CTP, tinerii și obsesia gramaticii


CTP nu trebuie să ne mai convingă de absența cratimelor din exprimările tinerilor noștrii. Cîteodată îmi lipsesc și mie pentru că am cam uitat unde și cum se pun. În plus nici nu am învățat limba nouă a la feisbuc sau semese. CTP are dreptate, dar în același timp mi se pare că i se vede vîrsta. Pare, dacă cumva nu este încă, un tată supărat atît pe fiul risipitor, cît și pe fiul rămas acasă ce trudește de dimineața pînă seara și nu primește nici măcar un ied să se distreze cu prietenii săi.

Cu toată gramatica, cultura și părerea de rău față de o generație altcumva decît a sa și decît a mea, CTP nu vede decît lozul alegerilor atunci cînd îi ia la rost pe tineri. Este îngrijorat de soarta țării via tineretul ăsta rău și analfabet. Ce să zic? Omului ăstuia îi pasă de țară, dar mie mi se pare că îi pasă de oamenii țării, cam cum ți-ar păsa de pădure fără să vezi copacii. O fi gramatica de vină? Or fi comuniștii de pe vremuri? Cine știe?

Dintr-o postură oarecum asemănătoare cu a sa, adică cea a vîrstei trecute de prima tinereţe, aș îndrăzni să-i spun lui CTP că ecuația propusă de dînsul, cea cu nici o necunoscută și fără soluție, nu se vede altceva decît dispreț. Situația din ziua de azi este asemănătoare cu cea de după Primul război mondial. Puțini tineri știau ce e aia cratimă, ce e ăla liceu și cultură. Să nu îmi spună cineva că în vremurile alea nu exista dezmăț, toți tinerii fugeau în stînga și în dreapta să muncească pe rupte, dacă se poate chiar pe gratis.  Nu sunt locuri de muncă, suntem cam tot atît de mulți ca atunci, corupția e în floare, banul public este risipit pe luxul unora care s-au aranjat. Tineretul a murit în război.

De ce nu își pune CTP condeiul în slujba tineretului care nu mai speră ceva în țara asta? De ce nu se ia de miniștrii învățămîntului și finanțelor care au adus tineretul ăsta în situația de a nu mai învăța? De ce nu a făcut ceva CTP ca atîtea milioane de romîni să nu-și mai caute norocul aiurea abandonîndu-și acasă copiii? De ce nu a scris CTP ceva să zicem, Pilda tatălui risipitor în care copii sunt părăsiți sub mirajul banilor, culturii și distracței într-o țară îndepărtată? Dacă tînărul fără minte s-a dus la desfrîu și părinții celor abandonați s-au dus să muncească, care o fi vina tinerilor rămași acasă?

În urmă cu 3-4o de ani copiii cu cheia de gît, acei tineri ai revoluției și aceiași tineri deveniţi părinți și-au abandonat copiii de rușine, ca să muncească străinilor, aceiași deci de care guverne de stînga sau de dreapta nu le-a păsat, au fost manipulați să voteze în fel și chip. Ce a făcut CTP? Acum este obsedat de o gramatică devenită monopol al cîtorva oameni de cultură. Hei CTP, uită-te la tv să-i auzi pe prietenii tăi politicienii cum vorbesc fără cratimă! Lasă tinerii în pace dacă nu ai făcut nimic pentru ei!

Dar totuși mai ai o șansă: ai putea să îi aștepți precum tatăl din pilda fiului risipitor. Vezi că acel tată a avut grijă de fiul de acasă și atunci cînd l-a văzut pe fiul risipitor întorcîndu-se i-a fugit în întîmpinare. N-am pretenția să tai vițelul îngrășat, să-l îmbraci într-o haină nouă și să-i pui un inel în deget. Dar cel puțin aprinde o lumînare la fereastră să știe că e bine primit. Poate de asta ți-a dat Domnul talantul. Mai lasă politica. Pune-l în slujba lui. Cine știe cît timp ți-a mai rămas…


Iacă niște puncte de vedere.

Cu drezina

Cum mi-a fost dat recent să asist la două cununii în două zile consecutive, m-am trezit meditând mai îndelung la o chestiune pe care am ignorat-o până acum. Nu știu dacă de la densitatea ceremoniilor mi se trage, dar sigur gândurile mele nu sunt menite să aducă vreo atingere cuplurilor care au parte de acest gen de cununie. Nici măcar ceremoiei ca atare.

Deși mi-am strofocat creierii, n-am reușit să găsesc vreo amintire care să mă trimită la un text biblic cu prevederi specifice pentru desfășurarea cununiilor (evanghelice, că nu despre altele vorbesc). Mențiunea asta, oricât ar putea părea de neînsemnată pentru unii, e de o covârșitoare însemnătate. Că de aici pleacă tot ce vreau să zic.

De obicei, la astfel de ceremonii nupțiale din biserică, vorbitorii își dau toate silințele să pună cât mai multă Biblie la temelia proaspătului cuplu (iar lucrul nu e deloc rău în sine). E…

Vezi articolul original 659 de cuvinte mai mult