Un alt fel de introducere în Istoria Bisericii Universale


Ce bine ar fi fost dacă unuia dintre primii creştini ar fi avut ideea să consemneze ce s-a întîmplat de la intrarea pe scenă a lui Isus Cristos. Dar nici unul dintre ei n-a avut această idee sau chiar dacă ar fi avut-o nu prea ştia ce şi cum să o pună în aplicare. Semn, din nou, că nimeni nu avea impresia că formula 12+1 avea să devină după cîteva secole cea mai mare instituţie din lumea ,,civilizată,” înlocuind mai apoi din mers cel mai tare imperiu, însuşindu-şi practic ambele capitale, Roma la vest şi Constantinopolul la est.

În lupta lor cu erezia, gnosticismul şi cultul imperial creştinii nu au pretins că sunt superiori, nici că vor avea cîndva soarta imperiului sau a lumii în mîini. A muri pentru Cristos era mult mai important decât a stăpîni pentru el sau pentru biserică. De aici lipsa de proprietăţi a bisericii, instituţia care va deveni atât ortodoxă, cît şi catolică, universală.

Pe lîngă lipsa de proprietăţi nu pot să nu mai amintesc lipsa funcţiilor plătite, a hainelor speciale pentru cei ce aveau o importanţă mai mare decât credinciosul de rînd, adică diaconii, presbiterii şi episcopii.

Dincolo de discuţia cu privire la diferenţa sau asemănarea, chiar identitatea între aceste poziţii, rămîne de văzut şi explicat cum într-o biserică asemănătoare, dar în acelaşi timp diferită de sinagogă, a apărut o nouă clasă de creştini, preoţii. Aceasta ar fi cu atît mai interesant de explicat cu cît în iudaism preoţii nu existau în sinagogi, ci doar la Templu.

Cu atît mai interesant este acest lucru, cu cît Isus Cristos, cei doisprezece apostoli şi Pavel nu au recomandat adoptarea unui oficiu, a unei astfel de slujbe. Ironia este că după dispariţia Templului şi a preoţilor iudei, acelaşi oficiu a apărut în creştinism. Ciudat, nu?

Majoritatea autorilor vreunei cărţi de istorie a bisericii filtrează istoria prin prisma denominaţiei din care fac parte. Ar fi hilar să pretind că eu nu fac parte din aceeaşi categorie, dar dincolo de această asumare, este necesară evidenţierea faptului că fiecare autor încearcă să explice sau să impună trăsăturile specifice bisericii lui încă de la întemeiere. Astfel pentru catolici Petru a fost şi este încă primul papă. Evanghelicii se consideră urmaşii ucenicilor lui Isus Cristos, chiar dacă nu există o legătură fizică directă între aceştia şi ei.

Ortodocşii, şi nu numai ei, spun că între apostoli şi ei există o succesiune neîntreruptă de episcopi încă de la apostolul Andrei (acelaşi lucru îl pretinde şi Biserica Ortodoxă din Ucraina), existînd astfel o legătură spirituală manifestată prin „ungerea” în scaun. Probabil că şi charismaticii ar trebui să tresalte la această veste, dacă tot fac caz de ungere, după cum şi penticostalii, avînd în vedere că biserica lor se numeşte şi apostolică.

Pretenţia acestei succesiuni, reală sau închipuită contrazice însă succesiunea din genealogia lui Isus Cristos în care sunt incluşi unii/unele ce nu făceau parte inițial din poporul lui Dumnezeu. Deci nu legătura fizică, atingerea sau moştenirea directă contează atît de mult, ci duhul, spiritul, atitudinea sau simţirea inimii care a dus la acceptarea Duhului şi la înfierea venită prin Isus Cristos, de la Dumnezeu Tatăl.

7 comentarii la “Un alt fel de introducere în Istoria Bisericii Universale

  1. Chiar pare ciudat ! !!!!
    „Cu atît mai interesant este acest lucru, cu cît Isus Cristos, cei doisprezece apostoli şi Pavel nu au recomandat adoptarea unui oficiu, a unei astfel de slujbe. Ironia este că după dispariţia Templului şi a preoţilor iudei, acelaşi oficiu a apărut în creştinism. Ciudat, nu?”
    Numai daca ne uitam cate schimbatri au aparut in mentalitatea si practicile bisericilor evanghelice din Romania dupa Revolutie realizam realitatae indepartarii de la modelul bisrici primare. Si acum nici nu mai pretindem ca traim dupa modelul ei ci treptat ne acomodam moedelului bisericilor „istorice” si vrem sa fi tratati la fel.

