi a vrut sa spuna….tampiti). Acesta este un aspect….apoi as mai vrea sa adaug ceva, pentru Nietzsche Dumnezeu nu a fost viu niciodata din cauza asta a sfarsit la azilul de nebuni…restul nu mai conteaza.

  3. Alex, cesaţionismul nu este o formă de deism, iar nihilismul nu face casă bună (nici măcar metaforic) cu vreuna dintre ele. Cât priveşte negaţia nebunului din Die fröhliche Wissenschaft, aceasta nu este îndreptată împotriva lui Feuerbach şi nu poate fi limitată (răscumpărător?) la cel pentru care dumnezeu este omul însuşi, o invenţie omenească legată de satisfacerea unor nevoi; ci este îndreptată împotriva dumnezeului creştin, convenţional înţeles în teologie ca sursă a principiilor morale absolute. Deşi familiar cu Feuerbach, Nietzsche rar interacţionează direct cu el, considerând că supraomul său, ferm şi poruncitor, este apogeul devenirii umane în comparaţie cu neandertalianul feuerbachian (Ich und Du, iubire, democraţie, etc.).

    PS Îţi urez şi eu un an bun în 2011! Păcat că nu mă pot ţine de tine (produci mult mai mult şi mult mai repede decât reuşesc eu să citesc), dar apreciez vocea ta în blogosferă…

    • adi, tocmai traduc o carte despre citeva conceptii despre lume si viata raportate la citeva discipline, drept, istorie, psiho, etica, filozofie, teologie…. ai dreptate deismul si cesasionismul nu pushka. dar daca unii baptisti striga sus si tare „puska si cureau lata” chiar au impresia ca au dreptate.

      in rest nebunul era doar un mod imprecis de abordare a subiectului baptist. oare n-a fost cumva si el baptist? 🙂

      multuumesc de urari. ei nu scriu eu atit de mult pe cit as vrea. numai cind imi vine chef. din pacate…

  4. On our battery power…

    Pentru cei cu timp disponibil puteti asculta urmatorul mesaj audio (in special ultimul sfert):
    [audio src="http://www.ecconline.cc/ecconline/media/sermons/bridge/audio/dan_johnson_jr_11.mp3" /]

  5. ..sustin ce am scris si altui blogger plin de opinii..citesc si nu imi vine sa cred unde au ajuns pocaitii nostri! bisericile catolice au nopti de post si rugaciune in catedrale, preotii ortodocsi se roaga si mijlocesc pentru tara noastra la cumpana dintre ani, iar noi, protestantii, ne ocupam sa ne improscam unii pe altii. sa vedem care e mai tare.
    voi sunteti generatia care ar trebui sa ne educe, sa ne ajute sa ne maturizam spiritual. dar, avand in vedere ceea ce am ‘onoarea’ sa citesc, cred ca mai bine ar fi sa incerc varianta autoeducarii. as avea mai mult succes.

  6. ,,,cum va explicati „Saptamana Mondiala de Rugaciune”a fratilor baptisti,daca spuneti ca baptistii nu mai cred in minuni? Un baptist…semiscolit!

      • Cand am auzit subiectele de rugaciune – disponibile si pe site-ul Uniunii – parca il vedeam pe Paul Negrut aruncand cu cuţitaşe de darts in chipul lui Iosif Ton afisat pe poarta de la Emanuel … Deformaţie de luptator pe bloguri, poate …

      • sa ma confesez: chemarea asta mondiala la rugaciune mi se pare un fel de „vaca sfinta” a unora impusa altora, pe principiul „hai sa prindem si sa duceti”. inca din frageda pruncie a credintei mele liderii cu apeal pe atunci ziceau ca e ceva inutil si au inmormintat-o neoficial, transformind-o in altceva. asa de entuziasmata era congregatia la care participam pe vremea lui ceausescu de aceasta saptamina de rugaciune mondiala, ca mai-mai ca adormeam de cit ne rugam (io included). era BORIIING!

        vai, toata lumea sare in aer ca vai cum pot sa spun asa ceva, doamne fereste! rugaciunea e inceputul si sfirsitul serviciului divin, comunicarea cu divinitatea, etc. cite prosti am auzit in rugaciuni, cita ipocrizie, m-au facut sa cred ca rugaciunea de tipul asta, la gramada nu e pt mine. cine vrea sa si-o puna sticăr pe parbriz, n-are decit sa o faca. eu ma rog cu oamenii ce au nevoie, nu de dragul unui program dictat de niste oameni ce se cred mai importanti.

  7. Am un prieten ce tocmai si-a pierdut carnetul de pastor pentru o afirmatie asemanatoare: „in ritmul actual, conform statisticilor, biserica baptista va muri in curand (si la modul fizic)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s