Vreţi să fiţi creştini? E nevoie de martori. Full-time: 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămînă, 12 luni pe an.

dyo

Vă supun atenţiei o cărţulie care, în ciuda dimensiunilor reduse, mi-a luat ceva mai mult timp de lectură, în special datorită reflecţiilor pe care mi le-a provocat. Are deja o vechime la noi (Ed. Adoramus a scos-o prin 2006) însă mi se pare mai actuală ca oricând.

Subiectul, misiunea urbană, s-ar putea să fie (încă) prea puţin relevant spaţiului românesc. Contextul american şi cel occidental, puternic influenţat de fenomenul migraţiei de populaţii dinspre Africa şi Orient, impune o paradigmă a misiunii urbane ce nu îşi găseşte decât o acoperire parţială în realitatea mioritică. Chiar şi aşa, cred că nu va trece mult până când vom găsi și prin oraşele noastre cartiere tot mai puternic individualizate de oameni ai exilului, proveniţi din zone ale globului pe care abia le putem găsi pe hartă, darămite să le cunoaştem identitatea culturală şi religioasă.

Mai important pentru mine este fundalul pe care Raymond…

Vezi articolul original 847 de cuvinte mai mult

Demonul cu faţa albă (9): jurnal de spital


19. 06.2008 N-am mîncat. Pe la vizita profului a venit scaunul cu rotile cu un tip speriat să mă ia. Părea căzut din lună sau poate chiar era. Cînd a văzut că nu este fişa a dus pe altcineva. Apoi eu. Dana vorbea interminabil la telefon. Probabil că voia să mascheze emoţia. Am luat remeneul, m-am aşezat în scaun şi am ajuns la destinaţie într-un minut. Prea repede pentru gustul meu. M-am întins pe o masă. Erau doar femei îmbrăcate în verde. Mi-a pus masca. După aia m-am trezit în salon. Dana mi-a spus că a rămas pe palierul cu sala de operaţie şi era cam stresată. A venit proful a certat-o că nu are ce căuta acolo şi a expediat-o. Apoi l-a văzut pe chirurg ieşind agitat. S-a cam speriat. După ce m-a scos, chirurgul a ieşit din nou şi i-a spus că a fost greu, dar e bine. Cînd m-a văzut la TI aveam o mină de om suferind, sfîrşit. Eram tare palid. Pe la ora 7 seara a venit chirurgul şi mi-a spus un pic cum a mers, mi-a strîns mîna şi eu i-am mulţumit. Apoi am adormit din nou. Mi-a pus căştile de la walkman, dar m-am strîmbat semn că nu voiam muzică. [Cert e că eu nu îmi amintesc nimic din toate astea, ca şi cînd nu s-ar fi întîmplat.]

Perfuzie, un aspirator şi mai ceva, lîngă un tip mai bătrîn [text indescifrabil]. Din cînd în cînd o infirmieră îmi golea “raţa”.

Durere. Mi-a luat sînge din mîna dreaptă. Apoi dimineaţa s-au schimbat, de pe la 2 nu am mai putut dormi. Din nou dimineaţa hemo. După un timp a venit din nou doctorul chirurg. Calmante, perfuzii non-stop. Apoi au venit fetele din secţia de resuscitare. O armată. Şefa de la anestezie le strunea. Apoi au intrat două grupe de studenţi. Profa le explica. Mi-a luat chestia aia cu fir de la degetul arătător de la mîna stîngă şi le-a spus să nu uite la examen cum să îl pună. Apoi le-a arătat siringa automată pentru calmante cu morfină, etc a vecinului de salon. Amîndoi eram cu masca de oxigen. Studenţii păreau de anul I-II. Mi-au lovit bine patul.

Operaţia celuilalt masivă la tubul digestiv. Apoi a venit şeful de secţie. D.I a prezentat cazurile ”cu două evoluţii bune ce vor părăsi azi TI”. După circa o oră a apărut N. care a zis că se luptă să mă ducă sus. După încă o oră au apărut doi bracadieri cu un scaun. Tot personalul a ţipat la ei că de ce n-au masă. Ei, ca hamalii. M-au ridicat un pic şi m-au pus în scaun şi am plecat… Nu păreau oameni cu scaun …la cap. De fapt dimineaţa m-au ridicat două fete din care una în cîrje. Mi-au făcut masaj, apoi ea m-a lăsat jos singură. Dacă cineva în cîrje face asta simţi că trebuie să faci şi tu ceva. Doar cînd am plecat mi-am dat seama în care aripă şi la etaj eram. Estimarea mea era greşită. Tot personalul era aliniat ca la paradă. O fi vreun ceremonial sau aşa s-a nimerit?

Durere din plin. Au vrut să mă bage în 22 dar au sărit asistentele: e salonul profului. Am ajuns din nou în 17. De aici plec acasă. Un pacient nou cu bătrînul T. ce nu a plecat încă deşi era operat de vreo zece zile. Celălalt cu ascită la fel ca şi Dana B. care murise cu ceva timp în urmă.

După circa o oră apare Dana cu toate lucrurile mele ce le lăsasem în salon înainte de operaţie. Deja mîncasem mic dejun la TI, unde personalul era mai tînăr, mai rapid, mai atent. Dana se speriase pentru că iniţial s-a dus la TI şi eu nu mai eram acolo. Ce senzaţie! A întrebat o asistentă ce i-a spus că m-au mutat sus.

