Lumea spirituală (1)


Încă de mic copil am fost fascinat, la fel ca mulţi alţii de poveştile cu fantome, duhuri şi vrăjitori. Poveştile şi basmele citite au adăugat la cele auzite din gura unor oameni mai cu experienţă sau din gura lăudăroşilor şi mincinoşilor. După convertire am intrat într-o altă zonă mai palpabilă, cea a luptelor spirituale. Îngeri, demoni, draci, posedaţi sau exosrişti şi exorcizaţi aveau să adauge cîte ceva la toate astea. Dar trebuie să recunosc că uneori informaţiile erau contradictorii. Acum lumea e tot mai deschisă la experienţe spirituale şi de fapt ideea că dincolo de materie există altceva nu mai constituie ceva neobişnuit decîz poate în ceea ce îi priveşte pe atei şi materialişti dialectici. Iată ceea ce am descoperit pe un site de unde se puteau descărca şi filme creştine. Ce părere aveţi de chestia asta?  

NOSSO LAR (2010) sau Căminul nostru

Chico Xavier sau Francisco de Paula Cândido a fost cel mai respectat medium din Brazilia, o poziţie de mare autoritate morală într-o ţară unde circa 32 de milioane de persoane au convingeri spiritiste. Xavier spunea că numele spiritului care îl călăuzeşte este Emmanuel. Tot el spune că Emmanuel a trăit în Roma antică fiind senatorul Publius Lentulus, apoi s-a reincarnat în Spania ca părintele Damian, şi mai recent ca profesor la Sorbona. A publicat 450 de cărţi, al căror autor nu s-a recunoscut niciodată a fi, spunând că el doar a reprodus ceea ce îi dictau spiritele. Şi-a cedat toate drepturile de autor, începând cu prima sa carte. În anul 1944 a apărut romanul „Nosso Lar”, cel mai vândut volum al său. Este primul dintr-o lungă serie concepută de spiritul Andre Luiz. Romanul relatează despre primii ani trăiţi de spiritul lipsit de trup al medicului Andre Luiz într-o „colonie spirituală”, un fel de oraş unde se strâng spiritele între încarnările succesive, cu scopul de a-şi continua lecţiile despre viaţă. Autorul se prezintă ca un cercetător al lumii spirituale, traducând percepţiile sale într-o formă didactică, mai uşor de înţeles de oameni. Descrie în detaliu minunata colonie de ajutor spiritual Nosso Lar (Căminul Nostru), creată după concepţiile Spiritelor Superioare, în vederea acordării unei asistenţe permanente oamenilor şi spiritelor dezîncarnate. Poate mai puţin înţeleasă în film este zona inferioară numită Umbral, pe care o vom explica prin cuvintele din carte: „Umbral este o zonă destinată pentru epuizarea energiei rezidurilor mentale. Sunt multe suflete ezitante şi ignorante, nu destul de pervertite pentru a fi trimise în colonii de corecţie mai cumplite, dar nici destul de nobile ca să fie conduse către planurile elevate.” Umbral poate fi înţeles şi ca starea psihică în care spiritele nu reuşesc să se debaraseze de propriile proiecţii mentale nefaste sau idei fixe.

Prezentare: Film biografic despre celebrul medium Chico Xavier, care a contribuit mult la dezvoltarea spiritismului creştin în Brazilia, atât moral, cât şi material. El închidea ochii şi punea pe hârtie poeme, articole şi mesaje – aşa zisa scriere sub dictare spiritistă, denumită şi „psihografie”. (Psihografia poate fi inspirată, semi-conştientă şi mecanică, după gradul de conştienţă al mediumului pe parcursul scrierii spiritiste. Pentru detalii citiţi Cartea Mediumilor, de Allan Kardec.) Cărţile lui Chico au consolat numeroşi oameni, au răspândit pacea, au stimulat filantropia creştină, având o imensă influenţă benefică asupra poporului brazilian. Pentru admiratorii săi fervenţi a fost un sfânt. Pentru increduli, un personaj curios ce îi punea pe gânduri. În 1981 a fost propus la premiul Nobel pentru pace.

CHICO XAVIER (2010) Mai mult decât traseul unei vieţi particulare, pelicula ne prezintă câteva experienţe tipice trăite de un medium modern. Regăsim aici câteva teme universale, ingenios puse în contrapunct de regizor, cum ar fi: – credinţa respectuoasă, în opoziţie cu scepticismul vanitos; – încercările de a demasca „plagiatul şi escrocheria” de către ignoranţi într-ale spiritualităţii; – slăbiciunile omeneşti ale mediumului, în opoziţie cu marile adevăruri spirituale pe care el le transmite semenilor; – intoleranţa Bisericii, ca instituţie umană, în opoziţie cu sprijinirea ei de munca mediumului, ca instituţie spirituală; – puritatea viziunii spiritelor, în opoziţie cu cinismul şi pragmatismul societăţii contemporane; – suferinţele specifice mediumnităţii, în opoziţie cu lipsa unei recompense financiare juste, pe măsura efortului depus; – atacurile forţelor adverse invizibile, sub forme neaşteptate: violenţe, calomnii, trădări, boli, pierderi, energii negative etc.

