Mită, peşcheşuri şi alte atenţii autohtone (2)


Foamea de valută a statului comunist a făcut să se deschidă în oraşele mai mari un magazin cu o denumire exotică pentriu anii 60: Shop. Şopul din Arad era situat vis-a-vis de primărie, exact în centrul municipiului. Era mic şi avea o vitrină plină de lucruri ce nu se puteau găsi în alte magazine. Să spun sincer nu prea îmi amintesc ce era expus, dar am constatat curînd că pe litoral erau mult mai multe şopuri. Dacă la început doar străinii cumpărau cîte ceva, după un timp puteai să ai o fişă cu valuta expediată de rudele din trăinătate şi puteai merge să îşi cumperi tu aşa ceva. Românii ce lucrau în străinătate (marinari, constructori) puteau să cumpere diferite mărfuri cu valuta pe care o primeau, ce reprezenta un anumit procent din salarul sau diurna primită de la stat. Dar ce se găsea în şopuri? La început parcă toată marfa era străină: ţigări, băuturi, radio-casetofoane, casete, ochelari de soare, radiouri, încălţăminte, toate ultramoderne. La mare preţ erau la un moment dat casetofoanele deck Sony cu cap de înregistrare cristal (ce se uzau foarte greu) care se re-vindeau pe multe mii de lei. Ţigările Kent, ce se găseau pe litoral la baruri sau în faţa Cazinoului din Constanţa unde le vindea un bătrînel angajat al Cazinoului, se cumpărau cu baxurile. Motivul? Mita. Un pachet sau două, după caz, un bax de 10 pachete de Kent superlong îţi rezolva cît ai clipi problema, cererea sau îţi făcea legătura cu cine trebuia. De exemplu, cu un pachet, hai două de Kent îţi luai trei-patru zile de concediu medical fără probleme. Cine nu era sensibil la valută forte? Pentru că deţinerea de valută se pedepsea cu confiscarea valutei şi închisoare, traficul de Kent părea ceva de-a dreptul incent. Se putea face şi troc dacă îl cunoşteai pe angajatul de şop şi acesta îşi lua partea: făceai rost de Kent şi îl schimbai cu ce doreai tu. Trebuia ca la inventar să iasă aceiaşi valoare în valută, oricum ţigările se vindeau. 

Apoi şopurile au devenit şi mai serioase pentru că îţi lua de la doi la trei ani şi uneori peste să ajungi la Dacia ce deja ai pătit-o. Drept urmare cu 3500 de dolari americani rudele tale din State sau organizaţia misionară, biserica sau pastorul ce te sprijinea financiar îţi putea cumpăra o Dacie de care te bucurai a doua zi. Tot aşa cu un Aro diesel, dar parcă costa vreo 5000. În cele din urmă au cam dispărut mărfurile străine din vest şi au rămas cele româneşti. În timpul crizei, românii îşi cumpărau conserve de carne de porc produse în România, carpete şi televizoare color autohtone (Telecolor). Ţin minte că cineva din Bucureşti, actualmente în Haifa mi-a spus că în loc să fi cumpărat o Dacie cu 3500 de dolari merita să cumperi ţigări de 3500 şi să le vinzi la negru. Cu banii ăia îţi puteai cumpăra 3 Dacii! Rămînea riscul de a fi arestat şi condamnat pentru speculă. Probabil că o rezolvai cu o mită! Acelaşi personaj ce a sugerat schimbarea dolarilor în ţigări, a făcut ca nişte prieteni de-ai mei să intre în posesia unei Dacii combi pentru că lucra la IDMS. Era simplu: erai programat să zicem pe 10 martie. Tu te duceai după 10 martie ca să fi sigur că ţi-a venit rîndul. Statul se bucura pentru că îţi folosea banii depuşi în contul IDMS pentru altceva. Ne-am dus şi noi după ce i-am făcut o vizită, apoi a doua zi ne-a spus că e cineva cu un număr de înregistrare mai mic, să venim a doua zi, că altfel ălalalt va lua maşina sau va face scandal. Ei am venit a doua zi. Ne-a spus că este o singură Dacia 1310 albă combi şi dacă ne-o trebuie. Pe neve. Dacă nu, nu o scotea că o lua altcineva şi se strica biznisul. La faţa locului eram mai multe persoane, dar numai prietenul meu avea numărul cel mai mic în ziua aceea. S.a hotărît să o ia. A scos omul maşina, cu 5 viteze, o noutate pe vremea aia şi au început …blestemele. Astea din partea unora care lucrau la UAP, adica la fabrica de maşini şi care şi-a pregătit maşina tocmai pentru că ştia că e a lui. În ciuda protestelor, hîrtiile fiind în avantajul prietenului meu, a luat maşina de care s-a folosit mult şi bine. I-am dus prietenului de la IDMS nişte ceva peşcheş tipic din zona Aradului (ceva de mîncat, dar să fiu sincer nu mai pot preciza exact, dar inexact), şi trebuie să spun că s-a ferit de el ca de votba aia, avertizîndu-mă ca nu cumva să îi dau bani. Nimeni cu a avut intenţia asta, dar prietenul la nevoie se cunoaşte… Etic? Hmmm…

Cea mai mare şi disperată mită despre care am auzit a fost cea a unei mame care i-a oferit doctorului ginecolog verigheta ca să îi facă fiicei sale de 17 ani un avort riscant. Riscau să intre toţi trei la zdup. Oare ce mită ar fi dat să scape? În cele din urmă nu i-a prins nimeni.

Prin anii 60 circula un zvon, ce se întemeia pe o doză de adevăr, cum că în China comnistă 1 milion de chinezi au fost executaţi pentru a stărpi bacşişul. Zvonul nu spunea dacă cei lichidaţi au fost cei ce au dat, cei ce au primit sau ambii. Cert este că la noi în anii 80 bacşişul nu mai stîrnea mari pasiuni ideologice. Asta pentru că toate planurile începuseră să se îndeplinească în proporţie de 110% şi în viziunea comunistă treaba mergea ca pe roate. De aia îşi cumpăra românul conserve de carne de la şop!

În acea perioadă am aflat că practica bacşişului era generalizată în Bucureşti şi că o sticlă de „ceva”, chiar de producţie autohtonă, ungea orice şi oriunde. Făcînd legătura cu caldaboşii domnului Remeş cred că obiceiul s-a conservat. Încă în acea vreme nu se strîngeau bani pentru vameşi, nici pentru grăniceri, dar va veni şi vremea lor curînd după 1989!

Cea mai puerilă, inutilă, jalnică şi cinică intenţie de a mitui s-a produs în decembrie 89 cînd Nicolae Ceauşescu a anunţat că alocaţia pentru copii se va dubla şi părinţii vor primi cîte o sută de lei în plus pentru fiecare copil. N-a mers. Cu suta aia de lei nu se puteau acoperi minciunile de zeci de ani, teroarea, foametea, abuzurile şi luxul nomenclaturii.  Mita a fost respinsă de popor, aşa că Nicolae şi consoarta au fugit cu elicopterul. Azi ne-am bucura dacă alocaţia ar ajunge doar la 100 de lei, ce să mai vorbim de dublarea ei! Dar azi nu ne mai mituieşte nimeni, din contră, tot noi trebuie să îi mituim pe ei!

Urmează mita după decembrie 89.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s