Cuvinte care mărturisesc despre fapte, fapte care mărturisesc despre credinţă de pe blogul lui Eugen Matei.

Chibzuieli

Către cei de la dreapta:

Veniţi binecuvântații Tatălui meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat de mâncat; mi-a fost sete, şi mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi m-aţi primit; am fost gol, şi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la mine…

Către cei de la stânga:

Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu mi-aţi dat să mănânc; mi-a fost sete, şi nu mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu m-aţi primit; am fost gol, şi nu m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la mine…

Către noi toți:

Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri…

Vezi articolul original 752 de cuvinte mai mult


Frumuseţe naturală a la Horvath Liviu

Perfectio in Spiritu

Aici e un detaliu din Bulitani.

Întodeauna mi-am închipuit Grădina Edenului ca fiind aşa, verde şi însorită.

Casa animalelor

Sunt plin de amintiri prin locurile astea

Şi Veruşca mea trăieşte o adevărată poveste prin locurile mele de baştină

Se vede că îi place mult Vidreni-ul.

E un loc ce nu te mai lasă să pleci de lângă el. Te umple de dor şi dragoste de natură.

Vidreni

S-a înnoptat

pentru a face foc de tabără

Apa vieţii

şi semnul morţii şi aluzia Învierii

Ceaţă londoneză

punte făcută din bârne , trecătoare peste Someş

casă , dragă casă – vorba englejului

Iisus Hristos Pantocrator(Atotputernic), simbolul credinţei strămoşeşti

Vezi articolul original


În fine şi veşti bune!

Perfectio in Spiritu

Radu Mureșan este de ieri pe secția noastră, și am avut privilejul să-l îngrijim noi. Starea lui e tot așa, în limbaj medical spunem că e stabilă.
Tensiunea arterială e în parametrii normali, însă inima este ajutată de un inotrop, noradrenalină(medicament care ridică tensiunea).
El ca simptome are lipsa de aer, dispnee, ortopnee- nu poate sta decât în fund nu se poate culca întins. Cunoaște parametrii monitorului, și bietul este mai tot timpul cu ochii pe saturație.

Chiar dacă am avut mai tot timpul de muncă, Naomi și eu ne-am făcut timp pentru a mai vorbi cu Radu. I-am arătat mesajele dumneavoastră, care l-au încurajat vizibil. Am vorbit despre Dumnezeu , suferință, familie, etc. E dependent de oxigen, un minut nu poate sta fără el.

A reușit în sfârșit după 4 zile și nopți să ațipească și să se odihnească oarecum. Asta m-a bucurat. A avut poftă de mâncare și…

Vezi articolul original 159 de cuvinte mai mult


Fără comentarii

Dana SisoEva

În Anina dacă spui că vrei să mergi la cruce, toți vor știi că e vorba de una din înălțimile ce înconjoară orașul și care are în vârf… o cruce! Acum vreo doi ani am planificat și noi o ieșire cu copiii în acest loc vizitat de orice anineanț (nu vă grăbiți să căutați în dicționar, e vorba de locuitor al Aninei). Trec peste faptul că prima încercare a fost nereușită și ne-am pierdut în pădure, se pare că am trecut prin spatele ei și am apucat-o pe alte cărări. Ziua următoare am adunat mai multe informații despre cum să ajungem în vârf și am pornit din nou la drum. Natan își luase în rucsac câteva lucrușoare și părea peste măsura de încântat. Aveam să înțeleg mai târziu de ce, când pe fața lui s-a întipărit dezamăgirea. Mi-a spus: „Eu credeam că atunci când voi ajunge în fața crucii

Vezi articolul original 189 de cuvinte mai mult


Un mesaj mereu actual despre înviere

Dana SisoEva

Am fost şi eu la Marşul Învierii, una între sutele de participanţi, pentru că, aşa cum scriam în altă parte, cred că locul nostru, al creştinilor, a fost în stradă şi nu în casă, sau în altă parte. A fost o vreme în care astfel de gesturi ne-ar fi costat liberatea, poate chiar şi viaţa, unii au considerat că nici acesta nu e un preţ prea mare. Pentru tine care e preţul pe care eşti gata să-l plăteşti, calculat în ore, bani sau mărimea efortului depus? Căci totul costă, dar ce jertfă ar fi aceea care nu te costă nimic? Când fraţii mei se unesc pentru a proclama învierea lui Cristos şi domnia Lui, cum aş putea sta deoparte?

