Teologia pe-nţelesul tuturor: un pic de soteriologie (4)


John McIntyre  în The Shape of Soteriology tratează moartea lui Cristos şi răscumpărarea noastră, introducînd modelele soteriologiei. El susţine că textul clasic al acestei doctrine se găseşte în 1 Cor 15:3.

Un teolog faimos al antichităţii, Origen, a venit cu o idee nouă privitoare la mântuire şi la întrebările (de altfel legitime) de tipul „Cui i-a plătit Dumnezeu preţul mântuirii noastre?” Sau „Pentru cine a fost dat la moarte Isus Cristos?” –  a nu se confunda cu obiectivul morţii – mântuirea. Origen a răspuns simplu: preţul a fost plătit diavolului!

Dar cea mai năstruşnică idee cu privire la mântuire, McIntyre caracterizând-o ca demnă de Cartea Recordurilor (Guiness) pentru că a fost în opinia sa prima glumă teologică, i-a aparţinut lui Grigore de Nyssa şi se referă tot la acest subiect.[3] Presupunând că întreaga omenire a căzut în robia diavolului, Grigore argumentează că pentru a-i răscumpăra pe ai săi, Dumnezeu îi joacă o festă diavolului. El îi oferă Fiul său întrupat şi umilit ca …răscumpărare. Satan este dus de nas de această stratagemă, incapabil să perceapă că „divinitatea era ascunsă sub vălul naturii, şi aşa cum se întâmplă cu peştele lacom, cârligul dumnezeirii va fi înghiţit împreună cu momeala cărnii” (Oratio Catechetica Magna 22). Dumnezeirea astfel înghiţită face să dispară moartea şi întunerecul din domeniul diavolului reuşind astfel să realizeze recuperarea omenirii pentru viaţă şi libertate. Răscumpărarea plătită diavolului mai este întâlnită şi la alţi teologi faimoşi: (papa) Grigore cel Mare, Petru Lombardul. Ea este respinsă de alţi teologi printre care se află: Chiril al Alexandriei, Ioan Damaschinul, Anselm şi Abelard, ultimul afirmând că „atât divolul cât şi omul îi aparţin doar lui Dumnezeu, niciunul dintre ei nu se situează în afara puterii lui Dumnezeu” (Cur Deus-hommo? I.8).


[1] Împotriva tuturor ereziilor, V, 1.1.

[2] Idem, V, 1.2.

[3] Iată câte ceva despre aşa-zisa unitate de gândire teologică a Părinţilor bisericii.

3 comentarii la “Teologia pe-nţelesul tuturor: un pic de soteriologie (4)

  1. Chestia cu Satan cel pacalit am auzit-o si pe la unele intalniri de tineret, pe rol de explicatii „simple” ale lucrarii lui Cristos. Unul dintre miturile pe care le-am auzit adesea este acela ca Satan l-a dus pe Cristos la cruce, nutring nadejdea – iluzorie – de a-L distruge. Dupa care Cristos inviaza si, ca-n filmele de actiune, ii trage un perdaf celui rau …
    Mi s-a parut intotdeauna ca fiind nitel debila aceasta perspectiva. Pe deoparte Satan nu ar vrea ca Cristos sa mearga la cruce (vezi episodul cu Petru), pe de alta ar vrea … vai de el!

  2. Pingback: Teologia pe înţelesul tuturor: Ce sau cine este Biserica? (1) | Catastiful dogmatic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s