Uite cum poate un om bun să fie catalogat drept rău. Absolut consistent cu ceea ce spune Scriptura că pomul bun face roade rele şi cel rău roade bune. Sau am greşit? Dacă în biserică se manifestă Duhul Sfînt care este Duhul adevărului şi Mîngîietorul, în comitetul cumunităţii de Arad ce duh se manifestă decît cel al minciunii, al răutăţii şi al lui Mamona? Piei Satano!

Maimuța ce se dă uța, pînă i se vede…


În postul *Cine este fariseul de serviciu*, scris la cererea celor ce umblă cu cioara vopsită precum securiștii din bancul povestit cu acea ocazie, am postat o poză foarte haioasă a unei femele de lemurian. Și știți cum e maimuța: îi arați o oglindă și sare în sus că n-a mai văzut-o în viața ei maimuța ce se uită la ea! Cine-o fi, cine-o fi?

La scurt timp după postare aceiași femelă făcea exact ceea ce am pomenit în post: umbla să-l convingă (culmea!) pe același frate că femela din imagine e el! Oare are o problemă cu  inteligența sau așa e toate maimuțele? Eu cel puţin mă bucur că sunt citit și de maimuțe, depășind astfel hotarele obișnuite ale cititorilor de bloguri cu scaun la cap. Şi cum mesajul subliminal nu a fost înţeles, iată o spun răspicat:

Bre, maimuța ești tu!

Și ca să nu te simți singură am mai pus cîteva din astea ca tine. Cîte maimuțe sunt în acest grup-hag?

4, adică PATRU! Şi hai să ne prindem pentru un minut în joc cu maimuţa. Oare cine sunt cele patru maimuţe? Or fi cei trei mușketari şi dartanian? Or fi Take, Ianke și Cadîr şi umbra lui Mircea la Cozia? Or fi cele patru puncte cardinale? Sau cele patru puncte ordinale? Or fi coana Joițica, nenea Trahanake, Brînzovenescu și Farfuridi? Cine știe? Eu cred că în curînd aceiași mică măimuțică va umbla cu leptopul după dînsa să convingă că nu e vorba despre ea și despre celelalte trei surate, ci sunt cei trei crai de la răsărit împreună cu Gică Petrescu. Sărăcuţa maimuţică!

Dar ce am mai aflat despre astfel de maimuțe?

Am aflat că sunt foarte rele. Că sunt foarte „teritoriale” – adică își apără teritoriul țopăind, mușcînd, țipînd și agitîndu-și coada. Ba mai au un obicei despre care nu vreau să pomenesc aici, că miroase urît.

Chiar așa: uitați-vă care este raportul dintre lungimea cozii și mărimea creierului! Mie mi se pare că lungimea cozii este invers proporțională cu mărimea creierului. Adică, să facem clară această afirmație academică: cu cît coada este mai mare, cu atît este mai mich creierașul. De fapt unii cercetători au fost uimiți să constate la autopsia unor femele de lemurieni că în cavitatea creierului nu se găsea NIMIC! După principiu:

– „Mă! Ai luat-o razna? Ce-i în capul tău?”

– „Nimich!” (cred că am ceva accent nemţesc!)

Şi în final, pentru că este un post absolutamente academic, nu aş putea să închei fără să menţionez măcar o dată chestiunea care face obiectul titlului, adică maimuța ce se dă uța, pînă i se vede… inteligenţa. De remarcat un lucru ce este dovedit ştiinţific, de necontestat: atunci cînd maimuţa îşi agită coada i se vede intenţia, ca la pisică. Tot ca la pisică coada are legătură cu sistemul nervos. Cu cît îşi agită mai tare coada, cu atît maimuţa e mai nervoasă şi invers. Cînd şi-o lasă jos să ştiţi că maimuţa s-a calmat. Fraţilor io zic s-o calmeze cineva! Maimuţoiu ei ce face?

Scurgerea timpului şi desfăşurarea evenimentelor (7): exodul din biserica baptistă sau cum să manipulezi cu succes o adunare de la sat


De menţionat că în deschiderea adunării generale fr dr prof pastor secretar al comutăţii baptiste de Arad, P. Bozianu (tată, mamă, bunic, socru, soţ, văr primar, secundar şi minutar al diferitelor rude de gradul întîi, doi, trei şi maior) a dorit să explice după votarea în unanimitate a ordinii de zi, adică evaluarea păstorului şi diverse, ce înseamnă de fapt evaluarea păstorului. Că o soră s-a ridicat aprigă „că noi nu ştim, ăştia mai bătrîni” să i se dea explicaţii, cu toate că soţul ei mergea doar cu cîteva zile înainte prin sat să explice altora ce înseamnă şi cum se face, că dacă au 50% plus 1 păstorul rămîne. Ne-am prins şi noi de asta încă de atunci şi i-am lăsat să-şi facă jocul murdar, dar, nu-i aşa, statutar frate Iuda, pardon, Iuga. Puteţi cîştiga aşa cum v-aţi aranjat ploile, dar vedeţi să nu vină la urmă potopul, că ăla n-o fi din cauza noastră!

Cum maşina de propagandă a funcţionat, şi cum Bozianul a explicat că dacă se votează să se facă evaluarea înseamnă că se votează împotriva păstorului, doar 12 voturi au fost pentru evaluarea păstorului.

