Joi seara după…


Joi seara, după ora de rugăciune, începe ceva nou la Biserica Baptistă din Cicir. Încercăm să facem o introducere într-una dintre metodele de studiu biblic. Accesul este limitat tututror celor ce doresc să participe şi aduc cu ei un caiet, pix şi o Biblie. Li se interzice intrarea tuturor celor care din anumite motive sau fără motiv vor fi absenţi! Aviz amatorilor!

Deci, fraţi, surori, prieteni, ne-prieteni, ne-fraţi şi ne-surori, toţi cei ce ştiţi să citiţi şi să scrieţi (singura condiţie de participare) şi sunteţi în viaţă, vă aştept să-i dăm de capăt metodei şi săl lăsăm ca Dumnezeu şi Cuvîntul său să ne lumineze. Nu vă spun ce carte vom studia ca să fie o surpriză şi pentru… mine!

Stăm cît vrem şi plecăm cînd putem. Fiecare în funcţie de lumina ce o primeşte.

Daţi un laic dacă veniţi să îmi dau seama cîţi participanţi vom fi!


Iată biserica ideală! Sau poate biserica-noastră-cea-de-toate-zilele.Poate mai schimbăm ceva.

In asteptare...fac totul cu pasiune...

Fiecare, Oricine, Cineva si Nimeni sunt frati. Frati la biserica vreau sa zic. Sunt niste tipi cumsecade, de societate, care se respecta si-i intalniti pretutindeni. Oricine si Cineva sunt de cativa ani si in Comitet, pentru ca au fost votati de Fiecare. Fiind nepotul lui Cineva, Fiecare a fost promovat de curand in “sfatul batranilor”. Nimeni a ramas singurul membru al bisericii care nu are o functie de conducere.

Cineva ramane de obicei duminica dimineata acasa. E prea obosit, serialul preferat s-a sfarsit dupa miezul noptii, iar ziua-ntai a saptamanii e singura cand nu trebuie sa fie la 8 fix la munca. Fiecare ar dori sa mearga la cina, dar si-a adus aminte ca Oricine l-a sunat si a-nrosit telefonul cu stiri despre Pastor. Cica ar fi zis ceva despre zeciuala, si chestiunile-astea i-ar fi vizat direct si pe ei. Totusi ar merge, dar daca se supara Oricine sau Cineva?

Joi seara…

Vezi articolul original 516 cuvinte mai mult

Doamne, ocroteşte-i pe români!


Ia uite soarta românului: pînă mai ieri ăsta avea alte versuri, era chiar un cîntec patriotic, dar uite ce a ajuns. E drept că emisiunea e veche, dar jalea a rămas.

La prost gust (tocuri de 15 ţenti, cercei de aur gen toarta cratiţei, orchestră de muzică populară cu chitare electrice, playback) şi impostură, ce mai putem adăuga, că mămăliga pufăie da nu explodează?

Ne rugăm ca Doamne să-i ocrotească pe români. Cel puţin dacă cei care ar cînta sau cîntă sunt români săraci. Să nu exagerăm, nu suntem toţi săraci, mai ales dacă ne comparăm cu cei mult mai săraci ca noi, nu cu cei din Forbes. Dar numai pentru că sunt săraci Doamne să-i ocrotească pe români? Evident nu! Vorba aia veche ce nu mi-a ieşit încă din minte: „Să spunem un nu hotărît!” Să-i ocrotească şi p-ăia plini de nevoi.

Săraca noastră ţară bogată se regăseşte în buzunarele altora şi-n sumele înghiţite de aparatul de stat pentru care se ceartă politicienii. Dar ei nu sunt plini de nevoi? Mai că o aud pe tanti Milly urîndu-le: „Mînca-v-ar nevoia!” Deci pînă la urmă suntem bogaţi dacă de la noi tot iau şi dau la alţii plini de nevoi cu averi fabuloase! După modelul „am nevoie de o altă vilă, am nevoie de un alt seleka, am nevoie de un atacant brazilian, am nevoie de un alt post teve şi de o altă Monică, că asta-i compromisă,” ş.a.m.d.

Să ţinem aproape, să vedem pentru cine cîntă tanti asta travestită în ţărancă româncă care zice că ţara trăieşte supărată. Supărată, supărată, dar pe cine sau pe ce? Păi poate pe valurile şi ploile care ne-au lovit pe noi, nu pe ea, că mărgelele alea i-ar fi fost mai deşirate dacă ar fi fost aşa. Chiar stau şi mă gîndesc la tanti aia ce stă pe la Roşia Montana şi-şi plînge amarul pe la reclame că tricotează ciorapi de lînă şi că-i greu. Păi las că ţi-o fi mai bine cînd o veni fiscul să te impoziteze pentru banii din activitatea asta nedeclarată şi să se autosesizeze autorităţile pentru evaziunea ta fiscală!

