Economia de piaţă: s-au dus eroii, euroii, s-au dus şi vrăjitoarele (adiin)


De prin 2000 afacerea vrăjitoarelor cu legarea şi dezlegarea era în vogă. Erau ţigănci, să fim corecţi politic, că nici măcar ţiganii nu îşi spun între ei rromi şi nici nu o să schimbe cineva titlul lui Eliade „La ţigănci”. Părerea mea…

Stăteam de vorbă cu studenţii şi ne întrebam cît de normali sunt cei ce apelează la aşa ceva. Dar vrăjitoria era liberă şi cu reclamă. Trebuia să fi nebun să crezi că se poate rezolva ceva prin mijloace vrăjitoreşti. Managementul, nu vrăjitoria, a făcut minuni. Totul merge pe minciună şi prosteală, ca să nu zic prostie şi PR. Au apărut reclame cu poza vrăjitoarei. S-au dus miturile de pînă atunci în care vrăjitoarele erau babe pline de bube, cu unul sau doi dinţi (preferabil în faţă), cu măturoi răşchirat gata de zbor. De acum vrăjitoarele erau bune, chiar foarte bune, ba chiar bunătatea asta şi calităţile (recte harul) lor erau de dorit şi exploatat. Dar cum nimic nu vine pe gratis pe lumea asta, totul avea  un preţ.

Reclamele erau însoţite de mărturisirile clienţilor mulţumiţi. La modul ideal reprezenta radiografia unei societaţi cu fundu-n sus: doctori, avocaţi şi psihologi le mulţumeau public vrăjitoarelor pentru farmecele, descîntecele şi scosul argintului viu. Suna credibil din gura-condeiul unor oameni cu carte, români cu trecere. De aici toată lumea a dedus că vrăjitoarele ţigănci se află pe o treaptă valorică superioară. Probabil textele reprezentau un deziderat al ţiganilor, adică cum ar fi trebuit să stea lucrurile între ei şi restul lumii. Ei sus şi meşteri la a face bine (pe bani, că doar nu pe gratis), restul lumii mulţumindu-le public şi discret doar cu prenumele şi meseria, fără să mai menţioneze numele, adresa şi oraşul. Cei de la sate nu puteau beneficia de aşa ceva că erau …ţărani. 

Apoi a fost fenomenul „mama Omida”, prostia cu regele, împăratul şi preşedintele ţiganilor.  Dacă românii au fost naivi şi au căzut victimă, de ce să nu cadă şi ţiganii? Mare naţie asta, şi pe deasupra internaţională pentru că altcumva nu îmi explic de ce trebuie să ai rege într-o republică constituţională un împărat cetăţean român. Vorba aia, pe lînga Mihai I, mai avem un cetăţean român care e rege, un împărat şi un preşedinte ales. Mă tot întreb ce urmează. Dacă cumva nu apare reîncarnarea Maicii Tereza sau a Fecioarei Maria, atunci bărbaţii ar trebui să pună piciorul în prag: un Mesia sau un Mahdi ar fi de dorit! Că Mama Omida a fost numai una. Cine o fi născut-o de a fost atît de pricepută şi celebră? Evident un fluture care a depus ouă. Dacă stau să mă gîndesc mai bine, mama Omida s-o fi metatorfozat în fluture la moarte, dar bănuiesc că şi-a pierdut vocaţia de nu am mai auzit mai departe de „harul” ei. Chiar dacă mai sunt alte vrăjitoare care i-au moştenit harul, paharul, tenul şi ifosele!

Cu ceva timp în urmă tot vrăjitoarele făceau reclamă la „magia albă” benefică, spre deosebire de cea neagră care e malefică. Hai că-i bună! Ca şi cînd eutanasia şi crima s-ar afla la poli diametral opuşi. Pentru ca proşti să fie prinşi vrăjitoarele s-au lansat în dotarea cu obiecte cît mai originale, de la locuri cît mai sfinte. Dacă înainte de război erai mulţumit cu ceva sfinţenie de Maglavit, acum nu mai ţinea, că nimeni nu mai ştia la ce o fi bun Maglavitul. Acum ţiganii au aflat de Ierusalim. În dezbaterea tv un protopop le spunea vrăjitoarelor că ele ca fiice ale bisericii ortodoxe nu pot invoca practici oculte care ţin de domeniul lui Satan, iar ele, contrariate mai să-i dea dreptate. Dar nu puteau că li s-ar fi dus clientela pe rîpă. Şi ele aveau har de la sursă, cruce de acolo, ghioc (sau poate gyok) de acolo şi orice altceva ce ar fi trebuit să convingă.

Ca urmare cine vedea ce conduc, ce îmbracă, ce locuiesc, ce mănîncă şi beau unii dintre ţigani le dădea dreptate: ca să ai ca ţiganu, trebuie să faci ca ţiganul, nu şi să fi ţigan. Ei, te îndepărtezi de la subiect! Ce se aude de vrăjitoare şi de economia de piaţă? Simplu: vine fiscul să vadă de unde atîta vrăjeală. Ce să vezi? Cîteva reclamaţii au scos la iveală care este mecanismul vrăjitoriei: şantajul, ameninţările şi cămătăria. Dar asta în partea a doua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s