Şi totuşi, întrebarea care se pune este: cât de clar a fost mesajul nostru? Şi cum am putea să ne facem auziţi pentru o generaţie buimăcită de zgomotul asurzitor al lumii?…

Vezi articolul original 683 de cuvinte mai mult

Pilda fratelui Paul Negruţ


Acum nu mai păţeşti nimic dacă îl critici pe Băsescu, partidul aflat la putere, poliţia, justiţia oarbă sau comitetul de bloc. Acum e bai dacă îi critici pe unii mai mici care cred că sunt cunoscători ai Scripturii din fragedă pruncie. Păi dacă erau cunoscători atunci, de ce fac prostiile astea acum, nu?

Dar să lăssăm astea şi să trecem la pildă.

Introducere anormal de lungă

Perioada comunistă a fost caracterizată de obedienţa liderului baptist de pretutindeni. Evident că la modul general nu numai a liderului baptist, ci şi a celui penticostal, ortodox, catolic, şi de alte confesiuni, dar asta e mai puţin important. Importanţi sunt ai noştri.

Poate că în conştiinţa lor şi-au rezolvat cumva poziţia încît să nu aibă remuşcări şi să nu înnebunească. Nu ţin minte ca în bisericile noastre să fi recunoscut vreunul că a fost colaborator şi că îi pare rău, că iese din pastorală şi se face inginer, ţapinar sau şofer de cursă lungă. Dar s-ar putea să mă înşel că nu sunt Mafalda să le ştiu pe toate…

Parcă după revoluţie au mai prins şi ei curaj săracii, şi te miri de unde scoteau că la cutare serviciu divin au fost victima împuternicitului şi cu un glas plîngăreţ demn de un anume personaj al Vechiului Testament mobilizau memoria fraţilor cu privire la greutăţile purtate în vremurile de răstrişte. Măgarii!

Nu, să nu credeţi că îi jignesc. Doar le reamintesc acelor păstori, e drept pe cale de dispariţie aidoma dinozaurilor, celor care cunoşteau şi ei Scriptura din fragedă pruncie (de unde se vede că asta nu e totdeauna o garanţie) că măgărimea lor a fost făcută publică şi subliniată în antiteză de către onor fratele profesor doctor în teologie Ioan Bunaciu în a sa Istorie a baptiştilor. Spunea dumnealui că existau atunci, pe vremea comuniştilor, adică cu cel puţin 22 de ani în urmă, două categori de păstori: măgarii, cei ce duceau greutăţile şi cîinii cei ce lătrau. Aceste două categorii încă mai există, cine ştie?

Poate că fratele IB explica în cartea dumnealui (afirmînd că dînsul se situează în categoria măgarilor) care anume erau greutăţile pe care le cărau măgarii, dar dincolo de explicaţie, întrebarea mea e „Cine anume i-a pus să le care şi ce fel de greutăţi erau acestea?”

I-a pus Domnul, i-a pus soţia, i-a pus conştiinţa, i-a pus Securitatea, i-a pus tatăl sau mama lor? Şi ce anume au cărat: bune, rele, ale lor, ale altora? Că în varianta pe care o citesc eu a Noului Testament scrie la un moment dat „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.“  Dar probabil că este o chestie de interpretare. Cine ştie, poate Biserica nu este a lui Cristos, ci a păstorului care o păstoreşte. Mă întreb ce se va întîmpla cu ea după ce păstorul se va duce în mormînt…

În privinţa cealaltă, adică a cîinilor, lucrurile stau mai simplu. Ăştia, chipurile, lătrau. Mie mi se pare că fratele nostru Ioan Bunaciu le face o mare nedreptate acestor cîini. Şi am să mă explic.