Ca urmare, nu s-a mai trecut la evaluare şi păstorul Vasile Mich a rămas mai departe în funcţie, cu toate că în toată treaba asta comunitatea a venit cu propunerea ordinii de zi ce a fost aprobată de adunare în unanimitate şi că nimănui din biserică nu i-a trecut prin minte să facă evaluarea păstorului. În orice caz nu mie!

Deci, cu toate că pe ordinea de zi s-a votat în unanimitate evaluarea, nu s-a făcut evaluarea, trucul fiind unul cît se poate de ieftin. Iuga şi Bozianu au manipulat cu bună ştiinţă, mai ales că în ciuda faptului că se făcea evaluarea păstorului care a tăcut ca lovit de muţenie, Iuda, pardon, Iuga, a vorbit minute-n şir de greşeala mea de a pune pe blog discuţiile de la comitet, că n-am vrut să discut cu comunitatea, că e albă, că e neagră. Dar nu eu eram propus pentru evaluare. N-are contează! Dă cu rahat în Nădăban ca să pară de aur Vasile Mich. Un alt truc ieftin care a prins fără probleme. Mă întreb ce e în capul unor oameni care se lasă manipulaţi aşa uşor. Probabil că nimic.

Totuşi pe această cale insist să  mulţumesc fraţilor şi surorilor din biserica baptistă Cicir care m-au jignit în timpul adunării generale aşa cum numai oamenii mîrşavi ştiu să o facă. Mulţumesc şi pentru ura arătată. Printre aceştia, care pînă în ziua adunării n-au cutezat să-mi spună un cuvînt în biserică sau în afara ei, să se ridice cu o contribuţie cît de mică din propria lor gîndire, să stea de vorbă cu mine în particular, se află  Mahu, Adi Mureşan şi mama sa, Gheorghe Şiclovan şi soţia lui. Aşa am aflat că n-am pus nici măcar un holşurub la biserica aia, că nu dau bani (nu am avut de doi ani de lucru), ci tot timpul cer (n-am cerut, n-am acceptat bani de la biserică şi nici n-am cerut bani de la nimeni) şi că nici nu o să mai am eu de lucru.

Astea s-au întîmplat sub privirile îngăduitoare ale sinistrului personaj Romică Iuga.

Ca reacţie a acestei manipulări a intervenţiei comunităţii peste decizia comitetului un frate s-a ridicat şi a protestat spunînd că nu mai vrea să facă parte din această biserică şi că se retrage împreună cu soţia. Şi aşa am ieşit împreună cu ei încă 12 persoane. Dacă la începutul adunării generale eram 46, în Biserica Baptistă din Cicir au mai rămas 32. Victorie pentru păstorul vasile Mich. Valoarea lui, valoarea a 14 oameni! Şi asta fără evaluare. Vă daţi seama dacă se mai şi făcea evaluarea…

Imediat după ieşirea noastră din biserica baptistă din Cicir, s-a lăsat o linişte de mormînt. După un timp, încet-încet cei rămaşi au început să vorbească în şoaptă unul cu altul, apoi s-au apucat să mai ridice vocea, ajungîndu-se la un vacarm fără noimă. În toată această hărmălaie una dintre surorile prezente văzîndu-le pe Nicoleta Mich, soţia păstorului şi pe Nici Lontiş, soţia diaconului discutînd una cu alta pe un ton ridicat s-a ridicat şi a spus cu o voce care a acoperit toată gălăgia dezlînată:

„- Ce tot discutaţi voi acolo? Voi cu bîrfele voastre i-aţi alungat pe oamenii ăştia. Au plecat că nu au mai rezistat aici cu voi!”

S-a făcut din nou linişte.

La care, manipulanţilor de la comunitatea baptistă în frunte cu Romică Iuga şi Bozianu le-a căzut falca de uimire. Ce regizare frumoasă! Aşa că fratele Iuda s-a spălat pe mîini spunînd că acum e de datoria celor rămaşi să ne recupereze. Mă întreb dacă nu cumva datoria sa ar fi să îşi dea demisia de prin comitete şi comiţii şi să mai facă ceva că în curînd prima şi cea mai mare biserică baptistă a Aradului, Speranța, unde e păstor cu frate-su, va avea mai mulţi inşi la amvon decît în sală. Și ce bun era frate-su de în 1989 a devenit păstor pe cînd era încă la seminar. Oare a știut de asta și Duhul Sfînt, că Departamentul Cultelor precis a știut!


Răscumpărarea memoriei

În Recursul inițiat de domnul Ceuță, mistificarea istoriei este făcută fără vreo tresărire a conștiinței. El presară informații false cu naturalețea unui expert în dezinformare. Cu seninătate, autorul ne vorbește, de exemplu, despre respectul reciproc nutrit de „dezidenți” (sic!) și liderii cultului:

„Acest respect este unic. Pornea de la conducere spre dezidenți și evident și viceversa.”

Cine a trăit acele vremuri știe: din deosebit „respect”, disidenții spuneau despre Cult că este fiara. Tot astfel, „respectul” cultului față de disidenți se evidenția prin faptul că îi înfiera în fiecare conferință pastorală, iar când se ivea prilejul, îi deferea Securității.

Cea mai jalnică încercare de manipulare a domnului Ceuță se găsește la pagina 46. El oferă câteva explicații despre încercarea de recrutare a lui Caraman. Modul în care se succed frazele din acel text este uluitor! Observați în citatul de mai jos modul cum încearcă să acrediteze o idee otrăvită, și anume…

Vezi articolul original 368 de cuvinte mai mult