De ce nu mai sunt de acord…


Păi nu mai sunt de acord din mai multe motive. Cu ce? Cu multe, dar de ceva timp nu mai sunt de acord că atunci cînd nu şti ce să faci, cînd eşti într-o dilemă, “să îţi închipui ce-ar face Isus”!

Cum aşa frate? Păi, nu mai pot. Nu mai pot să fiu de acord. Asta nu înseamnă că nu am aplicat şi eu cîndva această “metodă”. O fi bună pentru început. Nu chiar aşa de bună, dar în lipsa alteia mai acătării, bună-i şi asta. Mi s-a spus “închipuieţi ce ar face Isus în locul tău: îl vezi pe Isus stînd la coadă la lapte?” Asta era pe vremea cînd se stătea la coadă de la ora 5 dimineaţa pînă la 8. Păi mi-l pot închipui! Dar, poate un frate mai înstărit nu şi-l poate închipui, că plăteşte pe altul să stea la rînd sau un altul e bolnav şi nu poate cu nici un chip să stea în frig şi asta îi taie imaginaţia. Acuma cine şi-l închipuie mai bine pe Isus? Asta ca să nu recurgem nişte alegeri mai tari!

 De ce ar fi trebuit să mi-l închipui pe Isus în orînduirea comunistă, cea a socialismului multilateral dezvoltat, a marşului spre progres şi civilizaţie, a înaintării nestăvilite spre visul de aur al întregii omeniri, spre comunism” – căci cu asta ne abureau cei de la conducere – tăcînd din gură şi limitîndu-mi credinţa la cele patru ziduri ale “bisericii”? Nu trebuia să mi-l imaginez pe Isus curăţind Biserica sa aşa cum a curăţit templul de la Ierusalim sau să mi-l închipui pe Isus înfierîndu-i pe toţi ticăloşii timpului meu, pe profitorii sistemului creştin, pe cei al sistemului de autoritate şi apărînd pe cei mici şi obidiţi?

 Cred că în spatele acestei metode deloc infailibile se ascund cîteva capcane. În primul rînd nu se face apel la Cuvîntul lui Dumnezeu, ci la o reacţie pur emoţională. Cum aş putea să mi-l închipui pe Isus conducînd un Rolls Royce şi nu un Trabant sau doar pasager la comun într-un autobuz?

 Ar trebui să mi-l închipui pe Isus înghesuit într-o garsonieră confort III sau lăfăindu-se într-o vilă cu 250 de metri pătraţi, baie cu jacuzzi, aer condiţionat şi piscină? Mi-e greu să fac şi asta! Îl văd pe Isus deschizînd un cont la bancă? Dar avînd mai multe maşini? Sau dacă mă căsătoresc, cum mi-l închipui? O ia pe fata bogată, pe aia frumoasă sau pe aia slută? Sau pe gigoloul ce poate îl va pocăi, pe sfîntul cartierului ce promite sau pe pastorul deja ordinat cu pile? Astea erau unele dintre dilemele mele la care am renunţat pentru că nu mai sunt de acord cu “metoda”.

 Dintr-un alt punct de vedere de ce ar trebui să fac eu efortul subiectiv de a mi-l imagina pe Isus gonind cu peste 100 la oră, cu părul vopsit albastru, cu un costum închis la culoare sau cu mita în mînă, manevrînd murdar în ceea ce este denumit tipic “politică bisericească”, cînd ar fi mai simplu, mai eficient şi mai onest, ca să nu spun creştineşte, să mă imaginez pe mine în locul lui. Deci nu ce ar face Isus în locul meu, ci ce aş face eu în locul lui. Responsabilitatea în ultimă instanţă e a mea, e personală şi îmi aparţine!

 Ce aş face eu în locul lui Isus avînd în vedere ce a făcut el dintotdeauna aşa cum ne spun Evangheliile? Printre altele a stat la masă cu păcătoşii, a băut vin (spre deosebise de Ioan Botezătorul care nu a băut vin), s-a rugat mult, i-a lăudat pe cei ce făceau binele, a spus adevărul, n-a fost lacom, i-a ridiculizat pe conducătorii religioşi ai timpului său dar nu şi pe romani, nu a dat un ban pe Templu, ci i-a prezis demolarea şi înlocuirea cu trupul său şi altele de acest gen. De ce nu fac asta? Păi eu am început.

 Dar ca să răspund totuşi la întrebare, pot spune că nu se face asta pentru că e mult mai greu. În schimb e mult mai uşor, mai comod să îţi limitezi pur şi simplu opţiunile de a-l vedea pe Isus făcînd o mie şi unu de lucruri “periculoase” şi ai scăpat.

 Doar nu ai fi nebun să îl vezi pe Isus atrăgîndu-i atenţia poliţistului care ia mită! Păi aşa ceva vrem noi? Noi vrem linişte, unitate, pace şi armonie! Şi cum mai poţi să-l  evanghelizezi pe poliţistul pe care l-ai confruntat? Te mai primeşte el cu Cuvîntul? Hai na! Doar nu o să te pui tu de-a curmezişul unui sistem putred de corupt! Nu acum şi aici e vremea şi locul să amintim de sare, de lumină, de adevăr…cînd vom avea condiţii mai favorabile, la “evanghelizare”… Rili?

 Mă întreb de ce oare o fi avut Ioan Botezătorul aşa succes de veneau ăi de sus să-l consulte în deşert, pe acest excentric vegetarian mai mult dezbrăcat decît îmbrăcat? Mă şi mir! Cine ştie, unii zic că de fapt nu tot ce scrie în Evanghelii e adevărat…  Chiar? Şi eu care eram naiv şi credeam tot textul Scripturii! De exemplu ăla cu “nu vă faceţi comori pe pămînt” sau ăla cu “Eu sunt calea adevărul şi viaţa”…

4 comentarii la “De ce nu mai sunt de acord…

  1. „Noi vrem linişte, unitate, pace şi armonie! ” Nu conteaza ce, cat si pe cine costa. Nu conteaza pe cine ranim sau pe cine ingropam. Nu conteaza Biblia, statutul (chiar si cel baptist), nu conteaza nimic. Nu conteaza ierarhia autoritatilor (unii pot sa treaca peste tot si declara stare de urgenta, necesitate chiar si calamitate daca e cazul). Nu conteaza nimic: nici razboaiele din interiorul nostru, nici starea mocnita din biserici, nici aberatiile spuse cu autoritate si emise ca litera de lege pentru toate caprele care pun botul. Important e sa fie liniste, pace si prietenie si uite asa ajungem in Iad cu popi, cantori, orchestre, cadelnite si ziduri in care investim milioane de euro.

  2. Dacă lumea noastră postmodernă ar fi vizitată de Domnul Isus, eu cred că s-ar acomoda culturii noastre precum S-a acomodat culturii evreiești și elene din primul secol. Ar fi un Om între oameni. Însă, cred ca și dumneavoastră că ar fi un nonconformist. Nonconformist față de lume, τον κοσμον cu seminificația dată în epistole de apostolul Ioan.
    Eu cred că creștinismul contemporan este diferit de cel timpuriu. Nu mă refer aici la creștinismul din China sau țările din lumea a treia, unde mărturia lui Hristos merge până la martiriu. Creștinismul occidental, american și cel european a ajuns o politică, o afacere, tare puțini mai sunt interesați de cunoașterea lui Dumnezeu aidoma unora ca Ioan Hrisostom, Jean Calvin, Martin Luther, Karl Barth sau Dietrich Bonhoeffer.
    Marele Inchizitor a lui Dostoievksi își face loc în inimile noastre tot mai mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s