În viziunea fratelui mai sus-amintit nici măgarii nici cîinii nu aveau o conotaţie strict negativă. Poate numai cea indusă de Vechiul Testament: măgarul era bun şi curat, cîinele era murdar şi deci rău. În percepţia mea ambele animale erau folositoare în felul lor. De exemplu măgarul avea o voce frumoasă, iar cîinele ce stătea pe lîngă casa omului, cum învăţăm cu toţii încă din şcoala primară, era bun de dat un şut dacă erai supărat pe cineva…

Deci punctele pozitive ale cîinilor:

În primul rînd cîinii ăştia lătrau aşa de tare de se auzea pînă-n America! Ba se auzea chiar la unele posturi de radio, dintre cele mai interzise. Tari în vocalize cîinii ăştia! Şi erau ascultaţi de întreg poporul nostru şi nu numai. Ştiţi de ce? Pentru că spuneau adevărul! Dacă ar fi minţit nu-i asculta nimeni.

În al doilea rînd, şi aici mi se pare că li se face cea mai mare nedreptate, cîinii ăştia ştiau cum să rezolve problemele din biserică, spunînd tot adevărul, lătrînd împotriva fraţilor mînjiţi şi împotriva Departamentului Cultelor. Şi asta îi apropia de credinciosul de rînd. În plus greutăţile care li se puneau în spate nu erau duse numai de unul sau doi, ci de întreaga adunare (chiar dacă era vorba de o problemă personală) şi de Domnul. Poate chiar în ordine inversă. Ei nu erau singuri printre fraţi mincinoşi, securişti şi informatori.

Pilda în sine

Înainte de a fi chemat la Securitate, fratele Paul Negruţ activa o reţea de fraţi de credinţă care se rugau pentru că el intra pe porţile Împărăţiei Celui Rău şi nimeni nu avea garanţia că de acolo mai ieşeai.  Totdeauna după ce ieşea de acolo informa Biserica despre discuţiile avute, în ciuda interdicţiei de a comunica altora ce s-a discutat. Astfel Securitatea nu putea să îi facă nimic, era aproape imposibil să intimidezi mii de oameni, mai ales că informaţiile erau transmise şi în alte biserici din alte oraşe.

Morala

Doar abuzatorul îi spune victimei să îşi ţină gura că altfel o păţeşte. Nu acceptaţi să fiţi victime fără apărare: dacă vi se face o nedreptate şi vi se spune să vă ţineţi gura, nu vă fie frică, faceţi exact invers, strigaţi să audă toţi. Cuşca nu e o soluţie.

Despre Alexandru Nădăban


Ca nu cumva să mai fiu confundat cu un alt Alexandru Nădăban, prof sau jucător de fotbal, cu Fred Nădăban, cu Wilhelm Tell sau cu cine ştie cine, m-am lăsat convins să îmi scriu o bucăţică de sivi în stilul meu caracteristic.

Nu vă mai spun cînd şi unde m-am născut că nu e chiar aşa de relevant, nici unde am trecut prin cămin, grădi sau alte forme de învăţămînt pre sau post uterine. Cert e că pînă la 7 ani împliniţi nu am ajuns la şcoala primară, deci nu am fost, nu sunt şi nici nu voi mai fi vreun geniu de nici un fel. Acum că am stabilit asta, pot să vă mai spun că nu am fost răpit de vreun ozeneu, nici de vreun înger mai mult sau mai puţin rătăcitor. Gad forbid! Ba, pe cînd eram la şcoală mă luptam din greu cu ştiinţele exacte de credeam că am probleme de dezvoltare a unui organ anume. În fine, la terminarea liceului nu am reuşit să mă fac remarcat decît prin faptul că am reuşit să iau bacul şi că am avut cea mai mică medie la socialism ştiinţific.

În ciuda faptului că am trecut prin armată nu mi-am propus să ajung mai sus de gradul de soldat-fruntaş, ceea ce pe vremea aia nu era chiar aşa de rău. Totuşi pot să mă laud cu diploma de „Cititor fruntaş” pe care o las moştenire fiilor mei care au tot atît de multe în comun cu cititul cît are televizorul cu logaritmii. Ei şi voi! Era doar o figură de stil… Sper să îi văd într-o zi la o emisiune anume de pe Discoverii ducînd la amanet diploma şi încasînd pe ea circa 1 milion de marafeţi.

