Pilda samariteanului ne-milostiv


Se făcea că un om se cobora de la Ierusalim la Ierihon, nu ştim din ce cauză, poate în interes de serviciu. Pe drumul stâncos, prăfuit şi întortocheat, dă peste nişte haiduci, terorişti sau în limbajul internaţional, tâlhari la drumul mare. Cum Robin Hood nu s-a inventat încă ca să aibă parte de o judecată dreaptă şi Toma Alimoş era încă adolescent, aceştia îi aplică o fizioterapie intensă, după ce bineînţeles îl dezabiază şi-l uşurează de bunurile din dotare: pass, permis, carduri, maşină, mobil şi tabletă. Ba i-au luat şi keşul şi i-au lăsat leşul… ca să nu-i mai poată identifica. Să-l îngroape cine-o vrea, că doar ei nu erau într-o misiune caritabilă, ci voiau mai mult de la viaţă, care le-a şi dat ce au căutat. Aviz amatorilor şi ca să nu facem discriminare şi amatoarelor!


Faza I.
Trafic aproape inexistent, dar trece pe acolo o limuzină cu însemnele instituţiei cereşti. Ce să vezi? Un pastor! Ce-aţi zice dacă limuzina ce-l transporta pe pastor s-ar fi oprit, pastorul ar fi coborât, ar fi constatat că mortul era viu, i-ar fi spus şoferului să-i acorde primul ajutor şi ar fi sunat la 112 după ambulanţă şi poliţie? Ei, nu faceţi caz, nu vreau să mă iau de preoţi, avem şi noi echivalentul, aşa că ştiţi despre ce vorbesc. Dar aşa ceva nu s-a întâmplat. Gagiu cu însemnele cerului, cu ungerea, cu slujba, cu legământul şi cu cartea de muncă la zi, a trecut mai departe fără ca şoferul să schimbe vitezele, ba cred că a şi accelerat.

Faza II.
Vine un dirijor de cor, un diacon sau ca să mă exprim aşa, un lucrător în sistem, unul ce slujeşte, dar nu are licența în teologie. Maşină mai mică, n-are şofer, e mai precaut la curbe, cât pe-aci să dea peste cadavrul viu. Se opreşte, deschide manual geamul, se uită la sângele închegat de pe faţa victimei, trage o flegmă ce poposește în colbul drumului de necaz. Îşi aduce aminte însă că are repetiţie la fix, îl ocoleşte cu grijă ca să nu deranjeze locul crimei pe când vine poliţia, îşi face procese de conştiinţă că se vor vedea şi urmele cauciucurilor sale, dar dispare că era în întârziere. Soţia a uitat să-i pună sandviciul coşer şi a trebuit să se oprească la un draivin să prindă la inimă.
Pariez că Ada Milea ar umple sălile cu balada samariteanului ăstuia!

Faza III.
Tot pe acolo trece un samaritean ce era în călătorie. Ei, un fel de Sami…
Vine un beamve în trombă. Abeesul îl opreşte la cîţiva ţenti de om. Se dă jos un tip plictisit de maşini, de lumea asta, de universul ăsta meschin şi alte cele. Blonda de pe locul mortului îşi revine cu greu din centura pretensionată. Noroc că nu s-a deschis eăbegul că se duceau buzuţele alea siliconate… Se pune cu gura pe Sami care deja înjura în gând spoilerul prea jos, rarul că nu i-a omologat noile jenţi şi poliţia de frontieră că n-a lăsat-o pe Mimi a sa să treacă frontiera.

