Mercedesul, credinţa şi materialismul


Era pe vremea cînd Mercedesurile erau rare pe la noi. Le vedeai vara cînd veneau nemţii, cînd trecea coloana oficială a lui Ceauşescu sau în vreun film străin. În Arad era un Mercedes model 1943 decapotabil, cu trei faruri. Se zvonea că omul îl „capturase” de la nemţi, probabil un mit, pentru că se mai spunea că are zeci de elemente de baterii tot nemţeşti de pe vremea războiului. Am mers puţin cu un microbuz Mercedes al unui sîrb care lucra în Austria în anii 60, seara cînd nu erau atîţia ochi vigilenţi. Era frig şi a pornit cu chiu şi vai. Dar avea formă şi culoare.

După 1976 era cîte un Mercedes „bot de cal” lăsat de nemţii care emigraseră şi încă mergeau ceas. M-a luat cineva cînd am făcut stopul spre Timişoara. Esenţa era că tot omul cu maşină sau cu ceva cunoştiinţe în domeniul mecanicii ştia ce înseamnă Mercedes Benz. Un coleg de serviciu al mamei mele (aflată în faza primitivă a credinţei), a spus o dată că se roagă pentru unul, pentru că mama i-a spus că orice cere cineva în numele lui Isus, va primi. El avea un Trabant, dar se pare că nu a avut o credinţă destul de mare, că nu a ajuns la vărul mai occidental al dederistului.

Janis Joplin, o cîntăreaţă non-conformistă americană cînta „O Lord won’t you buy me a Mercedes Benz”, la care a mai adăugat şi „a colour TV”.   Nu după mult timp a murit în urma unei superdoze.

Pe cînd veneam de la umplerea unui rezervor de Mercedes austriac cu benzină românească îi tot strigam doctorului american ce îl conducea „First to the left! First to the left!” Eram disperat că va intra în zidul casei din colţ. Aş, Mercedesul a luat curba. Daciile cu care eram obişnuit s-ar fi făcut praf…

După revoluţie, am cunoscut doi fraţi cu Mercedes. Unul îl împrumuta la toată lumea şi după un timp n-a mai fost acea super-maşină germană. Era o „Cobră.” Altul o păzea de parcă toţi ceilalţi şoferi ar fi atentat la vopseau ei. La o nuntă s-a anunţat la microfon că o basculantă a dat peste Mercedesul cu număr AR… Fratele a fugit afară în rîsetele poznaşilor… Apoi l-a luat poliţia la verificat. M-am urcat şi într-un Mercedes 220 al unui fost miliţian căsătorit cu o nemţoaică după ce îi făcuse curte creştinismului. Ce maşină! Apoi şi-a deschis fel de fel de sereleuri, s-a îmbogăţit şi în cele din urmă a ajuns la mititica. A uitat de unde a plecat! Aşa-i cu Mercedesul, o Lord!

2 comentarii la “Mercedesul, credinţa şi materialismul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s