Ca să nu mă las mai prejos am postat și eu ceva în domeniul ăsta, dar cam la cealaltă extremă. Dacă fariseii noștri ar bea ar fi mai veseli, mai sinceri și mai normali. Așa sunt doar mai constipați.

dyo

Disclaimer: următoarele rȃnduri trebuie privite ca un haz de naz pe o problemă evanghelică delicată şi trebuie citit ca atare.

Următorul sondaj, găsit pe neclintit.com, tare m-a pus pe gȃnduri …

Ca şi creştin trebuie să mă hotărăsc cu privire la nişte băuturi dintr-o listă nu foarte generoasă de opţiuni. Nu reuşesc şi pace! Sunt cȃteva lucruri care mă ȋncurcă; poate mă ajutaţi voi să le dau de capăt, ȋn aşa fel ȋncȃt să pot bea şi eu ca tot omu’ fără să-i dau motive lui Gigi Becali să se uite de sus la mine (altele decȃt acela că sunt mai rău decȃt un ateu):

1. Lipsesc din listă ţuicile (de prune!) ȋmpreună cu avatarurile acestora: palinka, horinca, vodka etc.

2. Ca să fiu corect şi echidistant faţă de toate băuturile (la urma urmelor pe listă apare mustul), semnalez absenţa apei minerale şi a băuturilor carbogazoase (unele din ele…

Vezi articolul original 300 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

Ce-am făcut ieri…


Disclaimer: acest post se referă la evenimentele din vara anului 2012, fără să aibă vreo legătură cu personaje, colectivități sau evenimente actuale.

Ieri după şedinţa de comitet de la „club” am plecat spre casă. Eram vesel aşa că m-am oprit la birtul satului unde am tras o votcă mică cu baci Gheorghe paracliseru. Am făcut cinste. De fericire că l-am cinstit m-a lăsat să trag clopotele. Le-am bătut în dungă ca la mort. Nu vă spun cine a murit că se subînţelege. Afară începuse o ploaie ca de toamnă așa că ne-am întors şi mi-a făcut el cinste cu un coniac dublu că m-am reîntors „acasă”. Am început să conjug în gînd: Eu mă întorc, tu te întorci, el, ea se întoarce (pe dos?). Noi ne întoarcem, voi vă întoarceți, ei, ele se întorc (de unde sau la ce).

În final, sprijinindu-ne unul de altul, mai ţinîndu-ne de gard, mai luînd-o pe drum am ajuns în dreptul bisericii baptiste. Ne-am cam împiedicat pe trepte, dar în final am reuşit să-i descui uşa. Era răcoare. Am ţinut să-i fac cunoştiinţă cu instrumentele, știți dumneavoastră, alea muzicale. El a dat fuga la balcon să vadă care e priveliştea. S-a împiedicat în covor și era să aterizeze forțat. Ne-am agitat un pic. I-am explicat că noi n-avem clopot. Paguba-n ciuperci… Se uita de jur-împrejur și deodată întrebă parcă marcat de o sinceritate bahică ceva ce nu-mi trecuse niciodată prin minte:

– Da unde vi-s sfintii?

– Ai noştri nu-s pă păreţi. Ai noştri, spunem eu împleticindu-mă în limbă, sunt …ha,ha,ha! Acasă! I-am împărţit pe la fiecare să nu fie o povară pentru bisericuță. Şi ca să nu se supere cineva, toată lumea a luat nu cîte unu, ci (arătînd două degete mari şi late pe care le băgam în ochii lu baș Gheorghe) cîte trei!

Ne-am pupat ecumenic! Adică pe obraji fără să ne atingem cu buzele. Eram bărbaţi c.p.m.!

– Măi Şoani, şti ce m-am gîndit?

– Ştiu! Am izbucnit în rîs amîndoi. L-am molipsit şi pe motan.

– Măi Ş-şşoani, ce-ar fi…

– Chiar ce-ar fi? Şi el ridică din umeri a mirare că nu ştie.

– Ce-ar fi …să-mi împrumuţi mîrtanu?

-Mîrtanu? Eram aproape stupefiat la auzul unei astfel de cereri ecumenice. Am început să gîndesc mai lucid. Dar concluzia era mai mult decît evidentă:

-Da ăsta-i a bisericii! Nu se dă. Păi cum?

– Păi, mă Şaoni, stai să vezi, la noi la biserică – şi arătă cu degetul undeva în  direcţia presupusei biserici – avem şoareci.

– Las aia nu-i biserica voastră, aia unde araţ îi aia catolică, baş Gheorghe.

– Las, tu că ştii tu ce vreau să zic. Și mă pupă pe creștet, acolo unde mă durea mai tare. Cucuiul de ieri seara nu-mi trecuse.

– Chiar aşa, că doar io ştiu ce vrei să zici. Da – cu un efort suprem… -nu să poate!

– Di ce mă Şoani? Îşi ţuguie buzele a mirare şi mimă un alt pupic dulce a la Merlin Monroe. De frica îmi făcui cruce. El se uita la mine de parcă o vedea pe Maica Paraschiva în biserica baptistă.

– Bre, nu se poate ca un motan baptist să prindă şoareci ortodocşi. C-aveţi şi voi pisică. Dacă se-ntîmplă ceva ce n-ar trebui?

– Ce n-ar trebui? Aici luă poziție de drepți și dădu onorul cu o pușcă imaginară. Îl imitai ca să nu mă las mai prejos. Ce… Să se dea motanul baptist la pisica ortodoxă? Sau să vă fugă motanu-n lume?

Ca la o comandă am început să fugim în jurul amvonului după motanul chior. Unii cu sfinţii, noi cu motanul. O fi sfînt sau oportunist motanu ăsta? În cele din urmă l-am lăsat în plata Domnului: am dat de vinul de cină ascuns în dulapul amvonului. Paharele nu erau spălate, da ce mai conta?

– Noroc, şi la mai mare!

– Doamne-ajută!

Acuma că am luat juma de cină cu baci Gheorghe ne-am decis să discutăm cîteva chestiuni foarte importante: suntem în aceiaşi biserică sau nu? E el mai baptist sau eu mai ortodox? Sau suntem amîndoi catolici? Precis motanul chior ne înjură de undeva de sub amvon. Mînca-l-ar purecii sfinţi!