Depășind cultura creștină a versetului scos din context


Habar n-am de unde am copiat chestia asta, dar oricum, merită citită! Și nici nu știu cine e autorul. În orice caz nu eu. Probabil Walt Russell.

,,Nu citiți niciodată un verset din Biblie!” Acesta este titlul unei mici broşuri pe care prietenul meu, o personalitate a radioului creştin, Grigorie Koukl, a scris-o pentru a-i ajuta pe oameni să citească corect Biblia. Ce sfat bun! ,,E drept, nu citi un verset din Biblie. În schimb, citește întotdeauna cel puţin un paragraf – cel puțin.” Dar curentul te ia în direcția opusă în cultura noastră a versetului scos din context. Ca să nu fie omisă (sau uitată), Biserica are propria versiune a culturii versetului scos din context: cultura versetului singuratic. În cultura creștină a versetului scos din context vom lua o propoziţie sau o frază, un fragment dintr-un paragraf biblic, îl vom memora în afara contextului, scris pe un card mic, îl punem pe un panou, o placă, o piatră, etc. Ne gândim că dacă acest segment mic de Scriptură are un număr de verset în față, este menit ca o unitate de sine stătătoare. Nimic mai departe de adevăr.

În afara faptului că diviziunile în capitole şi versete nu au fost adăugate la textul Noului Testament decât din 1560, mult timp după apariția textului inspirat al Noului Testament, este mult mai importantă citirea mai multor versete din Biblie, a întregului paragraf care le conţine.

În mod natural înțelegerea, sensul, apare de sus în jos, de la porţiunile de un text mai mari la cele mai mici. Paragraful are un rol în textul integral al explicației. Propoziţia (sau ,,versetul”) este acolo din cauza rolului jucat de el în înțelegerea textului. Cuvântul este acolo din cauza înțelesului propoziției în care se află. Așa înțelegi.

Limitele unei porțiuni mai mari de un text determină sensul celor mai mici. Aceasta este, de asemenea, modul în care minţile noastre lucrează de la ideea generală până la elementele sale mai mici. Acelaşi lucru este valabil și în Biblie. O afirmație biblică (versetul) este pur şi simplu o parte a unui paragraf şi dezvoltă un aspect al ideii din paragraful mai mare. Prin urmare, unitatea minimă de text care trebuie citită este paragraful. Un cititor înţelept al Bibliei va învăţa să gândească în funcție de paragrafe şi își va pune în mod regulat întrebarea ,,Care este ideea principală a acestui paragraf?”

Haideți să testăm această abordare referitoare la cititul Bibliei privind la un verset bine-cunoscut al Scripturii, 1 Tesaloniceni 5:22 – ,,Feriţi-vă de orice se pare rău.” Mărturisesc că ori de câte ori întâlnesc acest verset, imi imaginez sfinţi bătrâni avertizându-i cu degetele lor scheletice pe credincioşii tineri şi mustrându-i cu privire la un anume comportament. În acest scenariu recurent, creştinii evlavioşi, maturi găsi cu cale să îndemne sfinţii tineri, nu pentru că au făcut ceva ce de fapt era rău, ci pur şi simplu pentru că au făcut ceva ce părea rău.

Acest mod de a înţelege 1 Tesaloniceni 5:22 poate fi detectat mergând înapoi la versiunea King James din 1611. KJV ales cuvântul ,,pare” pentru cuvântul grecesc eidos, care înseamnă formă vizibilă, aspectul exterior, tip sau un fel de. De când a apărut această traducere, creştinii bine-intenționați s-au concentrat doar pe ,,aspectul exterior” şi au concluzionat că nu trebuie doar să evităm răul, ci de asemenea trebuie să evităm orice care ar putea părea să fie rău. Prin urmare, a apărut dictonul etic utilizat la scară largă, ,,Evitaţi orice pare rău.” Cu toate acestea, această interpretare are multe probleme.

Una dintre ele este că nu se încadrează în ideea mare a paragrafului în care stă. De fapt, această înţelegere este absolut secundară ideii fragmentului mai mare. Permiteţi-mi să vă explic pe scurt.

