De-a lungul, ba DEA latul europei: unu


Am decis că a venit răcoarea așa că m-am gîndit să mai scriu ceva, să vă mai încurc și să mă mai dezmeticesc. Nu vă promit că o să ating toate obiectivele, mai ales nu în materie de 1000%, dar poate o să ating altele că așa=i la scris, mai ales că nu e academic. Vorba unui scriitor predecesor care s-ar fi bucurat să aibă blog dar nu a apucat, Curat neacademic, coane Fănikă!
Deci iată că m-am întors den Evropa, gagika aia bătrînă de-i ziceu unii bătrînul continent. Am mai văzut eu pe undeva o pictură cu răpirea ei și nu era deloc bătrînă, nu era nici continent, dar ce contează ce spune lumea, important e ce face. Deci ce am realizat: una bucată călătorie pe ruta Ghioroc-pe lîngă Budapesta- Amstetten (Austria) – Mauthausen – apoi Saarbrucken un oraș cu nume imposibil în Germania spre Strasburg – Metz de departe – Reims – Paris – Rouen – Houlgate (Prin Normandia lîngă Deauville) – Mt St Michele – Rotemburg am Neckar – Amstetten – și acasă. În total mai bine de 4000 de kilo, fără nici o problemă cu o mașiă Toyota Avensis de aproape 1,8 benzină și cutie automată. Ei detalii tehnice…

N-am avut de cine știe ce momente haioase în afara faptului că într-o fază plictisită pe undeva în Austria parcă, sau în Germania la venit acasă ne-a depășit o blondă cu un Smart pe undeva la 135 la oră. Nu forțam că aveam timp… În schimb un alt moment a fost în Ungaria cînd două Ferrari roșii (vă spune Marcus din care erau) ne-au depășit și el nu a apucat să le pozeze. Așa  că m-am luat după ele, le-am ajuns, le-am pozat în depășire în dreapta mea undeva la 180 +. Asta doar săre bucuria copiilor.

Alte recomandări: de preferat să plecați la drum cu o mașină cît mai mare astfel ca să copii să aibă loc să joace șah, tenis de masă sau mai bine de cîmp, și dacă se poate, dart numai dacă se paote să facă și  băiță în piscină. Altfel, înarmați-vă cu răbdare și tutun! Mi-a mai trecut prinm cap să sedez cel puțin 50% din ocupanții locurilor din spate, dar am uitat seringa acasă și n-am avut rețetă pentru așa ceva în străinătate!

Deci, am plecat pe la ora 14 din țară pe la Nădlac, după ce am reușit să cumpărăm un aparat foto înlocuindu-l pe cel împrumutat ce tocmai a fost sabotat prin introducerea unui card de proveniență dubioasă. În treacăt fie spus, am colecționat cîteva mii de poze, jumătate din ele fiind mașini de diferite mărci, tancuri, tunuri și ăv cors, Mercedesuri, care intră la altă categorie după părerea singurului adolescent din casă.

Nu mă întrebați de costuri că refuz să vorbesc despre așa ceva, informațiile cu pricina fiind refulate undeva în ultimul lob al memoriei din piciorul drept sau stîng – v-am spus doar că habar nu mai am de asta! Noroc cu invitațiile de stat la prieteni, rude, foști studenți, centre creștine și alte ministere ale milei. Era să înoptăm și la Domul invalizilor, dar paznicii ne-au dat afară cu toate că le-am declarat solemn sub semnătură că sunt rudă cu Josefina după mamă. En fine, ca să o franțuzim,  am văzut ce n-am văzut în viața meu numai în poze, filme și alte reclame.

