Radu Mureşan aşa cum a fost

Popasuri cu rost...

Pentru mine au fost doar 3 săptămâni în care am fost foarte aproape de Radu, adică am dormit în aceeasi cameră, am mâncat la aceeasi masă, am avut activităti comune în timpul zilei, si mi-e asa de greu să mă despart de el. Ce să zică atunci cei care i-au fost alaturi ani de zile la RVE Cluj sau înainte de 1995 la A.C.C. Samariteanul? Dar mai ales, ce poate să fie în inima sotiei lui, a copiilor si a mamei?

Din proprie experientă pot să spun că există în asemenea momente, o taină a mângâieri, a păcii, dincolo de orice pricepere omenească.

Întristarea noastră e mare într-o asemenea situatie, dar nu e la fel cu a celor care n-au nădejde. Mângâierea dată de Domnul prin Duhul Sfânt e reală, si mă rog să le-o dăruiască din plin si celor rămași din familie: sorei Anastasia, lui Cleo, Miriam, Casandra, Stefan…

Vezi articolul original 42 de cuvinte mai mult

Minunea care nu a mai venit


Cu toate că cei mai înverşunaţi atei nu cred în minuni, toată lumea aşteaptă, cel puţin o dată-n viaţă să aibă parte de o minune. Ne-am  obişnuit să folosim minunea pentru a exprima ceva foarte plăcut dar neobişnuit aşa că multe ori îi auzim pe semenii noştri spunînd că ceva a fost „Minunat!”

Dar dincolo de asta au existat şi există minuni care nu se mai produc sau care nu vin. E caraghioasă exprimarea, dar asta e realitatea. Începînd din Eden, cînd Adam şi Eva ar fi vrut să aibă parte de o minune, să dea timpul înapoi, pînă la Iuda care ar fi vrut să oprească răstignirea prin minunea coborîrii legiunilor de îngeri, începutul apocalipsei şi a împărăţiei de 1000 de ani cu Isus ca împărat a lui Israel.

Dar, există minuni pe care le aşteptăm azi şi le aşteptăm degeaba. Eram copil cînd mi-am dorit să se producă o minune şi să se dărîme spitalul de copii ca să nu mai fiu internat. Spitalul e şi acum în acelaşi loc. Am iubit o fată frumoasă şi deşteaptă şi am aşteptat o minune ca să fim împreună. Culmea că am ajuns împreună. Dar n-a fost o minune. A fost o minune că nu m-am însurat cu ea. Dar dincolo de minunile aşteptate şi întîmplate, fiecare avem experienţe de acest gen, în cele mai diverse domenii. Pentru că trăim gîndind astfel sau pentru că Dumnezeu vrea să ne facă o surpriză?

Radu nu a mai apucat minunea care o aştepta, atît el cît şi noi.

Dar asta nu ne face să nu mai credem că Domnul nu mai are alte minuni pentru noi! Dacă Dumnezeu e Dumnezeu şi e viu, minunile sale vor fi ele vii!

Dac-ar fi după mine!


L-am auzit pe un renumit vorbitor american după ce ne-a pus să vizionăm primele zece minute din Saving Privat Ryan povestindu-ne despre pastorul său John Cutare, şi spunîndu-ne că s-a sinucis din cauza suprasolicitării pe cînd lupta pentru Domnul. „He died on the beach”  sau „A murit pe plajă” ca şi americanii ce debarcaseră în Normandia. Nimic mai greşit. Soldaţii ăia nu s-au sinucis din cauza stressului, ci au luptat şii au fost omorîţi de inamic!

Cum să aduci un omagiu unui om ce şi-a luat viaţa pe timp de pace datorită alegerilor ce le-a făcut şi să-l compari cu unul care a mers la luptă în faţa vrăjmaşului, unul care şi-a vărsat sîngele pentru o cauză nobilă? Dacă ar fi fost după mine nu aş fi folosit această alăturare oarecum ilegitimă.

dar,

Dac-ar fi după mine aş institui o gardă de onoare militară lîngă sicriul fratelui meu Radu Mureşan, în ţara asta creştină ce se numeşte România.

Dac-ar fi după mine i-aş acoperi cu flori trupul ce merge pe ultimul drum în curînd.

Dac-ar fi după mine aş da ordin ca o fanfară militară să intoneze altceva decît marşuri funebre.

Dac-ar fi după mine aş da ordin ca sicriul să fie însoţit la cimitir de o gardă militară.

Dac-ar fi după mine la coborîrea sicriului în ţărînă aş trage 21 de salve de artilerie în onoarea fratelui meu căzut la datorie pe cîmpul de misiune.

Dac-ar fi după mine aş intona imnul naţional pentru un erou care şi-a dat viaţa pentru un ideal.

Dac-ar fi după mine le-aş asigura copiilor şi soţiei o pensie decentă pentru că şi-a dat viaţa în slujba Lui.

Dac-ar fi după mine…

De ce nu mai sunt de acord…


Păi nu mai sunt de acord din mai multe motive. Cu ce? Cu multe, dar de ceva timp nu mai sunt de acord că atunci cînd nu şti ce să faci, cînd eşti într-o dilemă, “să îţi închipui ce-ar face Isus”!