Da asta nu-i nimic, n-am nimic nici cu ce bijuterii porţi, da dă-ţi jos cerceii ăia de aur barem cît joci teatru în reclama aia! Că nu-i greu! Nu de alta da s-ar putea să te ia la controlul averilor mari şi să îţi confişte te miri ce… Doamne, ocroteşte-i pe români că-s…

Şi oare „Doamne, cînd te-oi îndura de sfîntă ţara mea?” Şi zi aşa, o fi sfîntă? Poate a ta. Păi eu credeam că-i cam spurcată de atîtea rele ce le văd, le înghit, le pun la cale unii şi alţii. Unde este dreptatea pentru cel drept, pentru cel sărac, pentru cel neajutorat? Doamne ocroteşte-i pe românii ăştia! Cum poate fi prins unu ce s-a dus în Kenia, dar pă hoţii ăştia de-i ştie toată lumea, nu-i vede nimeni, numa noi care nu le interceptăm telefoanele? Cui i s-o fi pus de-a latu globtroterul ăsta de l-au adus special acasă? Nu lui Ceauşescu, precis, nici Leanţei!

„Zilnic Doamne-n casa ta, ori şi unde s-ar afla DOR, că s-au dus în ţări străine să cîştige la prunci pîine… DOR (Doamne ocroteşte-i pe români)” Acuma cu „casa ta” şi „oriunde s-ar afla” probabil că bate spre biserică, dar şi aici destui români nu mai sunt ortodocşi şi nici nu mai sunt creştini. Cum să-i ocrotească pe ăia? Uite c-au plecat şi şi-au abandonat copiii! Săracii de românii ăia, săracii copii! Chiar că trebuie ocrotiţi de proprii părinţi. În curînd vom avea un val de delicvenţă cum nu s-a văzut nici în America pentru că părinţii nu şi-au mai supravegheat copii, nici nu i-au învăţat ce înseamnă bună purtare. Trist. Uitaţi-vă ce figură face tipul ăsta marcat de versuri. Dar n-a scăpat, l-au animat ei… Trist şi cîntecul ăsta.

„Lui Dumnezeu ne-om ruga, Dumnezeu se va-ndura, DOR!, Să fie mai bine-n ţară să se-ntoarcă acasă iară, DOR!” Păi în fine cică puterea a dat liber la fonduri europene, să le ia oricine după merit şi proiect. După ce capra mea a murit, acuma să-i fac resuscitare gură-la-gură! Parcă totuşi nu m-aş băga la aşa ceva. Nu de alta, da e moartă de mai mult de patru zile şi miroase. Nu cred că puterea va face o minune ca la învierea lui Lazăr sau în varianta românească a domnului Lăzărescu. Doamne ocroteşte-l pe Dl Lăzărescu să nu mai moară între spitale sau în ambulanţă! DOR!”

„Românie mamă dragă să-nfloreşti ca primăvara, DOR! Să-ţi sărutăm tricoloru că prea mult ţi-am purtat doru, DOR!” De atîta dor, de patrie am ajuns la aproape 17 milioane, de trebuie să schimbăm versurile altui cîntec patriotic: „Două zeci de milioane”. Vox populi, vox dei?

„Doamne mai întoarce roata, schimbă-ne în bine soarta, DOR!” Păi roata o întoarce Petromul, care s-a vîndut și el. Noi am vrea să întoarcem… foaia! Ieri s-a anunţat că un politician din Paiul Dureros Lemnos trece la Petarda Narativă Lacustră pentru a ocupa o funcţie de vază după alegeri. Cine-i PROSTU (aţi citit bine, nu e greşeală de tipar!) care o  să-l voteze? Un român! Sau poate mai mulţi. DOR, de ei înşişi! Cum să trădezi ca să fi ales de alţii pe care i-ai înjurat pînă acum? Ce e în capul ăluia de a trecut de la Ana la Caiafa ca Iuda de pe o parte a drumului pe alta? Un român. Ce e în capul ălora care au conceput planul ăsta şi speră că românii-l vor vota? Tărîţe. Nu, nu e drept, scuze, am jignit tărîţele!!!

Doamne, dă-ne mintea românului cea de pe urmă! Pe cînd un cîntec patriotic cu acest titlu cîntat de Veta Biriş, Furdui sau Hruşcă?