21.06. Azi noapte am putut în sfîrşi să dorm după ce mi-a trecut anestezia. Nu puteam dormi pentru că săream în sus de spasme ce se repetau uneori la un minut-două. Am visat ceva asemănător cu starea fizică în care eram şi pînă la urmăam reuşit şi în vis să răzbat. [nu am notat şi nici nu îmi aduc aminte exact ceam visat. Aviz celor ce scriu jurnale]Am adormit de două ori şi încă după primul somn eram mult mai odihnit. Ar fi fost a treia noapte fără somn. Acum am citit un pic. A fost “îngerul” şi mi-a făcut tratamentul. [îngerul era o asistentă foarte discretă, totdeauna cu zîmbetul pe buze, foarte calmă şi liniştitoare, spre deosebire de altele ce şi-au greşit cariera] A fost cam dureros, dar la proba de hemogramă şi-a dovedit clasa. Apoi infirmierele în stilul lor caracteristic, dur, rapid, puse pe bombănit şi pe ceartă. A venit şi asistenta cu tratamentul (perfuzie) după mic dejun şi termometru. În curînd apare N. Afară e senin. Va fi o zi caldă. Ieri a fost nebunie. Înainte de a dormi azi noapte am crezut că înebunesc. Am vrut să mor. Cred că am ajuns la limită cu suferinţa ce mi se pare inutilă. M-a indispus telefonul hematologului care a zis să discutăm despre chimioterapie. Nu cred că vreau aşa ceva.

Acum parcă mi-e mai bine. Nu ştiu cum va fi posibil să fac tot la două zile hemograma la Arad. E scump, departe şi ia prea mult timp. Nu pot să mă urc în tren. Financiar n-am cum. A venit chirurgul. Mi-a scos pansamentul. Pot să stau şi fără brîu. Cusătura e vindecată. Se văd hematoane.

22.06. A venit N.: Risc normal, dar existent de embolio-nu ştiu cum… Tre să mă mişc şi să beau 2 litri de lichide pe zi. Comandă la Dana. Pleacă joi N la A. aşa că ies joi dimineaţa. Azi duminică. T. e la decizia medicului de gardă acum şi aici. Am dormit bine noaptea asta. Mîine scan pe drenaj şi poate peste o zi două scap de drenaj.

A fost Dana cu peşte, Dana C şi L. m-au sunat Ictus şi Rafa pe neaşteptate seara a venit Dorin Axente fostul meu coleg de LBC şi UBEO. Am povestit vreo oră. Tatăl său l-a găsit pe Dumnezeu, de fapt invers prin vise. Zicea că în unele ţări musulmane, Tunisia de ex. e ceva foarte obişnuit ca oamenii de acolo să vorbească dimineaţa de visele ce le-au avut cu omul în alb. Scriu pe genunchi că e mai bine aşa. Doru Măluţan vecinul de pat, fost trupe speciale, proprietar de pensiune lîngă Alba-Iulia intră în criză. L-am întrebat dacă vrea să mă rog pentru el. A zis da. I-am dat soţiei lui să-i citească din Marcu. A citit pentru ea dar nu pentru el. Parcă el nici nu exista. A scos două cărţi de rugăciune de la o mănăstire de lîngă Hunedoara şi în cele din urmă nu a mai citit ceva de acolo. Apoi a ieşit val-vîrtej afară. A venit cu o cană cu apă şi chibrituri. A prins cîteva şi le-a stins făcînd în apă semnul crucii. Apoi a luat apă de colo, i-a făcut cu ea semnul crucii pe frunte şi l-a stropit. Asta de două ori. Apoi a ieşit. Eu mă rugam în duhul meu. Dar nu am stat degeaba: am trimis cîteva semeseuri. Ceream întăriri. L-am sunat pe Ictus şi i-am explicat situaţia ca să dea sfoară-n ţară. După un timp de chin Doru a adormit. I-am spus ei că o să am eu grijă de el dar nu cred că o să fie cazul [la momentul respectiv aveam certitudinea că el nu va avea nimic altceva de suferit pînă a doua zi şi că ea cu vrăjile ei îi făcea doar rău], şi dacă îmi dă numărul de telefon o să o sun în caz de ceva. Voiam să plece! A plecat şi el a dormit pînă dimineaţa. T. a făcut pe el şi a trebuit să fie schimbat. Pe la 5 m-am sculat.a venit curăţenia de dimineaţa. L-au spălat şi pe T. George a crezut că e vorba de el şi mi-a spus că va muri. Asta ştiam şi eu, dar nu despre el era vorba cînd i-am cerut să se roage. Picioarele îi erau aproape înţepenite. Cred că o să se ducă în curînd.

Nu cred că are sens să fac eco azi. Probabil o să îmi facă hemogramă. N-a mis şi io doctor! Timp frumos. Azi poate vine Cosmin cu cartea [Evanghelia vagabonzilor – o recomand tuturor] pentru Doru. I-am dat bip lui George. M-a sunat. Doru a primit un răgaz de 5 ani, zice el. [nu s-a confirmat. Aveam o bănuială că 5 ani e cam mult. A murit anul următor – amănunte mai încolo] M-a sunat Dana cu mesaje de la prietenii noştri.a sunat decanul. L-am tăiat. Să stea la rînd! Am strănutat o dată de am crezut că mi se rupe burta-n două! T. a mai făcut o dată pe el de am fugit amîndoi din salon cu 100 la oră. Păcat că nu am fost cronometraţi. Proful a fost la vizită dar nu la noi. L-a chemat asistenta de la Hollywood.