Pío Moa: Franco, un bilanţ istoric, Editura Historia, Bucureşti, 2008


Mărturisesc că sunt încă marcat de orientarea de stînga a cinematografiei şi literaturii, cărţile despre Spania citite în perioada comunistă nefiind depăşite ca număr de cele de după, situaţia fiind foarte asemănătoare în ceea ce priveşte vizualul. Ecranizările romanelor lui Hemnigway, Speranţa lui André Malraux, cît şi povestirile despre faptele de vitejie a celor din brigăzile internaţionale ce au activat în Spania de partea stîngii nu au putut fi estompate de nimic asemănător venind dinspre dreapta. Moartea lui Moţa în Spania nu mi-a comunicat nimic, după cum imnurile pline de tragism ale legionarilor români nu îmi inspiră schimbarea perspectivei. Totuşi în ciuda propagandei comuniste la care am fost martor eram foarte interesat să aflu mai multe despre Franco şi Spania din perioada sa. Autorul compară dictatura lui Franco cu cea a generalului Pilsudski, eu aş face o comparaţie mai nereuşită, cu aceea a lui János Kádár.

Pío Moa este un stîngist radical care s-a orientat spre dreapta după moartea lui Franco, spre deosebire de mulţi franchişti care s-au orientat spre stînga după moartea acestuia. Din această perspectivă mi se pare că el este avantajat, neputînd fiind considerat un oportunist. Traducerea este marcată de unele imperfecţiuni, traducătorul preferînd să traducă mot-á-mot în loc să adapteze textul uzanţei româneşti (de exemplu traduce istoriile nu istoria). Poate că editorul ar fi trebuit să facă asta în cele din urmă, textul fiind în anumite cazuri destul de alambicat.

Fără să fie prezentat ca bau-baul din perioada comunistă, Franco (sau Francisco Paulino Hermenegildo Teódulo Franco y Bahamonde, 4.12.1892 – 20.11.1975) este adesea considerat prin prisma realizărilor în comparaţie cu alţi lideri europeni fascişti de marcă, Mussolini şi Hitler, cărora le-a supravieţuit în ciuda unor idei asemănătoare. Iniţial ofiţer în armată, Franco ajunge să fie avansat la rang de general, fiind la vremea aceea cel mai tînăr general din Europa. S-a distins în  Maroc şi s devenit, la declanşarea războiului civil comandantul trupelor spaniole din Africa. La scurt timp devine generalissim şi apoi Caudillo, un titlu asemănător cu il duce, fürer sau le conducăteur al lui Antonescu. Autorul atrage însă atenţia că spre deosebire de Mussolini şi Hitler, dictatura lui Franco a fost marcată de caracterul catolic pregnant, el favorizînd Biserica ce fusese persecutată în perioada republicană. Cu toate acestea autorul nu îşi poate explica de ce Biserica Romano-Catolică i-a întors spatele după conciliul Vatican II decît dacă în eventualitatea morţii sale iminente, o schimbare de orientare ar fi favorizat-o după dispariţia franchismului de pe scena politică. Victoria lui Franco în războiul civil trebuie remarcată mai ales în ciuda tuturor dezavantajelor cu care  a avut de luptat. Partida naţionalistă, spre deosebire de cea republicană, dominată de stînga, anarhişti şi comunişti, nu a avut la îndemîna sa rezervele de aur a Băncii Naţionale, posibilitatea de a achiziţiona armament în numele unui guvern recunoscut internaţional şi nici două treimi din cele mai bogate provincii ale ţării. La vremea declanşării ostilităţilor trupele lui Franco erau blocate în Africa de către flota ce aparţinea în întregime stîngii. Franco este cel ce a realizat pentru prima dată în istorie transferul trupelor pe calea aerului, folosind foarte puţine avioane, dar operînd rapid, spre deosebire de inamicul care în ciuda conducerii centralizate era inactiv din cauza deosebirilor ideologice şi a ambiţiilor personale. În războiul civil Franco nu pierde iniţiativa şi cu excepţia unei înfîngeri, micile dar neîncetatele sale victorii, printre care cea a despresurării de la Toledo, îl recomandă ca un general foarte capabil. Aceste aprecieri vin în pofida armamentului mult mai bun aflat în dotarea trupelor republicane, a avioanelor de fabricaţie sovietică superioare celor din dotarea sa şi a comisarilor sovietici trimişi Stalin. Bineînţeles că nu trebuie uitată contribuţia legiunii Condor şi a ajutorului italian. Spre deosebire de legalitatea reintrodusă de Franco în teritoriile controlate de naţionalişti, guvernul republican a trecut la măsuri asemănătoare cu cele sovietice: confiscarea valutei străine, a aurului şi bijuteriilor, a tuturor valorilor artistice, lichidarea oponenţilor politici chiar şi în rîndul stîngii (troţkiştii şi anarhiştii), obedienţa totală faţă de Moscova. Nu este trecută cu vederea represiunea de după încheierea războiului civil, greutăţile din timpul şi de după terminarea Celui De-al doilea Război Mondial cînd tuturor li se părea că lui Franco i-a sunat ceasul. În ciuda acestui lucru, politica dusă de Franco de apropiere a facţiunilor dreptei, susţinerea Bisericii şi sprijinul poporului care se săturase de teroarea stîngii şi dreptei au făcut ca Spania să rezisite împotriva tuturor obstacolelor, foametei, neprimirii în ONU, izolării şi ostilităţii vecinilor, URSS şi a sateliţilor săi. Argentina a fost singura ţară care a acordat credit Spaniei, guvernul fiind capabil să cumpere grîu şi carne pentru combaterea foametei. Dar, declanşarea Războiului rece şi evoluţia situaţiei internaţionale (războiul din Coreea şi Vietnam, acapararea puterii de către comunişti în China, cît şi dorinţa ţărilor democrate din vestul Europei de a nu se complica cu o nouă ascesiune a comunismului în Spania, corelată cu lupta împotriva stîngii în Italia şi Franţa) au dus în cele din urmă la îmbunătăţirea relaţiilor Spaniei, Franco fiind recunoscut ca şi un conducător bine intenţionat ce prevăzuse multe din evoluţiile de după război.

