Ultimele ştiri despre Radu Mureşan via blogul lui Horvath Liviu

Perfectio in Spiritu

Este aproape 1 A.M., și abia am sosit acasă.Sâmbătă dimineața am ieșit din turere de noaptea, iar ieri, și săptămâna care urmează am liber. Azi pe la 17 am ajuns la Radu nost, unde l-am găsit pe fratele nostru Silvian Guranda, care îi făcea masaj picioarelor suferinde ale lui Radu.
Ne dăm seama că și rinichii sunt afectați, nu mai funționează normal; ne dăm seama asta văzând picioarele umflate vizibil, iar mai jos de gambe corpul elimină continuu apă, sau ceva lichid organic transparent . Asta îl deranjează, pe lângă lispa de aer(dispneea) și astenia(lipsa de putere) cauzată de nesomnul și stresul enorm acumulat în săptămâna ce a trecut.
Medical vorbind facem totul, ba chiar mi-am propus să mă ocup, zi și noapte chiar și de „chichițe”. Îi dăm în continuare NORADRENALINĂ pentru a ajuta inima să pompeze în corp sânge; este inotropul ideal care-l dăm în infecții…

Vezi articolul original 1.222 de cuvinte mai mult

Ce facem cu monştri?


În urmă  cu ceva timp Rene Descartes afirma în împrejurări care îmi scapă că „Somnul raţiunii naşte monştri”. Francisco Goya a pictat un tablou care exemplifică de minune această constatare lucidă a filosofului francez. Nu aş vrea să analizez compoziţia maestrului, dar dincolo de puţina sa imaginaţie şi de culorile sumbre, vreau să atrag atenţia la altceva. Sunt de acord cu afirmaţia şi cred că doar un orb sau un om anormal ar putea susţine contrariul, că somnul raţiunii produce ceva extraordinar de frumos şi de bun.

Expresia lui Descartes a fost preluată de-a lungul timpului dar nu aş vrea să intru într-o polemică cu cei care susţin raţiunea în detrimentul credinţei sau invers. E clar că dacă cineva nu uzează de judecată, de raţiune, şi persistă pe această cale, va avea de a face cu ceva abominabil.

Indiferent de domeniu. Am văzut asta mai ales în politică şi religie. De ce aici? Pentru că în ambele domenii este vorba de putere. Indiferent de ce religie era vorba, chiar şi de pacificul budism, atunci cînd raţiunea a aţipit, au existat sute de mii de victime. În ceea ce priveşte politica nu pomenesc decît două exemple: comunismul şi fascismul. Ambele au făcut milioane de victime. Aceste victime i-au făcut pe unii oameni să îşi dea seama că trebuie să existe nişte organisme superioare, suprastatale şi suprareligioase pentru ca raţiunea să nu mai doarmă atît de mult încît omenirea să fie nevoită să numere milioane de morţi.

Dar dincolo de acesta aş încerca o abordare într-o direcţie nouă: constatăm că raţiunea a adormit, constatăm că avem de-a face cu nişte monştri, se pune întrebarea: „Ce e de făcut?”

1. Putem dormi mai departe, n-avem ce face, destinul, soarta este implacabilă. Plătim pentru că am aţipit în post aidoma santinelei ce se lasă gîtuită de un duşman tăcut.

2. Ne trezim şi luptăm, pentru că este în joc nu numai viaţa noastră şi a familiilor noastre, ci viaţa prietenilor la care ţinem, valorile şi principiile care, vrînd-nevrînd, ne definesc.

Mă întreb de ce nu au tăcut, de exemplu, cei ce au făcut posibilă apariţia cărţii „Răscumpărarea memoriei”. E drept că unii vor un recurs la Răscumpărarea memoriei. Cred că au tot dreptul să recurgă la ea! Ba chiar să înveţe limba română la bătrîneţe.

Mă întreb cînd în bisericile noastre baptiste şi penticostale vor începe să se trezească cei care nu văd adevărul, cei ce sunt victimele unora care afişează minciuna şi o preamăresc în numele lui Isus Cristos. Oare de ce o fi zis Fiul lui Dumnezeu „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”? Nu putea să spună pentru liniştirea cugetelor tuturor „Eu sunt o cale, un adevăr şi o viaţă?” sau poate „Eu nu sunt Adevărul, ei sunt?” Nu era mai simplu să doarmă ca şi ucenicii în ceasul din urmă?

Dacă somnul raţiunii naşte monştri, oare ce s-ar fi întîmplat dacă Isus în loc să se roage ar fi aţipit şi el? Dar pînă la urmă învierea lui Mesia a demonstrat că monstru cel mare a fost înfrînt. Perfect! Cum rămîne însă cu monstruleţii care au mai rămas pe lîngă noi?