Cum aşa frate? Păi, nu mai pot. Nu mai pot să fiu de acord. Asta nu înseamnă că nu am aplicat şi eu cîndva această “metodă”. O fi bună pentru început. Nu chiar aşa de bună, dar în lipsa alteia mai acătării, bună-i şi asta. Mi s-a spus “închipuieţi ce ar face Isus în locul tău: îl vezi pe Isus stînd la coadă la lapte?” Asta era pe vremea cînd se stătea la coadă de la ora 5 dimineaţa pînă la 8. Păi mi-l pot închipui! Dar, poate un frate mai înstărit nu şi-l poate închipui, că plăteşte pe altul să stea la rînd sau un altul e bolnav şi nu poate cu nici un chip să stea în frig şi asta îi taie imaginaţia. Acuma cine şi-l închipuie mai bine pe Isus? Asta ca să nu recurgem nişte alegeri mai tari!

 De ce ar fi trebuit să mi-l închipui pe Isus în orînduirea comunistă, cea a socialismului multilateral dezvoltat, a marşului spre progres şi civilizaţie, a înaintării nestăvilite spre visul de aur al întregii omeniri, spre comunism” – căci cu asta ne abureau cei de la conducere – tăcînd din gură şi limitîndu-mi credinţa la cele patru ziduri ale “bisericii”? Nu trebuia să mi-l imaginez pe Isus curăţind Biserica sa aşa cum a curăţit templul de la Ierusalim sau să mi-l închipui pe Isus înfierîndu-i pe toţi ticăloşii timpului meu, pe profitorii sistemului creştin, pe cei al sistemului de autoritate şi apărînd pe cei mici şi obidiţi?

 Cred că în spatele acestei metode deloc infailibile se ascund cîteva capcane. În primul rînd nu se face apel la Cuvîntul lui Dumnezeu, ci la o reacţie pur emoţională. Cum aş putea să mi-l închipui pe Isus conducînd un Rolls Royce şi nu un Trabant sau doar pasager la comun într-un autobuz?

 Ar trebui să mi-l închipui pe Isus înghesuit într-o garsonieră confort III sau lăfăindu-se într-o vilă cu 250 de metri pătraţi, baie cu jacuzzi, aer condiţionat şi piscină? Mi-e greu să fac şi asta! Îl văd pe Isus deschizînd un cont la bancă? Dar avînd mai multe maşini? Sau dacă mă căsătoresc, cum mi-l închipui? O ia pe fata bogată, pe aia frumoasă sau pe aia slută? Sau pe gigoloul ce poate îl va pocăi, pe sfîntul cartierului ce promite sau pe pastorul deja ordinat cu pile? Astea erau unele dintre dilemele mele la care am renunţat pentru că nu mai sunt de acord cu “metoda”.

 Dintr-un alt punct de vedere de ce ar trebui să fac eu efortul subiectiv de a mi-l imagina pe Isus gonind cu peste 100 la oră, cu părul vopsit albastru, cu un costum închis la culoare sau cu mita în mînă, manevrînd murdar în ceea ce este denumit tipic “politică bisericească”, cînd ar fi mai simplu, mai eficient şi mai onest, ca să nu spun creştineşte, să mă imaginez pe mine în locul lui. Deci nu ce ar face Isus în locul meu, ci ce aş face eu în locul lui. Responsabilitatea în ultimă instanţă e a mea, e personală şi îmi aparţine!

 Ce aş face eu în locul lui Isus avînd în vedere ce a făcut el dintotdeauna aşa cum ne spun Evangheliile? Printre altele a stat la masă cu păcătoşii, a băut vin (spre deosebise de Ioan Botezătorul care nu a băut vin), s-a rugat mult, i-a lăudat pe cei ce făceau binele, a spus adevărul, n-a fost lacom, i-a ridiculizat pe conducătorii religioşi ai timpului său dar nu şi pe romani, nu a dat un ban pe Templu, ci i-a prezis demolarea şi înlocuirea cu trupul său şi altele de acest gen. De ce nu fac asta? Păi eu am început.

 Dar ca să răspund totuşi la întrebare, pot spune că nu se face asta pentru că e mult mai greu. În schimb e mult mai uşor, mai comod să îţi limitezi pur şi simplu opţiunile de a-l vedea pe Isus făcînd o mie şi unu de lucruri “periculoase” şi ai scăpat.

 Doar nu ai fi nebun să îl vezi pe Isus atrăgîndu-i atenţia poliţistului care ia mită! Păi aşa ceva vrem noi? Noi vrem linişte, unitate, pace şi armonie! Şi cum mai poţi să-l  evanghelizezi pe poliţistul pe care l-ai confruntat? Te mai primeşte el cu Cuvîntul? Hai na! Doar nu o să te pui tu de-a curmezişul unui sistem putred de corupt! Nu acum şi aici e vremea şi locul să amintim de sare, de lumină, de adevăr…cînd vom avea condiţii mai favorabile, la “evanghelizare”… Rili?

 Mă întreb de ce oare o fi avut Ioan Botezătorul aşa succes de veneau ăi de sus să-l consulte în deşert, pe acest excentric vegetarian mai mult dezbrăcat decît îmbrăcat? Mă şi mir! Cine ştie, unii zic că de fapt nu tot ce scrie în Evanghelii e adevărat…  Chiar? Şi eu care eram naiv şi credeam tot textul Scripturii! De exemplu ăla cu “nu vă faceţi comori pe pămînt” sau ăla cu “Eu sunt calea adevărul şi viaţa”…