La fiecare 5 secunde curca emite un sunet de control la care puii ei trebuie să răspundă. Dacă nu răspund la 2 sluierături consecutive ei sunt cercetaţi de mama contrariată, iar dacă persistă, sunt omorîţi tot de ea, care consideră că au ceva bai. E un fel de pruncucidere. În cazul ăsta e o pasăre, dar în cazul bisericii ce e?
Se vorbește foarte mult în spațiul evanghelic (românesc) despre „datorie”, despre „veghere asupra altora”, despre „confruntarea celui care păcătuiește”, despre dreptate, despre sfințenie (înțeleasă mai degrabă, în practică, sub aspect moral) etc. Adică e la mare trecere varianta mai „militaristă” a creștinismului. Desigur că lucrurile astea mai pregnant se văd doar când scapă de sub control și devin forțe de constrângere a individului, când degenerează și schimonosesc comunități.
(E normal să existe o conduită morală cât mai ireproșabilă, nimic de zis, însă mizele fundamentale trec dincolo de asta și nu se opresc niciodată aici. Dragostea creștină în sensul ei greu e aspră, dură chiar. N-are nimic din dulcegăria melodramatică și cvasiindiferentă la defectele și virtuțile celuilalt. Orice om care iubește poate confirma că există adevăruri care, atunci când sunt rostite într-o relație, dor cumplit. Or, cine ne-o fi zăpăcit de cap să credem că tocmai în creștinism, acolo unde se…
Vezi articolul original 1.534 de cuvinte mai mult