Cele şapte lucrări ale milei


Cele şapte lucrări ale milei sunt:

  1. dă de mîncare celui flămînd
  2. dă de băut celui însetat
  3. primeşte-l pe cel străin
  4. acoperă-l pe cel fără de haine
  5. îngrijeşte de cel bolnav
  6. treci pe la cel închis
  7. îngroapă-l pe cel decedat.

Primele şase se găsesc în pilda cu caprele şi oile povestită de Isus în Matei 25 : 31-46) şi constituie criteriul după care Cristos va judeca lumea. Cei care vor fi făcut aşa vor merge în cer, iar cei ce nu vor fi făcut aceste lucruri vor arde în focul veşnic. A şaptea a fost adăugată cam prin secolul III pentru a ajunge la cifra 7  (Kirschbaum (1968), I, 246) pentru că a fost foarte lăudată în Cartea lui Tobit (Tobit 1, vv. 17-19). Cele şapte lucrări ale milei nu trebuie confundate cu Cele Şapte Virtuţi (credinţa, nădejdea, caritatea, tăria morală, cumpătarea, dreptatea şi prudenţa) care sunt calităţi abstracte în vreme ce lucrările milei ţin de acţiune.

Ele sunt practice şi au scopul de a astîmpăra suferinţa trupească. Lucrările spirituale însă sunt mai ales în vizorul celor consacraţi în domeniu şi sunt:

  1. a-l învăţa pe cel neştiutor
  2. a-l sfătui pe cel în nevoie
  3. a-l mustra pe cel păcătos
  4. a-l mîngîia pe cel întristat
  5. a-l ierta pe cel ce ţi-a greşit
  6. a suporta nedreptatea
  7. a te ruga neîncetat pentru toţi.

sursa: catolicismul la el acasă.

Evanghelia prosperităţii sau vestea bună a sănătăţii şi bogăţiei (1)


Nu m-am lămurit pînă în momentul de faţă dacă e corect să afirm că „e criză” sau „sunt crize” pentru că în afară de criza asta au mai fost altele, se profilează cele viitoare ş.a.m.d. În urmă cu cîţiva ani am auzit de „evanghelia prosperităţii” şi au văzut o tanti pe canalul TBN citînd versete din Vechiul Testament încărcate de promisiuni demne de o stare materială de invidiat. Cu alte cuvinte Domnul va face, Domnul va drege ca Israelul să o ducă bine merci, să nu mai poată de bine, să pălească de invidie ăia cu lanţuri de aur groase la gît, iar noi fiind poporul lui Dumnezeu să beneficiăm de aceleaşi promisiuni! Probabil că de prin zona asta provine şi expresia „plezneşte de sănătate şi bunăstare”.

Dar oare cum o fi fost la început? Există unele indicii pozitive sau negative care să conducă la descoperirea promisiunilor că prosperitatea este sigură şi că sănătatea ne este garantată direct de la Dumnezeu?

După definitivarea creaţiei cred că prosperitatea omului, adică a lui Adam şi a Evei era la apogeu: mîncare berechet, sănătate bombă, aprovizionare ca la carte, totul era biologic şi organic, fără euri, fără radiaţii, noxe şi impozite. Nu existau crize de aprovizionare, cel mult existenţiale. Cuplul primar n-avea nevoie de altceva din afara habitatului lor. Nu mîncau la restaurant, nu zburau cu avionul în Hawaii şi nici îşi nu schimbau Dacia cu Lexus. Nu se uitau pe jos să vadă dacă cuiva i-a căzut vreo bancnotă şi nici în stînga şi-n dreapta ca să prevină eventualele atacuri ale celor ce voiau să-i tîlhărească de verighete. Nu îşi pierdeau cardurile, dar nici nu găseau carduri ce nu erau ale lor. Nu era nevoie de parole sofisticate sau de pinuri protejate. Accesul la baie era gratis şi nimeni nu se certa că nu-i place muzica ambientală sau că poluarea fonică a depăşit bariera. Se poate spune că la vremea aceea sănătatea şi bogăţia le pica celor doi …ca din cer.

Asta pînă şi-a băgat coada şarpele. Probabil că suferea de un complex de inferioritate şi a vrut să fie băgat în seamă. A reuşit! Cei doi oameni ce trăiau ca-n rai şi-au dat seama că şi ce era rău pică din rai, aşa că în urma păcatului au fost şi ei „ejectaţi”. Cînd au spus adio prosperităţii probabil că au intrat în depresie, aşa că mai mult ca sigur au spus adio şi sănătăţii.

Afară au dat cu ochii de realitate: nu mai era grădină, era junglă. Mă întreb dacă primul target ce şi l-au fixat a fost să trăiască ca-n rai şi care o fi fost termenul pentru atingerea lui? Adam trebuie că a depus mari eforturi pentru atingerea obiectivului, Eva la fel.

