Sexualitatea, credinţa şi Dumnezeul creştin (1): să definim limitele


Încep acest ciclu ce nu ştiu cît va ţine. Aş vrea să văd în primul rînd dacă ţine. Să mă justific: am ajuns la o vîrstă la care pot să spun lucrurilor pe nume, am ajuns la oarecare experienţă care nu poate fi negată, am văzut şi trăit aproape 58 de ani. Deci, voi încerca, şi o să se găsească destui să îmi spune dacă am reuşit şi mai ales dacă nu am reuşit, să deschid un subiect spinos atît pentru biserică, cît şi pentru familiile creştine din România. Aş fi crezut că cineva din biserica penticostală va demara în direcţia aceasta avînd în vedere numărul mare de copii din familiile penticostale clasice. Dar se vede că dacă nu numărul anilor îţi garantează calitatea înţelepciunii, nici numărul copiilor nu îţi dă deschiderea necesară să abordezi un subiect TABU. Tot în legătură cu prejudecăţile şi miturile, ţin să informez pe cei ce sunteţi în necunoştiinţă de cauză că am trei copii, un număr ce mă situează din nou în afara tiparului tipic, dacă pot să mă exprim aşa.

Nu vreau, nu ţin morţiş să am doar dreptate, dar sper să transmit un punct de vedere (sau mai multe) care să fie deschis, clar şi să provoace la raţiune. Nu pot lăsa umorul la o parte, după cum nu pot abandona adevărul. Dincolo de Scriptură există destule adevăruri, să vedem dacă putem scoate capul din propria găoace pentru a le descoperi. Cum de obicei cititorii acestui subiect se împart în două categori – nu femei şi bărbaţi – ci cel-cea slab(ă) ce zice nu lua, nu gusta şi cel-cea tare, ce zice mănîncă tot ce vine fără a cerceta, aş prefera să încep cu cîteva afirmaţii ce ţin de limitele acestei abordări. Facem pariu că mîine se vor găsi cîţiva blogeri care să mă imite?

Demersul meu NU va fi unul dogmatic, nici unul ce se încadrează la genul “studiu biblic”, dar sper să fiu destul de uşor de citit. Dar cum am ajuns la subiectul ăsta? Simplu. Să vă mărturisesc. În urmă cu cîteva zile fredonam un o melodie cu un text în limba portugheză, la care fiul meu deaproape 17 ani  mă întreabă: “Şti că are o conotaţie sexuală?” Evident că ştiam. Evident că eram în temă. Dar de aici şi pînă la a elimina tot ce înseamnă cîntec, ritm, haine, maşină, tunsoare, parfum, culori şi mîncăruri ce au o conotaţie cît de cît sau una majoră cu tentă sexuală e cale lungă. Cu asta vreau să afirm că sunt un om normal la fel ca şi dumneavoastră şi că nu am “a hidden agenda”. Deci plecînd de la zero, fără prejudecăţi şi fără buline roşii pentru audienţa de cel puţin 18 ani împliniţi, să vedem ce este de spus în domeniul mai sus-menţionat. Iar în ceea ce priveşte sexul, cînd fredonez cîte o melodie cu conotaţie sexuală mă gîndesc la soţia mea. Aşa că ăştia cu reclamaţiile şi pioşenia exagerată, “ciocu mic!”

În primul rînd trebuie să spun că în viaţa mea nu am auzit vreo dată o predică, nici un program destinat tinerilor, care să abordeze subiectul. Un prieten american a făcut pentru prima dată această remarcă, fiind deranjat de faptul că uneori sexualitatea noastră debordează, dar nu problema este îngropată sub covor. Probabil că avem impresia că se va regla de la sine, cam ca şi relaţia dintre tenul adolescentului şi coşurile sale. Tot în această direcţie vreau să încerc să demontez unele mituri sau prejudecăţi ce decurg din aplicarea mecanică, fără corelare a unor versete din Scriptură. Dar asta mai încolo.

În al doilea rînd, mi se pare că în loc să deschidă mintea, biserica se complace în atitudinea “don’t ask, don’t tell” precum struţul în nisip. Care sunt programele bisericii pentru combaterea abuzurilor sexuale, care este educaţia pe care biserica poate să o facă în cunoştiinţă de cauză care să facă să demareze viaţa sexuală a tinerilor căsătoriţi şi-sau să o impulsioneze pe cei care au devenit creştini mai tîrziu sau care au depăşit faza aceasta? Secret? NU! Zero! Cine face educaţia sexuală în şcolile creştine? Am spus ceva ce nu trebuia?

În al treilea rînd, am văzut o carte scrisă de cineva după un an de căsnicie. Trebuie să fi un ageamiu să te faci aşa ceva! Nu inspiră încredere. Nu de alta dar nu mi se pare că are o lucrare substanţială în domeniul ăsta. Scrie domle o carte despre un subiect după zece ani de cînd ai început să te confrunţi cu domeniul respectiv, aşa cum se cere din partea unui specialist. Asta în cazul în care nu cumva eşti geniu, şi atunci îmi cer scuze. Dar n-am mai auzit de geniu în domeniul acesta, numai de Cassanova.  Apoi cînd aţi auzit de o întrunire pe această temă a “liderilor” ca să pună “ţara la cale”? Ne vedem ca să batem apa în piuă, că nu deranjează pe nimeni, şi nu ne încărcăm cu responsabilităţi. Dar, suntem femei şi bărbaţi sau avem copii ce vor ajunge repede femei şi bărbaţi. Ce facem în faţa unei lumi care coboară vertiginos vîrsta consimţămîntului în ceea ce priveşte sexul? Ce facem cînd auzim tot mai des la ştiri de fetiţe ce nasc la 10, 12 ani? Cum devenim părinţi responsabili dincolo de canoanele serei în care ne cultivăm subcultura proprie? De ce nu avem programe naţionale pentru aşa ceva? Pentru că gîndim prea îngust. De ce reacţionăm şi nu prevenim? Pentru că ne e lene, pentru că nu vrem să fim deranjaţi. Pentru că ne e ruşine de un subiect care nu îl stăpînim, c el ne stăpîneşte pe noi. Rezultatul? O notă de plată mai ridicată, traume de lungă durată.

Ce facem cînd băiatul nostru are înclinaţii homosexuale sau fetiţa noastră se declară lesbiană? La aceste întrebări de obicei găsim răspunsuri la fel de multe şi de bune ca şi în cazul sinuciderii. Şi totuşi ele există. Ce facem cu pornografia de la chioşcul din colţ, cu “stewardesele” ce îţi fac semne deochiate pe drumurile publice şi ce faci în afară de a închide ochii şi urechile cînd filmul derulat în premieră la cinema are o scenă mai tare? Izolarea, înfundarea degetelor în urechi, şi tragerea pălăriei pe ochi nu e o soluţie. Sau poate e una de moment. Ea nu tratează, nu explică, ci doar evită. E destul?

Advertisements

2 comments on “Sexualitatea, credinţa şi Dumnezeul creştin (1): să definim limitele

  1. Stimate frate,

    e bine ca cineva se incumeta…
    am scris si eu o expunere cind m-au chemat tinerii Bisericii unde slujesc sa vorbim despre asta.
    Nu e cine stie ce …nici experienta mea nu e mare daca vrei sa imi scrii eu nu am gasit mailul tau iti trimit cele 2 pagini poate iti sugereaza linii de abordare.
    Dan Tamas

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s