Politikia de mărgăritar baptist: studii academice precoce şi voluntariat sublim, dar care lipseşte cu desăvîrşire


Doar conştiinţa fiecăruia poate spune dacă ultimul congres al baptiştilor a fost un regres sau nu. Cum era vorba în principal despre cine ce va conduce şi care sunt competenţele fiecărui candidat, oamenii şi-au făcut un sivi să miroase bine şi să impresioneze. Mărturisesc că aş fi tentat să fac o analiză a acestor documente ce s-au aflat în mapa fiecărui participant, dar cum n-am participat mă rezum la singurul sivi pe care l-am citit pentru că doar acesta rămăsese în mapa respectivă. Pe ceilalţi i-a eliminat soarta. Curat predestinare monşer!

Nu am să vă împui capul cu toate foncţiile, comitetele şi comiţiile pe care respectivul şi le-a trecut la activ şi la pasiv, ci am să vă expun două menţiuni ale docomentului cu adevărat interesante, aş putea zice chiar relevante.

În primul rînd la punctul STUDII ACADEMICE cred că avem de a face din nou cu acea dimensiune caracteristică lui J. Calvin, predestinarea. Am fost uimit cît de precoce personajul cu pricina a simţit  atracţia spre studiul academic. După cum spun în general dicţionarele (în speţă  Archelaus.ro Resurse luingvistice pentru limba română) ACADÉMIC, Ă, academici, ce, adj. ar însemna 1. Care ține de academie, privitor la academie. * Titlu academic = diplomă obținută întro școală de grad universitar. ** (Substantivat, m.; înv.) Membru al Academiei Române. 2. Distins, solemn; de o corectitudine exagerată; convențional. * Stil academic = manieră în artă în care subiectul este tratat în genul studiilor de școală de artă academică (1); stil sobru, corect, științific, convențional și rece. Din fr. académique, lat. academicus. Deci e clar că studiile academice la noi în ţară încep după terminarea liceului sau cu unele excepţii chiar înainte dacă persoana respectivă (dacă nu o ia razna pe parcurs şi nu sfîrşeşte într-un azil de glumeţi) este un geniu, termină şcoala mai repede şi accede prin excepţie la o astfel de şcoală academică. Probabil că fratele cu pricina a avut o astfel de aplicare, căci altfel nu se explică de ce şcoala primară făcută la Burzuc (şcoala elementară mai ştiu eu pe unde şi liceul la oraş) sunt trecute în capul listei studiilor ACADEMICE. Probabil că aceasta este importanţa studiilor domniei sale! Vorba fratelui Pristanda: „Curat ACADEMIC, coane Fănică!”

Cea de-a doua revelaţie se află la rubrica ACTIVITĂŢI DE VOLUNTARIAT. Ca să nu fiu acuzat de partizanat, nu am folosit dicţionarul, ci m-am informat la faţa locului, în speţă de pe http://www.voluntariat.ro/ce_este_voluntariatul.htm în ţara noastră, pentru ca nu cumva să fiu acuzat de subiectivism. Dincolo de ce spune Legea Voluntariatului 2006, „Voluntariatul este activitatea de interes public desfaşurată din proprie iniţiativă de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a primi o contraprestaţie materială; activitatea de interes public este activitatea desfaşurată în domenii cum sunt: asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de învăţământ, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protecţie a mediului, social şi comunitar şi altele asemenea” , iată ce spune una dintre voluntarele care au activat (şi poate mai activează în domeniu):

„Am învăţat că boala nu este un stigmat, ci o nedreaptă condamnare, căci nimeni nu merită să sufere atît de mult; oamenii sunt la fel de buni, copiii la fel de frumoşi şi inteligenţi, fie că sunt sănătoşi sau nu. Doar că ei trebuie să înfrunte o realitate mult mai dură. Văzînd o latură atît de întunecată a vieţii, am început să-i apreciez mult mai mult pe cei din jurul meu, să fiu recunoscătoare pentru tot ce am şi să le arăt şi acestor oameni că au dreptul să zîmbească, să spere, să viseze şi să fie fericiţi.” (Iulia Hrecinuc, Voluntar Hospice Casa Speranţei).

Din cele două mă gîndesc, şi accept să fiu corectat, că voluntariatul este acea activitate în care îl slujeşti pe cel în nevoie, cel care nu poate să te recompenseze şi chiar dacă poate, nu accepţi recompensa. Recompensa în cazul creştinului vine de la Domnul, motivaţia sa fiind în primul rînd de natură religioasă sau spirituală. Spre surpriza cititorului siviului cu pricina la ACTIVITĂŢI DE VOLUNTARIAT apar toate foncţiile şi comiţiile la care autorul este sau a fost preşedinte, secretar sau alte cele. Ce bine i-ar fi stat Fiului Omului în funcţia voluntară de rege al Israelului atunci cînd în avîntul lor revoluţionar masele ar fi vrut să-l întronizeze. Nici nu trebuiau să îi plătească nimic, nici el nu ar fi acceptat nimic, ar fi fost doar alesul lor, o funcţie pur şi simplu voluntară. Şi din nou: Curat VOLUNTARIAT, coane Fănică! Pentru dezambiguare, Fănică nu e numele adevărat al celui în cauză.

Probabil că avem o concepţie greşită despre voluntariat şi ar trebui să ne-o schimbăm. Probabil că cei ce nu au fost preşedinţi, secretari sau mari mahări fără să fie plătiţi,  pot învăţa pe gratis (şi siviul ăsta pînă la urmă e o activitate de voluntariat) o lecţie foarte bună, de-a dreptul excepţională: a te oferi să fi şef sau a fi ales de crema suflării baptiste într-o funcţie de conducere, înseamnă a face voluntariat! Abia acum m-am prins de ce se trag atîtea sfori ca unii să ajungă acolo sus. Sus? Peste circa 100000 de baptişti, fiecare biserică find practic independentă în decizii? Păi tocmai asta e: cîtă trudă, cîtă suferinţă, cît timp, cîte resurse trebuie puse la bătaie de către cineva într-o astfel de poziţie de voluntariat! E normal că oamenii obişnuiţi, fără ambiţii, oamenii normali, nu au ce căuta într-o astfel de poziţie pentru că nu au capacitatea de a fi consumaţi într-o astfel de poziţie arzătoare. Ocupînd o astfel de poziţie eşti o jertfă mistuită de focul pasiunii pentru cei fără speranţă, cei obidiţi, săraci, bolnavi. Unuia din frunte i se potrivesc vorbele rostite de Isus în debutul lucrării sale în sinagoga din Nazaret: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.“  Sau nu? Aici coane Fănică, m-ai pierdut!

Să ne mai şi rîdem…


– Doctore, in fiecare seară, cînd mă culc, e cineva ascuns sub pat. Mă scol, mă uit şi acolo nu-i nimeni. Mă culc la loc, dar după un timp mă dau jos şi iar mă uit sub pat dar nu-i nimeni. Chestia asta mă distruge. Puteţi face ceva?
– Vă vindec în 2 ani de psihoterapie, cu cîte trei şedinţe pe săptămînă.
– Şi cam cît  mă va costa?
– 100 pe sedinţă!
– Hm… mă mai gîndesc…
Dupa 6 luni, psihiatrul se întîlneşte cu pacientul care părea să fi dormit foarte bine:
– N-ai mai revenit pe la cabinet…
– Cu 100 pe şedinţă??? Băiatul care-mi aduce pizza m-a rezolvat cu 5!
– Băiatul cu pizza ?!? Chiar aşa??? Şi cum a procedat ?
– Mi-a zis să tai picioarele de la pat !