Păcat că nu şi-au scris memoriile. Nu cred însă că au stat rău cu inventivitatea şi cu creativitatea, ci cu mîna de lucru. Cu toate acestea puţin probabil că evanghelia prosperităţii s-a născut în această perioadă. Dacă depuneau eforturi aveau ce mînca, ce îmbrăca şi se puteau adăposti într-un adăpost peste noapte. Puţin probabil că le trebuia aer condiţionat, un cont la banca Havila & Havila pentru a se simţi în al nouălea cer sau cu alte cuvinte ca-n Grădina Edenului.

După aceea oamenii nu se plîngeau că o duceau greu şi nici nu există vreun indiciu că ar fi vrut să se întoarcă de unde au plecat (poate cu excepţia Babelului). Dar şi afacerea Babel vine după potop, un fel de re-creare a creaţiei.   

Cum avem de-a face cu o exterminare a tuturor oamenilor, mai puţin a arconauţilor, e greu de dedus că evanghelia prosperităţii ar fi avut ca sursă această parte a Scripturii. Totuşi s-ar putea specula că Dumnezeu a intenţionat să-i ofere omului Grădina Edenului şi doar Satana l-a împiedicat pe om să ajungă la sănătate şi prosperitate totală. Ca urmare, unii s-ar putea gîndi, de ce nu, că o viaţă de ascultare totală, de supunere orbească faţă de Dumnezeu ar fi calea, dacă nu spre revenirea la Grădina Edenului, cel puţin spre prosperitate.

Singura problemă este că pînă la Babel în Scriptură nu există niciun verset care să spună sau să implice aşa ceva.

Mai stăm de vorbă.

Bătălia de la Marston Moor din 2 iulie 1644


 Bătălia de la Marston Moor din 2 iulie 1644 a avut loc în timpul Primului război civil englez desfăşurat între 1642–1646. Forţele combinate ale scoţienilor covenanters comandate de  Earl of Leven şi cele ale parliamentului comandate de Lord Fairfax şi Earl of Manchester i-au înfrînt pe regaliştii comandaţi de Prinţul Rupert de Rhine şi Marchizul de Newcastle. În urma înfrîngerii regaliştii au pierdut nordul Angliei iar prinţul Rupert şi-a pierdut reputaţia de invincibil.

Bătălia a scos în evidenţă calităţile lui Oliver Cromwell de comandant a cavaleriei Parlamentului. Disciplina pe care a impus-o trupelor sale şi comanda sa fermă a au fost cruciale pentru obţinerea victoriei. Mai tîrziu Cromwell va declara că bătălia de la Marston Moor a fost „o victorie absolută obţinută datorită binecuvîntării lui Dumnezeu”. Din acel moment el a exercitat o influenţă tot mai mare atît asupra armatei parlamentului cît şi a parlamentului ca instituţie.

sursa Wikipedia

Un om a fost amendat pentru o minciună


În Statele Unite un om a fost amendat cu 500 de dolari pentru o minciună. El a spus poliţiei că a găsit o sumă mare de bani, dar a minţit cu privire la locaţia exactă. Dacă pentru o minciună eşti amendat cu 500 de dolari, cu cît ar trebui amendaţi cei ce spun minciuni mai gogonate, de exemplu politicienii noştri? Vă daţi seama ce bani s-ar strînge la buget dacă s-ar amenda mincinile politicienilor? Iată ce şi cum s-a întîmplat în SUA:

You’d think that finding more than £10,000 in cash, in a bag next to a cash machine, and returning it to its rightful owners would be applauded. But for one man, all that it resulted in was a £300 fine. Robert Adams, 54, saw the bag full of money next to a cash machine with Chase Bank’s logo on the side. Instead of taking advantage, the resident of Arlington Heights, Illinois, returned it to the bank in question. But he made a mistake, by giving police false information about exactly where he found it. Adams found the large sum of cash on the night of 6 June while using an ATM inside the shop Walgreens. He had planned to meet a woman for a date, but when she failed to show decided to buy a drink before heading home. Instead of handing in the money in the area where he found it, Adams took it to a police station nearer to his home where he said he felt more comfortable speaking to local police in familiar surroundings. „I didn’t want to go back into Walgreens, so I thought I would drive to the Chase Bank near my house and return it,” he told the Southtown Star in the US. But thinking it would result in fewer questions, Adams told the bank — and the police — that he’d found the money near his home not in the shop. The error cost him $500 (£312). Of course, leaving that sort of cash just lying about is a concern for any bank. So they, the security firm that lost the money and the police started to look into it. What they discovered was that Adams had lied about where he found the cash. He was captured on CCTV picking up the money, leaving the shop and getting into his car, and then charged with lying in a police report — resulting in his fine. „I accept the fine. I’m very sorry about this whole thing,” Adams told the Chicago Tribune. He was never offered a reward for returning the cash.

sursa yahoo.news.