A fost Isus non-comformist sau nu? De ce oare? (1)


sursa imaginii: http://coasthillsrunningclub.com/

Isus s-a născut ca nimeni altul. Ciudat însă că el nu face caz de acest mic amănunt pe care se pune acum un accent atît de mare. Ar fi putut să închidă gura fariseilor sau ar fi putut să se acopere de ridicol, să fie catalogat în fel și chip. Dar n-a făcut caz de asta. Păi azi unii își declină nașterea de parcă ei ar fi ales din cine, unde și cum să se nască. Cică sunt creștini din butuc bun…

Nu știm cum își purta părul Isus, dar pentru că nimeni nu a făcut caz de asta, bănuiesc că părul îi era cam ca la toată lumea. Un izraelit blod cu ochi albaștri ar fi ieșit în evidență de la o milă sau două. La fel unul cu păr roșcat. Nu cred că avea cozi, cu toate că era un semn de mare însemnătate dacă îl luăm în considerare pe Samson.

Apoi nu prea știm cum se îmbrăca, dar cred că pot să-l încadrez în aceiași categorie. Cămașa nu era extravagantă. Dar nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva o fi avut probleme cu lungimea cămășii. Nu am răspuns la această întrebare pentru că nimeni nu a făcut caz de așa ceva. Nici măcar fariseii. Oare de ce se găsesc atît de mulți azi care și-au luat slujba de atrăgători de atenție? O fi un dar nou de care nu am aflat și despre care nu scrie nimic în NT. O fi o ungere specială.

La vremea aceea doar ochii ce se mișcau foarte alert în căutarea unuia sau uneia îl trăda pe cel ce căuta ceva ce n-ar fi trebuit să se uite aiurea. Și cel mai ades privirea, nu îmbrăcămintea îl trădează pe om. Ce bine e de animale că nu trebuie să se îmbrace…

Nu ni se spune că Isus ar fi avut barbă, dar Isaia ne lasă cu impresia asta. Cine știe poate Isus a intrat în rolul predestinat și și-a lăsat barbă.

Apoi există plîngerile altora la adresa lui. Ba că mînca cu cine nu trebuia – atenție nu ce mînca, nici ce bea – asta ca să-i pună pe jar pe unii care strigă necurat, necurat chiar și în ziua de azi.  Și mai există sfatul dat ucenicilor care spune că nu ceea ce intră spurcă pe om, ci ceea ce iese. Isus bea vin ca toată lumea și cu toată lumea, fără să se considere mai sfînt sau mai lumesc. Dar nu s-a spus niciodată că îi era inima veselă de vin. Nici că îi ardea buza după un pahar de ceva rece.

Cu toate că nu ieșea în evidență ca înfățișare, cu îmbrăcămintea sau prin body-language, Isus a spus și a făcut lucruri care au uimit un popor, apoi o lume întreagă. Asta mă face să mă gîndesc la calea îngustă care nu e îngustă pentru că unii și-au lungit sau cernit hainele ca să le impună altora un monahism exterior demodat și inutil în vreme ce mintea și inima nu pot fi ținute în frîu. Oare de ce o fi spus Isus că cine gândește într-un anumit fel păcătuiește cînd ar fi putut spune ca tot Izraelul să se îmbrace în sac și cenușă, modă ce nu s-a mai pomenit de sute de ani, din timpul asediului Samariei și a  Ierusalimului? De ce nu a imitat Isus moda vestimentară a acelui Ioan poreclit botezătorul, ba nici nu i-a imitat moda botezului. Oare ar fi fost cineva botezat de Isus mai sfânt decât cineva botezat de Ioan sau de ucenicii lor? Precis…

Pură deșertăciune, pentru că nu conta cine făcea botezul, ci ce s-a întîmplat în conștiința celui ce cerea să fie botezat. În același gînd, nu contează dacă arunci sau îți pui bijuterii, fumezi, bei sau dansezi, dacă ceea ce s-a întîmplat în conștiința ta îți spune să abandonezi totul pentru Isus sau să faci abstracție de formele exterioare și să ai o transformare interioară, de fond sau esență care are legătură directă cu Dumnezeu prin Duhul Sfînt în asemănare cu Isus Cristos. Fariseii și legaliștii de orice culoare confesională, impun reguli dincolo de ceea ce Dumnezeu și biserica primară a impus neamurilor. Conciliul de la Ierusalim însă a hotărît ca neamurile, adică noi, să se ferească de sînge, de dobitoace sugrumate, de idoli și de curvie. Oare dacă celelalte ar fi fost atît de importante pe cum vreau anumiți creștini să impună, cum de apostolii nu și-au dat seama?

A îngustat oare Pavel calea sau de fapt Calea a rămas la fel de largă, dar alții și-au făcut-o mai dificilă ca să simtă o oarecare autoflagelare în lipsa unei persecuții din afară? Este persecuția dinăuntru altceva sau ea are menirea de a-i verifica pe cei care nu ar trebui să fie pe cale, aidoma neghinei (care nu ar trebui smulsă)? Merită să mergi tîrîș pe coate și genunchi pe o cale îngustă sau merită să mergi cu fruntea sus pe aceiași Cale, cu fața zîmbitoare alergînd spre ținta care îți stă în față, spre Isus care stă la dreapta Tatălui și mijlocește pentru fiecare dintre noi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s