O nouă și periculoasă organizație și-a făcut apariția în USA. Al-caida și Al-chimia sunt numica…

paşi spre lumină

A public school teacher was arrested today at John F. Kennedy International airport as he attempted to board a flight while in possession of a ruler, a protractor, a compass, a slide-rule and a calculator. At a morning press conference, Attorney General Eric Holder said he believes the man is a member of the notorious Al-Gebra movement.

He did not identify the man, who has been charged by the FBI with carrying weapons of math instruction. 'Al-Gebra is a problem for us', the Attorney General said. 'They derive solutions by means and extremes, and sometimes go off on tangents in search of absolute values.' They use secret code names like "X" and "Y" and refer to themselves as "unknowns" but we have determined that they belong to a common denominator of the axis of medieval with coordinates in every country. As the Greek philosopher Isosceles used to say, "There are…

Vezi articolul original 73 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri


Întrebare: dacă în 2014 sau 2015 va fi la guvernare stînga, cine va trage în populație sau dacă va mai avea în cine să tragă. Sau dacă va mai avea cine să tragă, cu ce să tragă. Conform bancului de pe vremea răposatului Ceaușescu care ne-a servit marea curbă de sacrificiu, ultimul să stingă lumina!

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

Cretinisme de prin cărți puse pe bloguri (1)


„Pentru urmatorul experiment, am ales un subiect cat mai diferit de primul: un barbat care se afla in spitalul nostru si care suferea de o boala sociala mortala. Creierul sau era atat de atrofiat incat era pe punctul de a muri. Barbatul era practic un maniac.“

Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata…  de Karol K. Truman aparuta la editura Adevar Divin

Nu dau și blogul, dar cine e curios îl poate găsi.

Ritual și putere în biserica baptistă: Dorința majorității stimabile… (3)


M-am dat pe spionat. Am ajuns Geims Bondul bisericii. Nu spui care…

Am ascultat o oră și ceva de turuit despre orice în afară de ce ar trebui să fie și să facă o biserică. În parateză spus, în urmă cu circa 7 ani catalogam aceiași adunătură de credincioși ca fiind o sectă. Mai ales din punctul de vedere al conducerii. Parcă eram la o ședință de partid cu conducător unic. Atîtea banalități spuse în unitate de timp despre ceva ce ar trebui să-l reprezinte pe Dumnezeu și să îl ajute pe om să îl găsească și să îl înțeleagă nu mi-am putut închipui. Ton fals, subiecte false, obiective false. Toate pleacă de la definiții false.

Mulți strigă sus și tare, mai ales după alegeri, că poporul ăsta își merită conducătorii. Bănuiesc că este un adevăr universal valabil. Ce a făcut biserica să își merite conducătorii? S-a lăsat fermecată? Silită? Sau siluită?

Îmi place filmul 12 oameni furioși. Chiar și în varianta rusească. Un om îi convinge pe ceilalți 11 că n-au dreptate, că judecă greșit, bazați pe clișee, prejudecăți și dovezi interpretate subiectiv. Cel ce are dreptate îi convinge pînă la urmă și scapă de la închisoare pe viață sau scaunul electric un puști acuzat de crimă. Super! Puțini dintre noi ar fi încercat așa ceva. Pentru că majoritatea contează. Pentru că majoritatea decide. Pentru că majoritatea deține puterea. Chiar și în biserică.

O fi o soluție bună? Pentru că majoritatea decide de cele mai multe ori minoritatea care s-a săturat de dictatura unui cutărică pleacă. Pentru că majoritatea decide e aproape imposibil să existe schimbare, pentru că, nu-i așa, schimbarea este… individuală. Pentru că majoritatea decide poți să impui minorității să se schimbe, să plece sau să moară.

Isus a fost condamnat de majoritate. Pavel a fost condamnat de majoritate. Petru s-a lepădat la presiunea majorității. Petru a devenit ipocrit la presiunea altei majorități.

În urmă cu mulți ani am fost invitat să fac parte dintr-o biserică în care cei din conducere discutau totul și votau. Decidea majoritatea. Se putea discuta în contradictoriu pînă la vot. După vot trebuia să te supui majorității. Dacă nu făceai așa erai aut! Mi s-a părut un sistem democratic, bun. Și totuși…

Am auzit lozinci de genul „dacă iubim biserica aceasta…” Ce mult seamănă cu replicile din O scrisoare pierdută: Coane Fănică, dacă mă iubești… Stimabile, dacă mă iubești… Atît de mult țineau acele personaje la partid că puteau să îl trădeze, pentru că așa cereau …interesele partidului. Dacă iubești pe cineva îi faci doar bine și ceea ce el sau ea crede că e rău în principiu, este de fapt binele deghizat de dragul lui sau al ei. Zic și eu ca Pristanda: Curat murdar, coane Fănică!

În ședința cu pricina, cea spionată, o minoritate (45%) care nu iubea biserica trebuia să ia aminte la schimbarea prin vot a bisericii decisă de majoritate. Schimbarea s-a făcut din dragoste, iar el lidero, der furer sau le conducăteor și asitentul său chemau la iubire: va trebui să decizi de partea cui ești. Am mai auzit această avertizare în urmă cu și mai mulți ani cînd pastorul unei mari construcții din Arad și-a somat enoriașii: „Cine-i de partea lui Dumnezeu să mă susțină!” Minoritatea a plecat. Acum, exact acea minoritate devenită majoritate într-o altă construcție ce se vrea și mai mare, îi spune prin vocea unui Trahanache local propriei minorități: Trebuie să decizi: sau îți iubești construcția și te conformezi sau pleci!

