Zona gri – o zonă ce nu există?


Haideţi să ne imaginăm o lume perfectă. Totul este perfect şi nimic nu este la voia întîmplării. Totul este aşa cum trebuie şi nimic şi nimeni nu poate greşi. Foarte relaxant! De ce? Pentru că zona gri, acea zonă între alb şi negru, între da şi nu, nu există.

Să luăm un exemplu: vrei să te căsătoreşti. Simplu: nu ai de ce să alegi pentru că totul e clar şi sigur. Dacă eşti bărbat nu îţi iei de soţie tot un bărbat, ci o femeie, că aşa e bine. Dacă eşti femeie nu îţi iei tot o femeie că nu e bine, îţi iei un bărbat. Aşa este asigurată perpetuarea speciei umane, aşa suntem proiectaţi să trăim. Ca să faci asta nu te căsătoreşti cu un moş sau o babă, cu toate că dacă mă gîndesc la stadiul la care a avansat medicina s-ar putea să trebuiască să redefinim ce înseamnă a fi moş şi babă…

În esenţă, dacă există numai zona albă şi cea neagră, dacă te comformezi tuturor da-urilor şi nu-urilor nu poţi să greşeşti.  Deci, fără să mai iei în calcul alte variabile cum ar fi culoarea ochilor, a părului, statura, culoarea pielii şi dantura, şi evident nici sentimentele, nici calităţile persoanei cu care vrei să te căsătoreşti (oricum e, ca să zic aşa, de o perfecţiune rară!) zici da şi faci pasul următor pentru o căsnicie perfectă într-o lume perfectă, în care din părinţi perfecţi se pot naşte numai copii perfecţi. Dacă cumva ar apare ceva rău, ceea ce într-o lume perfectă nu s-ar putea întîmpla, am pune în aplicaţie varianta nu-urilor şi ne-am feri de grozăvia atacurilor la perfecţiunea întruchipată.

Atît teoretic cît şi practic într-o lume perfectă să îţi iei o maşină, un job sau să faci orice altceva nu poate decît să fie …perfect. Zona neagră, acea a interdicţiilor ar sta numai de pază, ca un avertisment de care nu s-ar atinge nimeni, pentru că dacă totul este perfect, nu ai nevoie de aşa ceva. Cum se spune frica de pedeapsă păzeşte smîntîna, strugurii sau orice altceva ce este tentant, dar rău. Într-o lume perfectă nu există închisoare, poliţie, spital, tribunal, cimitir. Să mai continui?

Oare ce ar fi acel ceva într-o lume perfectă, care să îţi spună totdeauna ce să faci şi cum să faci, ca totul să iasă perfect? M-aş aventura să spun conştiinţa, dar mă cam îndoiesc pentru că într-o lume perfectă conştiinţa nu ar avea de-a face prea mult cu vinovăţia, cu răul ce trebuie exclus sau controlat, aşa că mă tem că n-ar prea merge. Aş putea încerca cu o conştiinţă comună, un fel de listă a da-urilor şi nu-urilor care să apară instantaneu în gîndirea oamenilor perfecţi din această lume perfectă. Deci, ar trebui să dispară liberul arbitru sau alegerea conştientă, ceea ce i-ar transforma pe acei locuitori ai lumii perfecte în simpli roboţi. Ciudat? Nu, normal! Într-o lume ce se vrea perfectă, unde este clar că răul este mai degrabă accidental şi binele nu este opţional, omul ar fi un robot lipsit de voinţă proprie.

Şi? Nu e mai bine să ne bucurăm de perfecţiune avînd „raiul” asigurat, cu toate că suntem roboţi, decît să riscăm „iadul” pentru că luăm decizii dincolo de zona albă, în cea neagră? Dar ce este zona gri? Pentru toţi cei ce văd, constată sau suportă o alegere în zona gri aceasta se situează dincolo de zona albă, undeva spre cea neagră, că de aia îi zice gri. Dar pentru persoana respectivă ce a luat decizia ea se află evident, în zona albă, că de aia a luat-o. Deci e extins zona albă în detrimentul celei negre. Doar observatorul aflat în zona albă vede că decizia este tinde spre negru, adică este gri.  Ceea ce mă face să mă gîndesc că zona gri este doar o invenţie. Ea nu există decît în teorie. În practică ea este albă, adică implică alegeri ce nu se situează în afara zonei negre interzise. A te căsători (în cazul nostru) cu un moş sau babă nu este implicit rău sau imoral decît în măsura în care unii susţin acest lucru. Îţi asumi în mod personal riscul de a nu avea copii, ceea ce nu se poate încadra în domeniul alb sau negru, bine sau rău. În practică însă zona denumită de unii gri este albă pentru că nu are urmări rele. Cu toate acestea, cei care se consideră perfecţi văd zona gri ca fiind …neagră. Dispreţuită de perfecţi această zonă a alegerilor şi implicit a existenţei a devenit în ochii şi implicit în sentimentele lor …interzisă. Pe cînd perfecţii îşi limitează alegerile trăind într-o închisoare frumoasă, alţii, cei imperfecţi (şi foarte des dispreţuiţi) îşi asumă riscuri.