„Şi ce dacă e minoră! Acuma ce tot clanţăne? Comică fetiţa: are impresia că poate acoperi boxele; doar nu vrea să-i pun Vivaldi… Ce chestie! Cine l-o fi lăsat aşa, să moară ca un câine la marginea dumului? Vreun gabor!”
Dă să plece. Îi vine o idee: ia să vedem cine e tipul ăsta dacă tot am oprit. Îl scotoceşte prin buzunare. Nu. Nu s-a speriat când mortul a clipit!
„Mimi, nu mai te belezgoi în oglindă, dă trusa!”
„Eşti dus?”
„Da bă! Mişcă-ţi… şi dă trusa aia odată!”
Vine trusa, vine apa oxigenată, garou, pansamente, atelă. Tremură, Sami, Mimi şi ăsta, oricare i-o fi numele.
„Omule, eşti bine? Ce-ai pățit?” Dar „omul” îşi pierde cunoştinţa. Sami îl saltă ca pe un fulg.
„Las că n-am tras degeaba la fiare în ultimii cinci ani de penitenciar. Dar asta-i o altă poveste…”
Îngrămădit în spate omul abia mai respiră când Sami opreşte la primul cabinet privat.
„Uite cardul meu de sănătate. Ia de aici, uite ia nişte euroi că n-am mărunţi şi vezi că vin napoi să ne socotim. Poate mă tragi în piept!”

Cum discuţia era despre ce să facă cineva ca să ajungă garantat la viaţa veşnică, poate ar trebui să observăm că cel ce a pus întrebarea a avut bunul simţ să recunoască că Sami, cel ce a avut milă de „departele” său avea cele mai mari şanse să se încadreze în această categorie. Ar trebui să-l imit, chiar dacă n-am beamve, Mimi, boxe paiăniă sau card de sănătate!

urmarea în Pilda samariteanului ne-milostiv partea a II-a https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2012/04/16/pilda-samariteanului-ne-milostiv-partea-a-ii-a/

 

22 comentarii la “Pilda samariteanului ne-milostiv

  1. Cred ca ar trebui sa rescrii macar pildele NT daca nu o Evanghelie 🙂 Pentru unii va fi spre mântuire iar pentru alții spre mărturie 🙂 Fiindcă dacă nici așa nu pricep nu mai e nicio șansă!

    BTW cred că este cea mai simpatică postare din cele multe citite pe acest blog… La mai multe! (Apropos… boxe paiăniă sunt cumva boxele Pioneer?… 🙂 )

    • numai daca vrei sa predici tu. este de fapt o reactualizare a unei recontextualizari mai vechi. eu predic din 1 tes cap 1 seara. daca mai sunt in viata. daca nu poti sa predici tu in locul meu. numa sa ceri voie…

      • Nuuuu… predic in locul tau. Viiii la predica in orice stare metafizica esti… Legat de predica de duminica,eu am o carte 1001 schite predici omologate baptiste… care-mi furnizeaza siguranta ca biserica, dupa cele trei puncte, intra in acea stare de trans(ş)ă … benefica

  2. Pingback: „Samaritenii” mei de ocazie « Cu drezina

  3. Dumnezeule!!! Am intrat pentru prima data pe aici si vreau sa protestez vehement: MA DOR FALCILE!!! 😀 Te avertizez ca iti voi fura textele scrise in aceasta maniera pentru ca stiu niste suflete care au mare nevoie de o asemenea prezentare a faptelor din Biblie: se vor amuza si vor invata sa fie crestini adevarati, chiar fara sa stie… 😉 Si sunt oameni dintr-o categorie care are mare nevoie de astfel de indrumari… nu dintre cei „scoliti” prin penitenciare dar nici prea departe. Sa te ajute Dumnezeu in aceasta munca pentru ca tare pasionat esti de ea! Amin!

    • multumesc pentru aprecieri.
      piesa a constituit pretextul pt acuzatiile la adresa mea din partea pastorului si a diaconului.
      si eu caut oameni cu mintea si inima deschisa.
      sper ca ai citit si partea a II-a

  4. Esti tare, Sandule!
    Chiar daca i-ai deranjat pe multi, prin expresii aproape greu de citit, pe mine m-a miscat interpretarea supercontemporana a samariteanului. Mi-a placut! Imaginea pocaitului de rand este prea deformata in biserica de azi.

  5. Pingback: Exercițiu de hernieutică (2): Samariteanul căzut – SKEPSIS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s