Cursurile de programare pe calculator făcute cu cel mai bun informatician de la Centrul de Calcul Teritorial Arad, domnul Giurgiu (toată stima şi respectul meu, domnule Giurgiu!), nu mi-au servit la nimic, aşa că am ieşit în şomaj în 1991 cu aceleaşi studii cu care am intrat în cîmpul muncii. Cel puţin nu ca şi cînd aş fi intrat într-un cîmp minat. Am scăpat neatins!

Dar să fim serioşi! În 1991 am început cursurile de licenţă (BA) la London Bible College, actual London School of Theology, un colegiu (ceva mai mare ca o facultate, ceva mai mic ca o universitate) evanghelic independent, evident din Londra, Marea Britanie, Europa. Era la vremea aceea considerat cel mai tare colegiu evanghelic independent din Europa. N-am ştiut eu asta, dar mi s-a spus. De ce nu m-am dus la Institutul Teologic Baptist din Bucureşti sau la recent deschisul Institut Baptist Emanuel din Oradea? Pentru că nu mă interesa.

După absolvire, în 1994 am intrat în programul de MTh, adică un tip de master degree în care scriai o teză de 40000 de cuvinte în doi ani, la distanţă. N-am ştiut eu în ce m-am băgat! Am fost inconştient, şi nu pentru ultima oară! După trei ani, dacă reţin exact, am upgradat la PhD şi în final am obţinut titlul de Doctor of Philosophy al Universităţii Brunel, Londra în anul 2003.

Teza are lungul şi alambicatul titlul „A Historical Analysis of the Origin and Early Development of the Greek-Catholic Church in Transylvania (1697-1761). The Influence of the Tension between Dogma and Practice within the Rural Communities of Transylvania” (http://perichoresis.ro/theologia/images/Teologi/romanian%20evangelicals%20with%20doctorates%20in%20theology.pdf).

Teza există fizic în British Library şi puteţi verifica asta copiind adresa cam lungă în broserul dvs: http://explore.bl.uk/primo_library/libweb/action/search.do?dscnt=0&vl%28174399379UI0%29=any&frbg=&scp.scps=scope%3A%28BLCONTENT%29&tab=local_tab&dstmp=1334861387405&srt=rank&ct=search&mode=Basic&dum=true&tb=t&indx=1&vl%28freeText0%29=A+Historical+Analysis+of+the+Origin+and+Early+Development+of+the+Greek-Catholic+Church+in+Transylvania+%281697-1761%29.+The+Influence+of+the+Tension+between+Dogma+and+Practice+within+the+Rural+Communities+of+Transylvania&vid=BLVU1&fn=search

Ca să nu îi las singuri pe unii dintre studenţii mei m-am coborît la nivelul lor şi am mai obţinut o licenţă în teologie, tot la UBEO, absolvind cu licenţă la Universitatea Bucureşti în teologie pastorală în anul 2001. Lucrarea de licenţă a fost unul dintre capitolele tezei mele de doctorat care era deja gata.

Am predat timp de 10 ani la Universitatea Emanuel din Oradea Istoria Bisericii, ceva eclesiologie, ceva erezii moderne şi o nimic din istoria culturii şi civilizaţiei. Am mai predat la Facultatea de Teologie Didactică Betania Arad (partea Univ „Aurel Vlaicu” Arad) cîteva cursuri, printre care Istoria creştinismului, Eclesiologie, Teologia Noului Testament, Erezii moderne.

Am o experienţă de peste 5 ani în domeniul dialogului cu deţinuţii de drept comun căpătată în Anglia şi România.

Am tradus nişte cărţi, poate cea mai importantă fiind J. Hill, Ghid al istoriei creştinismului, la http://www.ecasacartii.ro/index.php?getCmd=carte&getPid=237

contribuind şi la Dicţionar de simboluri biblice, http://www.ecasacartii.ro/pdf/pdfpagini/357.pdf, ambele la Editura Casa Cărţii, Oradea.

Nu am predici pe net, nici înregistrate, cu excepţia uneia de anul ăsta (care a fost oferită ca probă împotriva mea şi a concepţiei mele de autoritate chipurile), doar cîteva apariţii la radio Cireşarii şi Alt fm în domeniul comunismului, al liderilor şi al familiei.

Sunt adeptul unui creştinism deschis, nedogmatic, sincer, după modelul Domnului Isus Cristos.