Sexualitatea, credinţa şi Dumnezeul creştin (1): să definim limitele


Încep un ciclu. Nu ştiu cît va ţine. Aş vrea să văd în primul rînd dacă ţine. Să mă justific: am ajuns la o vîrstă la care pot să spun lucrurilor pe nume; am ajuns la oarecare experienţă care nu poate fi negată; am văzut şi trăit mai bine de 60 de ani. Deci, voi încerca să deschid un subiect spinos atît pentru biserică, cît şi pentru familiile creştine din România. Am crezut că cineva din biserica penticostală va demara dezbaterea în direcţia aceasta avînd în vedere numărul mare de copii din familiile penticostale clasice. Dacă numărul anilor nu îţi dă deschiderea necesară să abordezi un subiect taboo, nici numărul mare al copiilor nu o va face. Apropo de prejudecăţi şi mituri, ţin să-i informez pe cei ce sunt în necunoştiinţă de cauză că am trei copii, un număr ce mă situează din nou în afara tiparului tipic, dacă pot să mă exprim aşa.

Nu vreau, nu ţin morţiş să am doar dreptate, dar sper să transmit un punct de vedere deschis, clar, care să provoace la raţiune. Nu pot lăsa umorul la o parte, după cum nu pot abandona adevărul. Dincolo de Scriptură există destule adevăruri, să vedem dacă putem scoate capul din propria găoace pentru a le descoperi. Cum de obicei cititorii acestui subiect se împart în două categori – nu femei şi bărbaţi – ci cel-cea slab(ă) ce zice nu lua, nu gusta şi cel-cea tare, ce zice mănîncă tot ce vine fără a cerceta, aş prefera să încep cu cîteva afirmaţii ce ţin de limitele acestei abordări. Facem pariu că mîine se vor găsi cîţiva blogeri care să mă imite?

Demersul meu NU va fi unul dogmatic, nici nu se va încadra la genul „studiu biblic”, dar sper să fiu destul de uşor de citit. Întîi, cum am ajuns la subiectul ăsta? Simplu. Să vă mărturisesc. În urmă cu cîteva zile fredonam o melodie cu un text în limba portugheză, la care fiul meu de aproape 17 ani  mă întreabă: „Şti că are o conotaţie sexuală?” Evident că ştiam. Evident că eram în temă. Dar de aici şi pînă la a elimina tot ce înseamnă cîntec, ritm, haine, maşină, tunsoare, parfum, culori şi mîncăruri ce au o conotaţie sexuală e cale lungă. Cu asta vreau să afirm că sunt un om normal la fel ca şi dumneavoastră şi că nu am „a hidden agenda”.

Deci plecînd de la zero, fără prejudecăţi şi fără buline roşii pentru audienţa de cel puţin 18 ani împliniţi, să vedem ce este de spus în domeniul mai sus-menţionat. Iar în ceea ce priveşte sexul, cînd fredonez cîte o melodie cu conotaţie sexuală mă gîndesc la soţia mea. Aşa că ăştia cu reclamaţiile şi pioşenia exagerată, „ciocu mic!”

În primul rînd trebuie să spun că în viaţa mea n-am auzit vreo predică, nici un program destinat tinerilor, care să abordeze subiectul. Un prieten american a făcut pentru prima dată această remarcă, fiind deranjat de faptul că de multe ori sexualitatea noastră debordează, dar problema în sine este îngropată sub covor. Probabil că avem impresia că se va regla de la sine, ca şi relaţia dintre tenul adolescentului şi hormonii  săi. Tot în această direcţie vreau să încerc să demontez unele mituri sau prejudecăţi ce decurg din aplicarea mecanică, fără corelare a unor versete din Scriptură. Dar asta mai încolo.

În al doilea rînd, mi se pare că în loc să deschidă mintea, biserica se complace în atitudinea „don’t ask, don’t tell”. Care sunt programele bisericii pentru combaterea abuzurilor sexuale? Care este educaţia pe care biserica poate să o facă în cunoştiinţă de cauză? Care este educația în direcția demarării vieții sexuale a tinerilor căsătoriţi? Are biserica vreun program ca să o impulsioneze în cazul celor care au devenit creştini mai tîrziu sau care au depăşit faza aceasta? Secret? NU! Zero! Cine face educaţia sexuală în şcolile creştine? Am spus ceva ce nu trebuia?

În al treilea rînd, am văzut o carte scrisă de cineva după un an de căsnicie. Trebuie să fii mare ageamiu să faci aşa ceva! Nu inspiră încredere. Nu de alta dar nu mi se pare că are o lucrare substanţială în domeniul ăsta. Scrie domle o carte despre un subiect după zece ani de cînd ai început să te confrunţi cu domeniul respectiv, aşa cum se cere din partea unui specialist. Asta în cazul în care nu cumva eşti geniu, şi atunci îmi cer scuze. Dar n-am mai auzit de geniu în domeniul acesta, numai de Cassanova.

Apoi cînd aţi auzit de o întrunire pe această temă a „liderilor” ca să pună „ţara la cale”? Ne vedem ca să batem apa în piuă, că nu deranjează pe nimeni, şi nu ne încărcăm cu responsabilităţi. Dar, suntem femei şi bărbaţi sau avem copii ce vor ajunge repede femei şi bărbaţi. Ce facem în faţa unei lumi care coboară vertiginos vîrsta consimţămîntului în ceea ce priveşte sexul? Ce facem cînd auzim tot mai des la ştiri de fetiţe ce nasc la 10, 12 ani? Cum devenim părinţi responsabili dincolo de canoanele serei în care ne cultivăm subcultura proprie? De ce nu avem programe naţionale pentru aşa ceva? Pentru că gîndim prea îngust. De ce reacţionăm şi nu prevenim?

Poate pentru că ne e lene, pentru că nu vrem să fim deranjaţi. Pentru că ne e ruşine de un subiect care nu îl stăpînim, că el ne stăpîneşte pe noi. Rezultatul? O notă de plată mai ridicată, traume de lungă durată.

Ce facem cînd băiatul nostru are înclinaţii homosexuale sau fetiţa noastră se declară lesbiană? La aceste întrebări de obicei găsim răspunsuri la fel de multe şi de bune ca şi în cazul sinuciderii. Dar întrebările există. Ce facem cu pornografia de la chioşcul din colţ, cu „stewardesele” ce îţi fac semne deochiate pe drumurile publice şi ce faci în afară de a închide ochii şi urechile cînd filmul derulat în premieră la cinema are o scenă mai tare? Izolarea, înfundarea degetelor în urechi, şi tragerea pălăriei pe ochi nu e o soluţie.

Sau poate e una de moment. Ea nu tratează, nu explică, ci doar evită. E destul? Mai ales cînd avem un capitol în Biblie ce se numește Cîntarea cîntărilor și relația din Cristos si Biserica este comparată cu iubirea dintre un bărbat si o femeie.

2 comentarii la “Sexualitatea, credinţa şi Dumnezeul creştin (1): să definim limitele

  1. Stimate frate,

    e bine ca cineva se incumeta…
    am scris si eu o expunere cind m-au chemat tinerii Bisericii unde slujesc sa vorbim despre asta.
    Nu e cine stie ce …nici experienta mea nu e mare daca vrei sa imi scrii eu nu am gasit mailul tau iti trimit cele 2 pagini poate iti sugereaza linii de abordare.
    Dan Tamas

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s