Dumnezeu a crea o lume perfectă. Sau cel puţin aşa credem noi că era pînă am apărut noi. Apoi a intrat în joc păcatul care a marcat toată lumea. Din momentul acela ea a încetat să mai fie perfectă. Omul a ales să aibă o voinţa proprie, dar aceasta nu a fost invenţia sa. Softul era deja instalat. Omul doar a apăsat pe tasta „enter”. Ce a urmat e „history”. Dar, în ciuda faptului că Dumnezeu ne-a acordat şansa revenirii la normal, aceasta nu implică refugierea într-o lume ce nu există, o lume în care cei ce se pretind perfecţi impun culoarea dominantă, albul şi negrul. Isus Cristos n-a dat cu bidineaua peste întreaga creaţie pentru readucerea oilor negre în lumea albă a unui Dumnezeu ce locuieşte în lumină. Dimpotrivă. Făcînd clar că a venit pentru cei imperfecţi şi păcătoşi, el a demonstrat că perfecţiunea se caută, dar nu se găseşte decît în imediata sa prezenţă. Dumnezeu Tată, Fiul şi Duhul a riscat iadul, nu ca să îl motiveze pe om să se refugieze în zona albă a poruncilor pozitive, ci pentru a-i da posibilitatea să decidă pe propria sa răspundere cît de albe îi sunt deciziile ce nu se regăsesc explicit în voia Sa. Ca să eludeze încă o dată librertatea ce a primit-o de la Dumnezeu omul şi-a încropit mănăstiri, denominaţii, mărturisiri de credinţă, şcoli şi cimitire în zona albă …de frica zonei negre. Cei curajoşi ce nu au vrut să se închidă în ele îşi asumă deliberat riscul de atrăi în ceea ce perfecţii şi fricoşii văd că este „zona gri”, dacă nu cea neagră.

Îmi asum această poziţie în numele tuturor celor care speriaţi de tăvălugul perfecţilor din zona albă se confruntă cu senzaţia că au fost alungaţi să trăiască în aşa-zisa zonă gri definită de cei perfecţi ca o lume neagră de păcat. Nu vă speriaţi! Veţi cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face liberi! Concluzia? Păi zona gri nu există. Cu toate astea, pentru că te iubesc, nu vreau să-ţi impun graniţele mele. Ai libertatea să ţi le găseşti singur pentru că poţi cunoaşte Adevărul şi doar El te face liber.

11 comentarii la “Zona gri – o zonă ce nu există?

  1. Banuiam ca vrei sa mergi pe o cale dialectica, in care griul este o sinteza intre alb si negru, insa m-ai linistit cu ultimele propoziti … 😉
    Cred ca zona gri nu exista insa, paradoxal, prezenta ei poate fi puternic resimtita (virtual?) in tocmai unduirea acelor granite de care vorbesti, proprii fiecaruia dintre noi.

  2. Mă gândesc că zona gri ține și de oarecare imprecizie a criteriilor. De fapt, dacă e să o spun p-a’ dreaptă, cam pe aici e toată viaţa. Nu există lucruri perfect clare decât în mintea câtorva reducţionişti. Nici măcar Scriptura nu pretinde că totul e pur. Orice motivaţie a noastră se compune din tot felul de imbolduri, unele destul de ruşinoase.
    Dar atunci când întorci bine pentru rău, de pildă, negrul se preschimbă în alb, se extinde lumina în dauna întunericului, cum spuneţi. Chiar dacă criteriile nu precizau foarte clar ce înseamnă, în acel context, bine şi rău. Uneori abia după roade se cunosc deciziile… Esperţii în etică vor contesta această morală teleologică, spunând că scopul nu scuză mijloacele. De acord, însă există mijloace pure?

    • m-am gindit si eu la comunisti, fascisti si alti isti. ei aveau criterii clare, chiar ff clare. baiul a fost ca si ei le incalcau, nu numai aia mici care erau sanctionati dur si aia mari carora nu le pasa de marile principii. mai tin minte si un seminar pe icoane in care in final trageai concluzia ca daca ar fi la putere „ai noşti” s-ar instaura adevarata inchizitie nu aia spaniola… m-a cam speriat.

  3. dar cum sa numesc zona de ”nesiguranta” pana decid daca e alba sau neagra? Cum pot numi acea stare de asteptare (cautare) a unui raspuns alb sau negru? Cautarea mea in viata (indumnezeirea) trece dinspre negru inspre alb prin gri?
    E faza aceea dintre proaspat barbierit …. si barba.
    Zona gri, pt mine, e zona intermediara… e antecamera.
    Daca se intelege zona gri ca si o zona a compromisului… a nesigurantei (dincolo de limita, …)…

    imi place ideea ta de a trai alb chiar daca esti in zona neagra…

    • romeo, nu poti trai in zona de nesiguranta, ca te arzi. daca e in zona nu e voie, e neagra ca africa. daca te indoesti si maninci e de doliu. daca ai convingeri ca poti trece in alb ai scapat, dar daca copiezi s-ar putea sa ajungi tot la cimitir.

      sper ca nu te joci de-a alba-neagra… 🙂

  4. vorbim de lucruri diferite… ne vedem la un suc si clarificam… nu ma joc nici cu alba neagra, nu merg nici in africa … nici cu focu nu ma joc… ma-ncalzesc doar… iar la cimitir ajungem toti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s