Scurgerea timpului și desfășurarea evenimentelor (4)


Da, Vasile Mich a predicat în ciuda interdicției și atunci cînd a fost întrebat în biserică dacă cei de la comunitate nu au luat legătura cu el, atît el cît și soția lui au spus că nu l-a sunat nimeni. („Nu ne-a sunat nimeni, așa-i Vasile?” „Nu nu m-a sunat nimeni!”) Ulterior a afirmat că nu a înțeles întrebarea. Cum își pierd unii memoria…

Sîmbătă dimineața sunt convocat de Romică Iuga la sediul comunității baptiste din Arad, marți după a doua zi de Paște, împreună cu Florin Lucaci şi Vasile Mich la discuţii. Asta ca să fie în ton cu pacea ce cu o săptămînă înainte și-o doreau delegații comunității să o avem de Paște, să nu se facă tulburare în popor. Inițial nu am vrut să merg, dar în final m-am dus.

A fost ca înaintea juraților, că erau tot 12. Eu mi-am spus istoria fiind cel mai în vîrstă dintre cei împricinați. A urmat Vasile Mich. A criticat comitetul spunînd că nu a fost corect ca eu să fiu ascultat primul, ci el. Sigur, funcția bate gradul! – dar totuși, perii albi Vasile…

A adus ca probă înregistrată ultima mea predică spunînd că am făcut din trei versete o întreagă teologie. Mulțumesc Vasile! – venind din partea ta oare ce valoare are? Comitetul nu a găsit cu cale să asculte predica.

Cu toate că stătea cu copia „Pildei samariteanului ne-milostiv pe genunchi”, cred că a pierdut momentul propice de a o lansa.  Şi eu care credeam că vrea să îmi facă publicitate ilegală…

A susținut că am organizat  un grup elitist în grupul mare de rugăciune – o altă minciună. Comment: nu sunt eu aşa mare organizator că în viaţa mea nu am organizat nimic, dovadă că nu am condus nimic niciodată în afară de maşina personală. Cu mine ca boss e ca şi fără!

A afirmat că l-am supus pe diacon și pe soția acestuia la tensiuni psihologice aproape insuportabile, că la grupul de rugăciune s-au discutat picanterii din viața intimă a celor doi. No comment!

La acuzațiile anterioare a mai adăugat dispariția plicurilor din biserică (mă şi imaginez îmbrăcat în costumul lui Fantomas sau a lui Geimz Bond avînd în spate un rucsac cu celebra deviză 007 bîntuind prin clădire noaptea după …plicuri!) pentru ca la euharistie banii să ajungă la colecta specială, nu la fondul bisericii. No comment!

A urmat Florin Lucaci și acesta a povestit un episod interesant deja făcut public de Vasile Mich la grupul de rugăciune în prezența a altor 12 frați și surori. În orice caz la întrebarea comitetului de ce păstorul a recurs la gestul respectiv, calificat ca ciudat, el a afirmat că ne apăra în fața soției lui. Hohot de rîs general, comitetul punîndu-i întrebarea pertinentă: „Tu îți dai seama că asta e bilă albă pentru ei?” Din nou, No comment!

După cîteva întrebări de clarificare comitetul ne-a pus alte două întrebări:

1. Cine credeți că e de vină pentru criza din biserică?

2. Cum credeți că poate fi rezolvată criza?

În ceea ce mă privește la prima întrebare am răspuns că în ciuda faptului că nu a reieșit din context vina pentru că s-a ajuns în această situație o poartă două personaje feminine ce conduc biserica din spatele soților lor, soția diaconului și cea a păstorului. La această întrebare am fost imitat de Florin Lucaci. La a doua întrebare am răspuns că nu știu cum se poate rezolva, dar accept orice soluție ce nu contravine Scripturii, Statutului cultului baptist și cugetului meu. Vasile Mich a spus că vina o poartă Alexandru Nădăban și Florin Lucaci și că soluţia fiind eliminarea noastră. Discuțiile au durat circa 2 ore.

Apoi, în final a mai fost chemat secretarul bisericii, care întrebat cum crede că se poate rezolva situația a spus că prin pocăință. Întrebat prin pocăința cui, acesta a răspuns că prin pocăința fratelui păstor.

Deliberarea de după discuţii a durat circa 50 de minute. Poate acum vă întrebați ce discuții au fost la deliberare.

Apoi ne-au chemat și ne-au spus că nu s-au mai confruntat cu așa problemă, și că nu le-a fost ușor. Nu ne-au putut interzice ceva, dar au „sugerat” ca pînă la Rusalii să nu mai predicăm la Cicir, toate grupurile să se adune la” biserică” și că eu să nu mai continui cu studiul de joi seara din 1 Tesaloniceni, ce a fost aprobat de comitet în unanimitate inclusiv de păstor. Cred că nu au înţeles că studiul se ţinea după serviciul divin şi era întîlnirea aceluiaşi grup, la fel ca cel de luni seara,  plus încă două familii din alte două biserici.

Aceste hotărîri au fost aduse la cunoștiința bisericii în duminica următoare prin Romică Iuga președintele comunității. El a spus că nu ne poate împiedica să ne adunăm cu prietenii la un grătar. Ce de grătare am mîncat în ultimul timp…

Nu am spus bine amin la rugăciunea de final că păstorul a țîșnit în picioare anunțînd luni seara la ora 7 rugăciune la biserică pentru cei nemîntuiți. Fault! Era exact timpul cînd ne întîlneam noi la rugăciune. De remarcat că toți cei implicați în acest pseudo-conflict au fost implicați și în grupul de rugăciune. Luni seara au fost prezenţi la ora de rugăciune convocată de păstor: el, soția, diaconul și încă un frate în vîrstă.  Lunea umătoare nu s-a mai ținut. Lunea ce a urmat au fost tot patru. No comment!

8 comentarii la “Scurgerea timpului și desfășurarea evenimentelor (4)

  1. „Nu ne-au putut interzice ceva, dar au “sugerat” ca pînă la Rusalii să nu mai predicăm la Cicir” – si pastorului?

  2. Mai bine se pregatea sa-si anunte concediul (definitiv!!!), cred ca era mai bine primit (aplauze, gratare si muuuulta veselie)!

    • concediu? sa nu exageram. asta nu e treaba de concediu. asta e treaba de adevar, de modul spiritual cum se comporta crestinii si cum cei din lume vazîndu-l sa cada jos si sa dea slava domnului. cei ce protejeaza interesele unora fara constiinta vor avea de ce sa-si faca probleme.

  3. Răspunsul fratelui secretar ridică o problemă spinoza:
    Cât de tare sunt legate / Ori de moale destrămate / Autoritatea ş’pocăinţa (de-al meu) frate?
    Refren: Pocăieşte-te, fârtate, de mărire cas-ai parte!

    • problema baruch e reală. dacă îţi baţi un cui în talpă şi strigi acuzîndu-l pe celălalt că ţi l-a bătut s-ar putea să rămîi cu cuiul acolo dacă celălalt nu vrea să ţi-l scoată. în plus, chiar dacă ţi-l scoate, ai încasat-o. gaura e tot acolo.

      mie mi se pare pe zi ce trece că biserica este locul în care îşi găsesc adăpost tot felul de indivizi ce n-au nici în klin nici în mînecă cu dumnezeul lui avraam, isaac şi iacov.

      pocainta fara schimbare si fara iertare e ca un pempărs: cu cit trece mai mult timp cu atit pute mai tare si nu sti ce sa faci cu el. solutia? trebuie aruncat la gunoi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s