    • Da, da, da. acum suntem si noi cineva, avem ceva de aparat, suntem niste tipi respectabili, nu-i asa? daca ma uit numai la ce stiu eu despre „noi”, as spune că treaba sta exact pe dos. pe zi ce trece ne indepartam de esenta lucrurilor si isus cristos este din ce in ce mai diluat pentru ca noi devenim tot mai importanti.

  2. Exemplul lui Saul ne arată clar că ungerea în sine, dacă nu trece dincolo de carnea duhului şi rămâne doar la suprafaţă, nu poate garanta decât că mecanismele omeneşti vor avea de furcă să detecteze şi să elimine intruşii – dacă o fac înainte de eventuala intervenţie divină care să anihileze autoritar capcana solemnă a oficiului. Iar spiritul, apostolic sau chiar şi mai şi, se poate mai mult ca sigur transmite sau re-pogorî şi fără o soluţie de continuitate birocratică şi documentată istoric – altfel ar fi prizonier în formalitate. Dar nu pot înţelege nostalgia bisericii primare altfel decât dorinţa unui nou început urmat de un parcurs mai bun şi lipsit de pendulare, în niciun caz ca un ţel ultim.

    • da, institutia sta la pinda dupa fiecare colţ al vieţii de credinţă pentru a tipiza credinta, pt a o face mai rezonabilă si pentru a o face mai eficienta. poate ca nostalgia inceputului legata de puritatea si primitivismul ei, cit si de lipsa de identitate actuala ne face sa ne gindim la aceasta prima faza a bisericii de dupa ridicarea la cer a lui isus cristos si asumarea unui lidership pamintean plus calauzirea DS. este mai usor să explici si sa pretinzi ca „noi” (oricare fiind acesti noi) vrem sa fim ca ei, sa fim cei buni, sa avem aceiasi credinta, etc. se poate vedea asta f bine in istoria bisericii etiopiene cind una dintre dinastiile etiopiene a pretins ca se trage din david, iar cea care a inlocuit-o din moise, pentru a se legitima. riul ce trecea prin capitala a fost botezat noul iordan, ca si orasul era noul ierusalim. suna cunoscut?
      poate ca si apropierea lui isus de perioada mai palpabila si mai putin idealista din f.a. (fata de cea din evanghelii) face ca anumite biserici sa isi doreasca o reintoarcere la surse, ad fontes – cred ca si asta suna cunoscut. dincolo de imposibilitatea fizica ramine sa ne luptăm cu idealismul nostru si sa beneficiam de priceperea liderilor care pot sa se urce in copacul cel mai inalt si sa strige in jos: „hei, zeţ ză rong geangl!” in fond nu este deajuns sa mergi la surse, trebuie sa faci, sa crezi, sa iti asumi aceleasi riscuri ca si cei ce au trait atunci. aici mi se pare ca e buba. noi nu mai facem acelasi lucru.

      • Am impresia că instituţia o ia mereu înaintea comunităţii şi a comuniunii, în loc să fie invers. Exact precum „societatea civilă”, care în loc să fie o instituţie a democraţiei poate deveni doar o formă de protest tinzând să rămână rezistenţă de faţadă, uneori grotesc de neputincioasă în faţa impasibilităţii oficiale, alteori complice. Sau ca ministeriatul care se transformă din slujire în arendă. Când nu ne mai putem controla instituţiile, ele încep de obicei să-şi facă de cap în mod kafkian, prin oameni, altfel obişnuiţi, aflaţi sub vraja puterii şi a fricii.
        Apropo de întoarcere, am impresia că se pregăteşte o schimbare a concepţiei asupra botezului şi mirului în Biserica Catolică. Deseori am auzit în ultima vreme despre catechumenat şi pregătirea îndelungă pentru botez de la începuturi. Cum nu mai poate urma botezul în masă al popoarelor, ar fi o încercare interesantă de reinserţie a elanurilor primare într-un prezent foarte secularizat.

      • interesant kestia cu botezul si mirul. poate se mai schimba si altceva.
        in urma cu cca 20 de ani se spunea ca e vremea pt un papa de culoare. a venit un presedinte usa de culoare, asa ca de ce nu? mai ramine dupa aia sa vina si chinezii sau japonezii cu un candidat la cele mai importante fotolii.

  3. Abia acum am observat o anume frază care iese în relief:
    „În lupta lor cu erezia, gnosticismul şi cultul imperial creştinii nu au pretins că sunt superiori…”
    Se înţelege de ce mi-a atras atenţia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s