Lecţii despre comunicare: Alex Mucchielli (1)


Oricine are de învăţat de la cei mai buni ca el. În materie de comunicare Alex Mucchielli este o somitate. Ce zice el printre altele în Arta de a comunica. Metode, forme și psihologia situaţiilor de comunicare, Polirom, 2005?

Păi zice că, citîndu-i pe alţi experţi printre care K. Lewin şi Schultz, „faptul uman” presupune, chiar impune ca necesară o „construcţie”. De exemplu, o întrebare pusă cuiva presupune că  cel căruia i se pune întrebarea înţelege întrebarea şi acţionează în aşa fel încît eu să îi înţeleg comportamentul ca pe un răspuns adecvat.

Adică, dacă întreb „unde e buba?” – celălalt să arate spre una din părţile corpului său. Motivul „ca să” al acţiunii mele o dată înţeles se va preschimba în „pentru că” al celuilalt astfel încît el să îndeplinească o acţiune „ca să” îmi furnizeze informaţia respectivă. Asta dacă este în stare şi vrea să o facă. Eu anticipez că „celălalt” cunoaşte limba, ştie unde e buba şi îmi va arăta dacă ştie. Anticipez cînd îi pun întrebarea că va fi motivat de aceleaşi motive ca şi mine, ca şi mulţi alţii ca noi în asemenea situaţii.

Astfel exemplul acesta ne arată că și cea mai neînsemnată acţiune din viaţă presupune o serie întreagă de construcţii obişnuite – construcţii privitoare la comportamentul anticipat al celuilalt – toate bazate pe ideea că motivele „ca să” ale actorului vor deveni motive „pentru că” ale partenerului său şi reciproc.

Invers, bolnavul mintal este închis în lumea sa privată şi personală, nefiind în stare să iasă din ea. Exemplul pe care îl dă Binswanger este al unui medic care fără întrerupere, cu excepţia unei ore de somn noaptea, perora avînd sentimentul că trebuie să-şi educe servitoarele. Le ţinea discursuri despre buna-cuvinţă, despre buna purtare, etc. Cînd una dintre ele a vrut să meargă la bucătărie să pună 30 de kg de cireşe la conservat el a insistat că este mult mai important ca el să fie ascultat ce spune decît să facă treabă, aşa că cele 30 de kg s-au stricat. Apoi a început să pună bileţele pe unde umbla cu texte de genul: „Pantofii ăştia trebuie curăţiţi” sau „Acest pahar nu trebuie mutat din loc”, etc.

Bolnavul cu pricina nu ţine cont de loc de definiţia socială a situaţiei comună pentru ceilalţi. El a pierdut posibilitatea de a mai participa la ea și trăieşte într-o lume „diferită” de a celorlalţi.

„Logica internă” a unui asemenea tip de actor intervine în felul cum el defineşte situaţia, fără ca această definiţie a situaţiei să fie construită şi definită în cadrul unui schimb comunicaţional cu partenerii săi.

Nu vi se pare că uneori ne confruntăm şi noi cu această fenomenologie?

2 comentarii la “Lecţii despre comunicare: Alex Mucchielli (1)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s