De-a lungul, ba DEA latul europei: unu după altul


sursa imaginii: http://academic.regis.edu/dbahr/GeneralPages/Dave/Sabbatical/Danube/MauthausenConcentrationCamp.jpg

tot aici veți găsi cîteva imagini foarte frumoase din Autria.

Deci la ieșirea din superîncălzita urbe Arad, în drum spre Nădlac mi se apronde oarece senzor la bord spunîndu-mi că motorului nu îi place ceva. Oare ce? Nu pot decît să fac abstracție și să plec mai departe, altfel aș pierde cel puțin vreo două ore printr-un service autohton. Fixăm cap compas Amstetten și cu plinul făcut ne oprim să luăm vignetă pentru Ungaria și Austria. Ieftin, simplu și rapid în același loc ca anul trecut în drum spre Torino.

Ungaria plată pînă la Budapesta unde devine și aglomerată. Nu ne mai pierdem spre Slovenia că o apucăm în mod clar spre Gyor. Apoi Austria cu magazinele outlet (scumpe de mama focului) și cu elicele eoliene ce se fac că produc electricitate. Ajungem la destinație cu toate că suntem începători la GPS. Parcăm, mîncăm și discutăm. Decizia de a pleca mai departe depinde de indicatorul de bord și de vibrația volanului și în general a părții din față a mașinii între 110 și 125 la oră. Ar trebui să fie din cauza unei roți dezechilibrate. Așa că decidem să stăm sîmbătă, cînd nu lucrează de obicei servisurile și după cîteva telefoane ne punem pe așteptare.

Am plecat cam pe la orele 14 din țară și în jur de 921 am ajuns la Amstetten. Ne-a mai rămas benzină de circa 200 de km, a doua zi am făcut plinul, am făcut cîteva cumpărături și am mers și la cofetărie unde austriecii stăteau ca sfinții.

Austria e frumoasă, mai rarefiată și mai cochetă, mai curată și mai puțin înăbușitoare ca Ungaria. Peisajul dealurilor verzi îți încîntă ochiul. Istoricii spun că hunii s-au așezat în cîmpia panonică pentru că era plată și bună pentru hergheliile lor de cai. Atunci ce au căutat în Ardeal? În fine, cînd au vrut să o ia spre vest, atît hunii cît și maghiarii au fost opriți de alții mai bine organizați și mai bine înarmați. Noi nu eram atît de organizați atunci, așa că i-am primit cu brațele deschise.

A doua zi, sîmbătă mergem la service: sonda lambda, injectoarele și o bătaie la roata din stînga față. Rezolvăm doar a treia problemă, așa că după o adîncă cumpănire a situației cu cei trei copii la bord am plecat spre Mauthausen, fostul lagăr de concentrare, unde vizităm doar exteriorul pentru că era deja închis. Foarte frumos, dar parcă bîntuit de duhuri. Ți se face părum măciucă cînd citești inscripțiile de pe monumente. Au omorît și copii aici. Oare de ce?

Duminică dimineața plecăm spre Paris, cale de circa 1100 de km. autostrada în Germania cu filtru la intrare, dar nouă ne face semn să trecem. Alte mașini sunt oprite de o patrulă înarmată. Plecăm pe cea mai proastă autostradă care confirmă din nou că părțile cele mai răsăritene sunt lăsate de izbeliște. Gropi peticite ce scutură. Toaletele de pe autostradă put de îți rup nasul. Cu toate astea mașini scumpe se opresc, ocupanții refuzînd să dea 70 de cenți pentru un acces la o toaletă în restaurant sau o pompă de benzină mai acătării.

Încercăm să vedem cu cît poate merge o Toyota Avensis pe benzină la 11 ani de la fabricație și cu 143000 la bord. Cum era cam încărcată am ajuns doar la 190. Stabilitate perfectă. Nu mă întrebați de consum, undeva la circa 3 km/litru, că așa e setat computerul. Evident că nu ne-am dus pînă la destinație cu viteza asta! În Germania nu se plătește taxă de drum sau autostradă. Așa e neamțu! Dar există limită de viteză acolo unde indică așa ceva și unde te piuie GPS-ul.

Fără probleme în Germania mai ales că nu mai vibra mașina. Cald, aerul condiționat tot timpul pornit. Am trecut aproape de Stuttgart de Sinsheim, de pe autostradă văzîndu-se Concordul și Tu 144. Vom reveni la muzeu dacă va fi posibil. Multe case, spații mai aglomerate, merde, dar mai înghesuit ca în Austria. Schimbînd o autostradă, am dat de alta și mai aglomerată, așa că ne-am întors. Se mergea tare, chiar foarte tare. Multă industrie și multe mașini tari. Dar nimeni nu îți face cu farul, nu te claxonează sau îți face semne ciudate. Relaxant. Cea mai scumpă benzină am cumpărat-o de la o pompă Shell cu 1,78 parcă, o avere! Atenție nimeni nu schimbă bancnote de 500 cu toate că ar avea cu ce, din motive de securitate. Le e frică să fie trași pe sfoară, probabil știu ei de ce. Pe drum am constatat că la viteze mari vibra frîna cam tare, așa că am fost mai prudent cu consumul. Poate a intrat abeesul doar o dată-n funcție. Trebuie să schimb discul din dreapta față că are un riz sau să îl rectific.

Intrarea ăn Franța a fost oarecum emoționantă, Germania neavînd nimic afectiv fixat în memorie. Peste tot indicatoare cu locuri de bătălii din Primul război mondial, cu biserici. Am trecut pe lîngă Verdun, Metz și am oprit la Reims. Străzi curate, oameni deschiși, puțină lume pe stradă că era duminică. Mai degrabă un orășel, dar unul drăguț. Ajungem la catedrală ce este indicată pe drum și parcăm. Intrăm în coada unei procesiuni ce cînta foarte frumos, numai ca să constatăm că bateriile aparatului foto s-au consumat, Misiunea mea: alte baterii din mașină. Misiune îndeplinită pe cînd ieșea procesiunea avînd în frunte trei cimpoieri ce dominau sonor. Augustinieni, maici, laici, tineri. Atmosferă degajată, nu ca la noi cu interdicții și priviri autoritar-îmbufnate.În Franța spațiile sunt mai rarefiate, mai ca la noi, lanuri de grîu, tufișuri verzi și pîlcuri de copaci ce contrastează cu auriul lanurilor. Mă simt acasă. Dealuri line cu autostrada pe care se vede hăt-departe. Senin, cald, circulație minimă. Din cînd în cînd mai plătim de la 1 euro și ceva la 5 și ceva taxa de autostradă. Dar drumul e bun.

E cald. Habar n-am de parcare, dar se pare că duminica nu se plătește. Așa că… Clădiri frumoase fără nimic ostentativ. Unde sunt palaltele noastre, sau ale lor, țigănești? Lîngă catedrală un magazin de vinuri, mai ales șampanie. Suntem în regiunea Champagne! Cer lămuriri unui chelner tînăr, benzina doar pe card că e duminica, altfel doar pe autostradă. Ne înțelegem într-o combinație de franco-engleză. După atîția ani reflexul e să folosesc limba cea mai des folosită de mine, adică engleza.

Autostrăzile ca-n Italia, adică sau iei card și plătești la ieșire sau plătești o taxă direct. Destul de scump, dar e mai rapid. Ieșim pe autostradă. Cîteva TGV-uri ne depășesc la 130 ca și cînd am sta pe loc. Ce senzație!

Apoi ne-am apropiat de Paris.