Peste tot unde am fost am dus căldura romînească și am reușit, cu mici excepții să ducem și un pic de ploaie, de aia nu a mai rămas destulă pentru acasă. N-am reușit să ne ciocnim cu nimeni, doar la venirea înapoi în giratoriu de la Billa care nu mai e giratoriu s-a ofticat un tip cu șapkă de polițist la lunetă că m-am băgat un pic în fața lui și s-a ambalat ca motorul Toyotei mele la depășirea mașinilor roșii de mai-sus. Mi-a stricat ziua! M-am bucurat că i-am stricat-o și eu pe al lui cînd am văzut căt de deștept era făcînd la stînga pe linie continuă, într-un loc interzis. Puteam să îl iau în posterior de-i zbura mercedesul ca titirezul, dar m-am abținut că încă n-a murit unkiul din Brazilia (ăla din america a dat familemt! da, știu, și Brazilia e în america, dar în alta…  Mîine îmi cumpăr și eu o șapcă de comisar șef sau una de prim sau second ministru că văd că de cînd am venit se tot skimbă, k bimențeles să o pun și eu la vedere să se sperie boborul și să mă lase-n pace ăia de nu-mi dau mie prioritate. Uite așa cu condusul: kiar sub ochii noștrii pe centura Budapestei vreo trei mașini de romîni din Italia s-au pupat față spate. Cred că erau împreună. Și apoi tot pe acolo unul cu număr de bihor cu HAR negocia cu alții tot pentru pupături din astea. Romînilor, mai luați o pauză! Nu se sfîrșește lumea în 2012! Cu excepția faptului că vreți voi să o părăsiți mai devreme cicnindu-vă mașinuțele ca ouăle de paște…

Ei, și în final poze pe facebook că eu nu le dau bani ăstora să îmi dea spațiu de poze.

data viitoare alte impresii la fel de neacademice, inutile și penibile. Mulțumesk antecipat tuturor care îmi vor da o stelutză mică și galbenă și tuturor care vor comenta referitor la gramatica, topica și tapioka din mesajul ce tocmai l-ați cetit. Să vă fie de bine! Mai urmează! Asta dacă nu cumva vreun nebun la fel ca mine nu imi va arunca blocul în aer. Adekă blogul, că mi-am pierudt okelarii la Versai.

Sexualitatea, credința și Dumnezeul creștin (6): o lume a bărbaților


Un bărbat nu este împlinit dacă nu are lîngă el o femeie. Unii nu s-au mulțumit cu una și și-au luat mai multe. Cică Solomon și-a ales o mie. Să fie o cifră rotundă.

Dar este evident că lumea aceasta este o lume a bărbaților. Ei impun standardele. Dar cîteodată femeia reușește să își atingă scopul folosindu-se de un bărbat. Cam cum a ajuns Solomon rege.

Dar în această lume a bărbaților femeii i se impune să se prostitueze, oare în beneficiu cui? A bărbatului. Cum se îmbracă femeia? Cum îi place lui. Ce mîncare gătește? Păi aia care îi place lui, că altfel vede ea! Cum trebuie să arate o femeie? Exact așa cum îi place bărbatului. Păi și atunci de ce învinuim femeia pentru ceea ce face? Pentru că e mult mai ușor. Doar n-o să sară la bătaie! O supunem și gata. Face ce vrem noi bărbații. Și așa îi atribuim rolul care și-l dorește, dar numai atunci cînd vrem noi și cînd joacă așa cum vrem noi.

De exemplu:  vrea să își facă o liposucție? Fie, că o să arate mai bine. Ceea ce e în beneficiul nostru. O soție frumoasă crește prestigiul oricărui bărbat. De un bărbat urît nu-i pasă nimănui.

Și aici intervine atracția sexuală și cea a banilor. Atunci cînd acestea se reunesc de cele mai multe ori iese o catastrofă, pentru că există femei cu bani care atrag bărbați și bărbați cu bani care atrag femei. De ce se vede că există mai mulți bărbații cu bani (mai ales cei urîți) decât femei ? Poate pentru că de cele mai multe ori bărbații fac de obicei mai mulți bani pentru că sunt în lumea lor. De obicei o femeie trebuie să fie o femeie și jumătate pentru a reuși acolo unde a reușit un bărbat mediocru. E o lume a bărbaților, nu?