Unde e Dumnezeul majorității se pare că nu mai e loc pentru Dumnezeul minorității.

Piesa lui Caragiale se termină cu un hepi end fericit. Toți sunt fericiți. Toți cîștigă ceva, spre deliciul publicului. Dar unii sunt mai cîștigați decît alții. În spatele personajelor fericite stau alegătorii. În spatele unor Trahanache locali adînc ancorați în construcții megalitice cu destinație religioasă stau minorități. Sau pleacă…

Ritualul se desfășoară implacabil direct proporțional cu mărimea puterii. Cine pune în scenă ritualul are puterea. Cine are puterea mimează adevărul. Cine nu poate mima adevărul suferă.

PS La sugestia lui Marius Toma  ceva în ton cu postul. Postul face muzica: http://bioresearch.ro/punctro/negrusaualb/03%20punctRO%20-%20Statut.mp3


O ideefoarte veche, dar mereu actulă. Din păcate uitată, ascunsă sau nebăgată în seamă. Ne-am clericalizat, culturalizat și bildizat.

Daniel Lucescu

Faceti Ucenici ! „Ucenicii se fac nu se nasc” cel,mai inspirat titlu pentru o carte despre facerea de ucenici! E cineva care vrea sa inceapa procesul de ucenicizare ? Suntem gata aici in Phoenix sa ne angajam in acest demers!

Vezi articolul original

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri


Ca să mai compensăm deplasarea spre stînga, hai să o luăm spre dreapta:

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri


Coada omului, altceva decît o chestie evoluționistă sau revoluționistă. Doar reacționară și prostească. Ia treci la coadă!

Mălin Bot, jurnalist independent

Mici întâmplări ale vieţii definesc uneori mari fenomene, care ne afectează în proporţii incredibile.

Am fost zilele acestea să ridic alocaţia copilului meu. De 7 ani merg la acelaşi oficiu poştal din Timişoara şi de tot atâta timp sunt exact aceleaşi probleme. Mare parte din ele provocate de poştaşii care prefera să adune lumea la oficiul poştal în loc să urce câteva etaje. Lasă o hârtiuţă în cutia poştală şi pun pe drumuri sute, poate chiar mii de persoane pe zi.

Oficiul poştal, ca orice operaţiune gestionată de stat, funcţionează într-o lume paralelă cu cea reală, după un program care se termină înainte de finalul programului din multe firme private. Noroc cu micul concediu de Crăciun.

241220121891

Să pătrundem aşadar în „incinta” oficiului poştal din Calea Buziaşului. Imaginaţi-vă un spaţiu cât o langoşerie plin ca un tramvai, la 8 dimineaţa. Teoretic sunt trei ghişee unde se face câte ceva. Ar trebui…

Vezi articolul original 792 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

Politikie de mărgăritar: Rai, iad sau purgatoriu? (1)


sursa imaginii: http://ruga.ro/1721/ce-este-iadul/

În urmă cu foarte mulți ani se făceau versuri despre țara naostră care sunau așa: Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai… Era oare poetul prea optimist? No comment!

Ceea ce m-a dus cu gîndul la cît de bine e în țara mea, la cît de bine o ducem și la eforturile guvernului de a face ca noi să o ducem bine, ca țara noastră să înflorească ca grădina Edenului.

Îmi aduc aminte că ultima măsură de care am beneficiat din partea statului a fost în urmă cu zece ani: e vorba de acea asigurare dinainte de nașterea copilului. Cotizai minimum opt sau nouă luni și apoi primeai timp de doi ani de cîteva ori suma cotizată în fiecare lună. Nu am beneficiat la al doilea copil, pentru că nu am știut de această măsură, dar am beneficiat la al treilea. E drept că ne-am temut că vom rămîne fără niciun ban, ProTV făcînd caz de cîți de mulți bani primește mama. Toate mamele care beneficiau de această măsură absolut uimitoare ar fi trebuit să se simtă vinovate. De ce? Că erau însărcinate, că primeau mai mulți bani decît dăduseră? Nu ele am inventat legea, nu ele au aprobat-o și pariez că cele mai multe dintre ele habar n-aveau sau nu avuseră de ea. A fost o pură întîmplare că am aflat de ea, că am avut bani să cotizăm și că am avut încredere în sistem. De remarcat că legea a fost dată pe vremea guvernării coaliției și a mai rezistat un pic pînă a ajuns Năstase prim-ministru. Apoi pauză.

Îți mai aduci aminte cînd ai auzit o lege care să te avantajeze? Eu nu. E cam ca pe vremea proastă a lui Ceaușescu cînd în Scânteia apăreau scumpiri, îngrădiri și limitări, dar acum ca să fim convinși că lucrurile merg și mai prost, de multe ori legile ce apar se aplică retroactiv. De parcă n-ar fi murit Ceaușescu!

Cred că cea mai bună soluție ar fi să se decreteze retroactiv că în România lumea s-a sfîrșit în anul 1990 și ceea ce se întîmplă acum ține de domeniul vieții de apoi: unii (o minoritate) au ajuns în rai și nu mai pot de bine, și alții, majoritatea, în iad. Mă întreb dacă cei ce au plecat din țară au ajuns la o oarecare mîntuire și dacă întorcîndu-se acasă vor da de purgatoriu. Sau de altceva…

Sau cine știe, România asta nu are de-a face cu realitățile transcedentale. Cel puțin nu în domeniul politicii.

Vorba orbului: „Mai vedem noi!”