1 Tesaloniceni este scrisoarea apostolului Pavel către un grup de oameni ce au vedenit de curând creştini și sunt persecutaţi de către concetăţenii lor, în nordul Greciei. Contextul indică aversiunea față de biserică, astfel că Pavel petrece mult timp să apare integritatea echipei sale de plantat biserici, cât şi acţiunile acesteia în capitolele 1-3. În capitolele 4-5 (partea de ,,îndemnuri morale”), el tratează cinci ameninţări succesive la viaţa trupului bisericii. 1 Tesaloniceni 5:12-22 abordează problema a cincea, ultima și cea mai semnificativă cu care se confruntă această nouă adunare de creştini.

Versetele 12-22 se ocupă în general cu problemele care apar atunci când biserica se adună săptămânal. Pavel dă instrucţiuni cu privire la promovarea unei vieți sănătoase a trupului bisericii, în acest context, arătând pe bună dreptate stima sa față de liderii ei (versetele 12-13), ce se ocupă plini de atenție de diferitele nevoi ale sfinţilor (versetele 14-15), instituind o adunare plină de bucurie (versetele 16-18), fără să oprească lucrarea Duhului Sfânt în vorbirile profetice din adunare (versetele 19-22). Reţineţi că versetul 22 contribuie la dezvoltarea îndemnului despre profeţia în biserică. În timp ce pasajul acoperă o gamă largă de probleme, aceste aspecte dezvoltă coerent ideea mai mare ,,cum ar trebui să fie viaţa trupului nostru atunci când biserica se adună.”

Mergând pe scurt de la contextul mai larg al întregii scrisori la pasajul (5:12-22), suntem gata să ne privim la contextul imediat al versetului 22. Observaţi curgerea logică a argumentului cu privire la rostirile profetice din versetele 19-22:

,,19 Nu stingeţi Duhul;”— Acesta este îndemnul general al îndemnului.

,,20 Nu dispreţuiţi prorociile.”— un aspect specific NEGATIV al îndemnului.

,,21 Ci cercetaţi toate lucrurile;”— un aspect de contrast POZITIV al îndemnului.

,,păstraţi ce este bun;”—Ce trebuie să facem cu profețiile BUNE după ce le cercetăm.

,,22 Feriţi-vă de orice se pare rău.”—Sau ,,feriţi-vă de orice rostire rea.”—Aceasta trebuie să facem cu profețiile RELE.

Reţineţi că subiectul este unul foarte specific. Este vorba de un subiect specific din rostirile profetice atunci când biserica se adună în mod oficial. De fapt, în general, în cazul Scripturii, Dumnezeu şi autorii ei sunt foarte exacți în ceea ce spun. Foarte rar aruncă indicații morale evazive cum ar fi ,,Feriţi-vă de orice se pare rău”, independent de orice altceva. Mai degrabă, ei vorbesc de obicei, argumentând unitar și dezvoltând o idee principală, cu precădere în scrisorile Noului Testament. Așa este cazul și în 1 Tesaloniceni 5:22. Pavel îi îndeamnă pe noii creştini din Tesalonic, să se ferească de orice profeție rea. Dar, prin eliminarea versetului 22 din economia foarte specifică a paragrafului, îi tăiem legătura cu rădăcina sa şi creăm un conceptul vag, mult mai general, un verset scos din context. (Da, tocmai v-am spus pe un ton acceptabil că denaturăm cuvintele lui Dumnezeu!) Aceasta pare să fie un preţ enorm de plătit doar pentru că nu am alocat câteva secunde în plus pentru a citi pasajul unitar – cel puţin paragraful – care conţin versetul în cauză. Marile idei ale Bibliei sunt exprimate în ideile mari ale pasajelor şi noi ar trebui să ținem cont de ele.

Mai mult decât atât, dacă 1 Tesaloniceni 5:22 este o cerință generală morală, a evitat Isus orice părea rău? Nu cred! Fariseii L-au criticat constant că a petrecut timp cu ,,oameni stricați”, cum au fost vameșii, escrocii, cei certați cu religia (,,păcătoşii”) şi în mod sigur chiar cu prostituate. Deşi El a fost perfect, fără păcat, deşi nu a făcut nimic rău, după standardele celor religioși Isus părea în mod regulat rău. Dar poate că aceasta este acuzaţia pe care trebuie să ne-o asumăm împreună cu Isus, mai degrabă decât să ne ferim de oamenii marcați de cicatricile păcatului. Poate că aceasta este, de asemenea, mustrarea noastre din partea celor ce nu citesc 1 Tesaloniceni 5:22 în context. Poate că aceasta este partea amară a unei culturi creștine bazate pe versete scoase din context.