Franco i-a apărat pe evrei în perioada cînd Franţa, şi Germania mai ales, i-a trimis spre crematorii, evreii sefarzi din străinătate putînd să se declare spanioli şi să scape de la moarte. Aceasta l-a făcut să salveze mai puţini evrei ca Vaticanul, dar mai mulţi decît orice altă ţară, atrăgîndu-şi protestele naziştilor. Contribuţia lui Franco la războiul împotriva URSS n-a fost uitată, Divizia albastră fiind totuşi retrasă de pe frontul de est înaintea trupelor italiene. Franco a rezistat presiunilor lui Hitler, dar şi blocadei britanice ce putea duce la colaps economia spaniolă lipsită de combustibili.

Cu toate acestea, Franco a rezistat, Spania ajungînd doar cu doi-trei ani întîrziere la progresul de după război a ţărilor din Occident. Orientarea sa spre casa de Bourbon a făcut ca monarhia să revină în Spania, tranziţie făcîndu-se relativ lin după moartea sa în 1975. La ora actuală are loc o reinterpretare în spiritul stîngii comuniste a perioadei franchiste, o perioadă pe care şi noi o cunoaştem tot prin prisma aceasta.

3 comentarii la “Pío Moa: Franco, un bilanţ istoric, Editura Historia, Bucureşti, 2008

  1. Excelentă recenzia. Despre războiul civil din Spania purtat între nationalişti şi republicani, dar de fapt intre creştini patrioţi (sprijiniţi de nazişti şi alte formaţiuni de legionari) şi comunişti internaţionalişti (sprijiniţi de URSS şi prietenii lor din Vest, viitorii aliaţi, dar sfâşiaţi între ei între aripa trotskistă şi cea stalinistă), istoricul englez Antony Beevor spunea pe bună dreptate (dar trăgând tot către stânga) că Spania este ţara în care, paradoxal, istoria au scris-o învinşii.

    În acelaşi sens, vezi şi cartea din 2011 a lui José Javier Esparza: Juicio a Franco (Judecata lui Franco) tratată de presă şi recenzorii oficiali tot ca eseu „revizionist” despre Franco. http://www.tiendalibres.com/Juicio-a-Franco

  2. José Javier Esparza explica que „una de las mayores anomalías de la cultura política española es que una buena parte de nuestro pasado colectivo se ha convertido en un tabú: el régimen de Franco”, un régimen „larguísimo” durante el que „varias generaciones de españoles amanecieron a la vida” y del que, además, „se ha cumplido mucho tiempo desd que se extinguió”.
    Por eso, Esparza detalla que „es llamativo que treinta y tantos años después de muerto Franco, sea imposible hablar de él con una mínima objetividad o frialdad”, por lo que pregunta „¿Qué problema tenemos con Franco?”. Por todo ello, el autor explica que su libro busca dar respuesta a esa pregunta y aportar una visión „lo más distante posible, no tanto del régimen de Franco porque no es un libro de historia, como del hecho del franquisimo y de su mala digestión por los españoles”, es decir, un „ejercicio de interpretación histórica sobre una figura que ha sido determinante en la historia española del Siglo XX, se mire como se mire, cuya huella ha determinado la España contemporánea y que sin embargo parece que no somos capaces de digerir”.
    „¿Qué es lo que hay en la cabeza de la gente cuando atribuye etiquetas como franquista o antifranquista a personas que jamás vivieron el franquismo?”, se pregunta Esparza. „¿Tal vez está siendo manipulado?”. La respuesta se encuentra en „Juicio a Franco”. http://www.intereconomia.com/noticias-/intereconomia/jose-javier-esparza-presenta-nuevo-libro-juicio-franco-20110511 http://www.youtube.com/watch?v=9Q3gAIoC7r4 http://historia.libertaddigital.com/la-figura-decisiva-del-siglo-xx-1276239007.html

    • într-adevăr epoca franco este foarte controversată. poate din cauză că războiul civil a fost într-un fel o prorocie a ceea ce va urma DUPĂ al doilea război mondial. doar după război a fost franco apreciat la valoarea sa pentru că atunci s-a văzut mai bine (după moartea lui stalin) adevarata fata a comunismului. totusi pentru ca europa de vest – mai intii marea britanie, apoi franta, italia – a avut parte de o influenta puternica a stingii (de care urss nu a fost straina), intelectualitatea de stinga l-a evitat pe franco din cauza ajutorului fascist. cine ar fi avut curajul sa spua ce s-ar fi intimplat daca stinga cistiga razboiul civil?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s