Ieşirea din ghetou (1)


Ghetoul presupune localizatea specifică şi limitată datorită unei identităţi de grup. Ghetoul pretinde să te supui regulilor interioare. Rigurozitatea din interior îţi impune un tipar de care nu scapi cu una cu două atunci cînd ai ieşit afară. Ghetoul e o mică lume dintr-una mai vastă. Din anumite motive ghetoul impune limite care restrîng libertatea. Ghetoul te apără dacă eşti atacat din afară, cu toate că această pretenţie e mai mult o iluzie a celui ce de frică caută siguranţa ghetoului. Dintr-un alt punct de vedere ghetoul îţi dă o libertate de exprimare pentru care trebuie să lupţi şi pe care trebuie să ţi-o cîştigi dacă ieşi, dacă treci de poarta lui.

Ghetoul e bun şi ghetoul e rău.

În ceea ce mă priveşte, la început m-am simţit bine în ghetou pe care l-am perceput ca pe o lume a adevărului alungat de oamenii minciunilor oficiale comuniste. În locul acestor minciuni am preferat adevărul lui Dumnezeu pentru că Adevărul m-a găsit atunci cînd viaţa mea nu mai avea sens. Era vorba de dragoste, de împlinire, de libertate în adevăr.

Alţii au continuat să fie liberi însă şi în afara ghetoului în care eu am intrat de bună voie. Jos pălăria pentru astfel de oameni care şi-au asumat o altă identitate decît cea a gloatelor! Jos pălăria pentru curajul lor de a face faţă sau de a accepta riscul de a deveni victime ale sistemului!

Odată cu căderea comunismului şi preumblarea prin lumea liberă însă, am observat că ghetoul de acasă a rămas la fel de anchilozat cum l-am lăsat. Astfel ghetoul nu a depăşit limitele impuse anterior, ce au devenit astfel limite auto-impuse. Cel mai ciudat însă mi se pare că atiunci cînd ghetoul se micşorează cei din interior cred că sunt singurii ce deţin adevărul din cauză că au ales o cale mai îngustă şi că – bineînţeles – cei aleşi sunt cei puţini. Deci, ei trebuie să fie! În ultimul  timp am nişte dubii…

Mi se mai pare ciudat că modul de gîndire al anilor comunişti nu a dispărut în acest ghetou, ba mai mult, fără o constrîngere din afară (supravegherea statului) el s-a menţinut. Una dintre dovezi constituie abuzurile ce au devenit şi mai frecvente decît în urmă cu 22 de ani. Lucruri inimaginabile pentru mine s-au produs aproape de mine, au afectat cunoscuţi şi prieteni şi au afectat persoana şi familia mea.

Am acceptat să trăiesc într-un ghetou pentru că priveam în afară, pentru că voiam să-i măresc graniţele şi să schimb mentalităţi. Am putut să fac asta atunci cînd nu am luptat cu minciuni, cu personaje lipsite de caracter şi conştiinţă. Dar nu mai poţi să faci asta atunci cînd ghetoul devine un fel de fermă a animalelor în care dreptul, dreptatea şi adevărul sunt călcate în favoarea unei false identităţii de grup.

Libertatea lui Dumnezeu m-a făcut să merg în penitenciar şi să-i fac pe deţinuţii de acolo să afirme că s-au simţit liberi, atîta timp cît am fost împreună. Şi-au depăşit condiţia, şi-au depăşit ghetoul fizic şi mental. Aceasta se întîmplă pentru că libertatea are acelaşi înţeles oriunde, pentru orice fiinţă, în orice vreme. Dar libertatea nu mai are valoare atunci cînd minciuna înlocuieşte adevărul, atunci cînd în închisoare fiind la pedeapsa dată de judecător cineva îţi adaugă ceva din ură. Dar poate numai mie mi se pare că Cristos a murit să ne facă liberi în adevăr nu să ne dea liber la minciună.

În cazul în care te confrunţi cu astfel de mutaţii spirituale ale ghetoului, nu îţi mai rămîn multe variante: te supui, nu te supui sau evadezi. Cu alte cuvinte decît să trăieşti jalnic mai bine îţi rişti viaţa sau mori pentru că o viaţă care nu merită trăită îşi pierde orice valoare.

Personal am ales să nu mă supun unei mentalităţi ce nu era nici o legătură cu libertatea în Cristos. Personal am şi opţiunea evadării dintr-un ghetou închis de minciună, frică şi bîrfe. O spun asta cît se poate de serios şi cît se poate de clar şi răspicat pentru că apelul la Dumnezeu mi se pare mult mai periculos pentru cei ce manipulează adevărul în favoarea baalilor personali sau colectivi. Cu toate astea nu renunţ la adevăr. Cum prorocii lui Baal sunt mai mulţi îi invit să-şi taie şi să-şi pregătească animalul de jertfă şi să vedem dacă jertfa lor este primită. Atenţie, nu trişati!

Dacă nu va fi nici un semn de răspuns o să încerc şi eu să văd dacă jertfa mea o să aibă vreun răspuns. Altarul meu va fi în afara ghetoului. Al vostru rămîne unde e.

3 comentarii la “Ieşirea din ghetou (1)

  1. Reblogged this on Frică şi cutremur and commented:
    Să mă bucur? Să fiu mai precaut?
    Alex ne provoaca cu un anume model de eroism, unul care pentru mulţi va însemna doar pură nebunie. Daca e doar un exces sau literalmente un exod personal „în afară” … abia astept să aflu în episoadele următoare.
    Evident că focul va face diferenţa …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s