Pilda ţăranului înţelept şi a ţăranului viclean

Chiar şi copiii (era să scriu copoii – dar cine ştie poate am dreptate) cunosc pilda ţăranului înţelept. Pentru asta nu trebuie să citeşti Biblia. E destul să fi la curent cu tradiţia orală a poporului român. Interpretarea ei nu poate fi distorsionată de urechi înfundate, de ochi răi şi de buze mincinoase.

Se făcea că la o apă ajunsese odată un ţăran român care avea ca bagaj o capră, o varză şi un lup. Se vede că era ţăran român pentru că numai un ţăran român poate să plece la drum cu un astfel de bagaj atît de divers. Nu ştim dacă a plecat cu ceva de acasă, nici unde şi cum a făcut achiziţiile, dacă nu a plecat de acasă cu întregul bagaj. Bănuiesc totuşi că nu a plecat de acasă cu toate, pentru că atunci ar fi fost mult mai prevăzător, conform înţelepciunii sale milenare de care a dat dovada în faţa tuturor vicisitudinilor timpului.

Deci, ţăranul nostru ajunge în drumul său, probabil spre necunoscut, la o apă pe care nu putea să o ocolească, să o treacă pe pod şi nici nu avea la dispoziţie vreun tovarăş care să-l ajute. Sau cine ştie tovarăşi fuseseră cîndva, dar s-au dat la fund pentru că iepoca comunistă trecuse şi nu mai era la modă să fi informator al Securităţii. Mai ştim noi nişte cazuri celebre, dar numai printre păstori, nu printre ţărani… Poate mai urmează alte cazuri şi mai celebre că există tot mai mulţi cercetători ai folclorului scris.

sursa imaginii: http://www.trombon.ro/lifestyle/capra-varza-si-lup-gasite-pe-malul-unui-rau                            Merită citită!

La marginea apei ţăranul găseşte o mică barcă în care nu încape întreg bagajul, adică lupul, capra, varza şi persoana sa augustă. Ba chiar barca e prea mică pentru a susţine în siguranţă greutatea sa şi a încă două bagaje, aşa că la o traversare poate duce doar unul dintre ele. Ca urmare începe să proceseze situaţia în care s-a băgat singur. Problema cu care se confrunta nu era chiar atît de dificilă şi cu puţin cap, pe care încă nu l-a pierdut îşi dă seama că dacă trece el cu varza şi o lasă pe celălalt mal, între timp lupul îi va mînca capra. Dacă trece cu lupul, capra îi va mînca varza.

Soluţia problemei o ştie toată lumea, nu mai e cazul să o pomenesc, sau cine ştie poate totuşi unii nu sunt atît de informaţi. Deci, iată soluţia la cazul ţăranului posesor de animal domestic, de tip capră, a unui sălbatic de tip lup şi a unei legume de tip varză. În nici un caz nu încercaţi să faceţi vreo analogie cu situaţia în care am fost pus în faţa comitetului comunităţii baptiste din Arad împreună cu un alt frate şi cu fratele păstor. Sau dacă o faceţi să vă gîndiţi bine cine e ţăranul, capra, varza, lupul şi soţia lui, pentru că s-ar putea să daţi explicaţii, iar interpretarea sau pilda dumneavoastră să fie pomenită la trecerea apei. Cine citeşte să înţeleagă…

Înţelepciunea poporului şi simplitatea soluţiei unei astfel de probleme demne de creierul unui copil de clasa a IV-a o dă internetul şi Anton Pann, o soluţie unitară la îndemîna oricui cu capacitate de judecată şi bun simţ:

Omul va face în total 7 traversări, după cum urmează:
1. Trece cu capra pe celălalt mal;
2. Se întoarce înapoi;
3. Duce varza peste râu;
4. Se întoarce cu capra;
5. trece cu lupul;
6. Se întoarce înapoi;
7. În sfârşit, duce şi capra pe malul celălalt. Şi aş adăuga eu, îşi vede de treabă. Ţăranul cel înţelept ajunge la destinaţie cu capra întreagă, cu varza întreagă şi cu lupul în viaţă datorită înţelepciunii sale şi a aprecierii la întreaga valoare a fiecărui bagaj în funcţie de valoarea, periculozitatea şi sensibilitatea lui.

Pînă aici cuvîntul… era să zic ceea ce nu trebuie, dar mă corectez şi încerc să continui cu cealaltă pildă, cea a ţăranului viclean.

Ţăranul viclean are un plan încă înainte de a pleca de acasă, dar nu este sigur, oscilează, îl mustră cugetul. Nu are un plan înţelept pentru că înţelepciunea nu presupune lichidarea caprei, a verzei sau a lupului pe drumul pe care îl parcurg împreună. Ţăranul ăsta însă premeditează cum să ajungă la destinaţie fără să îşi bată atîta capul cu binele caprei şi a verzei. Ba chiar se gîndeşte că dacă scapă de capră şi de varză pe drum i-o fi mult mai uşor să lichideze în final şi lupul.

Ţăranul cel viclean nu mai ajunge la tîrg cu bagajele, că acolo se ducea omul nostru, ci după ce dă de apă (a se citi problemă) îi vin idei originale: trece lupul peste apă, pentru că ştia că varza va fi victima caprei, apoi se întoarce după capră. Ajuns pe malul celălalt sancţionează capra lasînd lupul să o pape. Probabil că vă întrebaţi pe bună dreptate, „Ce-i nebun?” Nu, nu e nebun, e viclean.  În cele din urmă după ce strigă după ajutor că e victima unei conspiraţii, un vînător îl aude şi lichidează lupul. Este chemată presa. El declară că a fost victima unei conspiraţii din partea verzei, a caprei şi în final a lupului care,  Slavă Domnului a fost lichidat, fiind ultimul martor al acestei nefericite întîmplări. În lipsa martorilor el începe să dea interviuri, după care simpatizanţii înduioşaţi de criza prin care a trecut, de răutatea celor care au complotat la viaţa sa îi decernează titlul de „victima anului 2012”.

Morala nr 1

Nu te fă capră sau varză cu un ţăran viclean, mai ales cînd e un lup pe aproape.

Morala nr 2

Dacă eşti asociat  cu un ţăran viclean, dacă vezi un lup pe aproape, şi dacă eşti o capră cinstită sau o varză sensibilă, fugiiiii!

Epilog

Ţăranul viclean nu a ajuns totuşi bine că el ţăran fiind nu ştia că întreaga zonă era supravegheată de un satelit de observaţie care înregistra nu numai faptele şi cuvintele, ci şi gîndurile şi intenţiile sale. După ce tot adevărul a fost dat la iveală „de sus” chiar şi admiratorii săi cei mai fervenţi l-au lăsat de izbelişte. Ba chiar i-a venit acasă o notă de plată de la garda de mediu. Să fie mulţumit că va plăti această notă în viaţa aceasta nu în cea viitoare.

Şi în final o ultimă avertizare: libertatea cuvîntului este un drept înscris în Constituţia României, chiar dacă nu sunt ortodox!