Ce am mai văzut? Am văzut că mediul nostru este bîntuit de fantasmele unei slujiri din obligație în care unii bărbați/băieți ar vrea să căsătorească pentru a sluji și unele ar vrea să se căsătorească cît mai repede, dacă se poate atunci imediat. Din păcate lucrurile se grăbesc pentru ca nu cumva să iasă prost, dar ies uneori prost tocmai pentru că se grăbesc. Cine-o fi de vină?

Bărbatul pare strîns cu ușa de un Dumnezeu care pare să spună că sexualitatea trebuie neglijată, ba chiar refulată, ceea ce nu este deloc adevărat și atunci se simte vinovat că de, se uită și el la cine sau la cineva cu care i-ar place să se căsătorească.

Ce e de făcut?

În lumea asta poți găsi o fată frumoasă care să fie soția ta perfectă (dacă există așa ceva) sau poți găsi o altă fată care nu e atît de frumoasă, care poate fi soția pe care o să o urăști o viață întreagă și să regreți că nu te-ai căsătorit cu Ileana Cosînziana. (Nu de mult un pastor cam ageamiu în ale căsătoriei își critica colegii de breaslă că au probleme din cauza formelor estetice ale soțiilor. Fiecare cu gusturile și cu convingerile lui.) Dar există și cazuri în care te-ai căsătorit cu Ileana-Cosînziana, dar senzația pe care o ai e că ai luat-o pe Baba-Cloanța.

Probabil că lui Isus i s-ar fi cuvenit cea mai frumoasă față din Israel dacă ar fi avut menirea să se căsătorească și să întemeieze o familie. În afară de Estera aproape că nu există vreo referire la frumusețea fizică a femeii, ci doar la dragostea bărbatului față de soția lui. Vorba aia, sămînța era a bărbatului nu a femeii, deci el era important și pe copsa lui se jura.

Dacă ne uităm un pic în Cîntarea cîntărilor și luăm în mînă o carte de anatomie avem împresia că autorul vrea să joace o festă cititorului (modern): de la nas la gît, de la sîni la buric, persoana mult lăudată pare mai degrabă o caricatură demnă de concursurile de desen pe asfalt a copiilor preșcolari. Probabil că așa se vede o fată frumoasă din perspectiva unui bărbat îndrăgostit lulea! Nu pot ști că personal nu m-am îndrăgostit decît de fete frumoase și la vremea aceea nu am citit literatură de acest gen.

În fine, în urmă cu ceva timp un tînăr ce voia să se căsătorească ca să înceapă ,,lucrarea,, și făcuse promisiuni, își retrase cuvîntul provocînd o avalanșă de proteste și amenințări din partea mamei și a fetei care avea un fizic, după cum mărturisea împricinatul, de neacceptat prin unele părți. Nu că el era rupt din soare! Dar nu-i așa într-o lume a bărbaților, el poate invoca motive pentru a scăpa mai ieftin.

De ce s-o fi hazardat în primul rînd? Nu s-au căsătorit, dar se ridică cîteva întrebări vis-a-vis de băieți timizi și fete îndrăznețe și vice-versa.

Cine impune standardele frumuseții, a urîțeniei sau ale esteticii? Aduc ele un plus în spiritualitatea cuiva? De ce?

Dumnezeu nu se amestecă în alegerea ta, ai grijă să o faci în chip moral. Vorba aia: dacă hotărăști să cari în spate o piatră de moară, nimeni nu te oprește. E treaba ta. Cum nu ți-a poruncit Domnul, o faci pe cheltuiala și responsabilitatea ta. Rămîne să definești tu care este piatra ta de moară. Un sfat însă: dusul propriilor poveri în chip voluntar nu te face mai spiritual, ci poate vei avea mai multe regrete spre bătrînețe, si cine stie devi mai filozof.

Știu și idile curmate de fete îndrăznețe care au știut să dirijeze lucrurile spre beneficiul lor cam ca și a anume femeie din Proverbe. Cealaltă a rămas cam supărată, nemăritată și încă o dată se vede că există mai puțini băieți și mai multe fete prin biserici. Tot băieții au de unde alege!

Normal e lumea noastră. Ciudat însă, toți am ajuns pe lume printr-o femeie. A cui e lumea asta?