Din nou Dyo ne comunică adevărul. Problema noastră şi a mea în primul rînd este ce fac cu acest adevăr?

dyo

Preambul

Treburi şi circumstanţe diverse, asupra cărora nu vreau să mă opresc acum, m-au cam ţinut departe de dezbaterea iniţiată de Teofil Stanciu cu privire la sublima şi puţin existenta literatură (de calitate!) răsărită din mintea evanghelică a zilelor noastre. Prezentul articol nu se doreşte a fi un fel de “ce zice Dyo despre asta”, după ce deja s-au zis cam toate câte erau de zis, ci o reflecţie personală asupra subiectului în cauză. M-am plâns în repetate rânduri de aspectul insipid al culturii evanghelice; acum când din nou este pusă pe tapet calitatea ei, socot că nu este fair să stau deoparte, deşi, repet, contextul în care mă aflu împreună cu familia mea de mai bine de o lună mă ţine într-o anumită măsură pe tuşă.

Atenţie: în ciuda celor spuse mai sus, postarea de astăzi este lungă, poate cea mai lungă din câte am scris până acum.

Şocul…

Vezi articolul original 2.164 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s