Un contact cu realitatea sau cu realitățile. Depinde din care punct de vedere privești.

dincolo...

Pulsul … vieții.

Eram în zonă. Ora prânzului. Dureri de stomac … de foame.

Scria cu litere mari: ”Cantina Municipală”. Intru. Rar de tot, când sunt în zona leșinului (de foame), vizitez vreo cantină. Sechele din anii studenției … și sensibilitatea la mirosul rămas ca amintire pe haine.

Cantina Municipală. Intr-un birou intri, plătești … ron, primești un bon … ca apoi în sala de mese să aștepți cuminte porția de mâncare. Pănă sunt servit analizez încăperea, oamenii. Aici … se rupe firul.

Alături de mine, înfofoliți și zgribuliți înfulecau cu vădită poftă și bucurie oameni dintr-o altă lume. Lângă mine s-a așezat un bătrânel de vre-o 60-65 ani. M-a salutat politicos și a început să mânânce. Între două linguri a aruncat o privire spre mine și telefoanele așezate pe masă. Rușinat le-am pus în geacă. A mâncat cu poftă ciorba lungă, cu multă pâine iar apoi felul doi l-a…

Vezi articolul original 374 de cuvinte mai mult

Joc de noroc

 

Întorc carte după carte.

Dacă vine ce trebuie voi cîştiga.

Dacă nu, voi pierde.

Întorc zi după zi.

Dacă vine ziua mea, voi cîştiga.

Dacă nu, voi pierde.

Ce voi pierde? Viaţa.

Predestinare, ce cauţi aici?

Dintr-un cotlon un valet se uită urît la mine.

Predestinare?

A la guerre, comme a la guerre:

Se aude zăngănit de arme…

Am devenit ce nu voiam. Am devenit irascibil, agresiv, rău. Cum de am devenit aşa? Să fie de vină reclamele care îmi promit să cumpăr ce-i mai bun, mai nou, mai rapid şi mai ieftin? – iar eu să fiu într-o continuă fugă şi agitaţie să nu mi-o ia cineva nainte? Nu ţine, dar s-ar putea.

Am devenit bănuitor, nemulţumit şi indiferent. Cum am ajuns aşa? Să fie de vină partidele ce n-au reuşit să mă convingă cu politicienii papagalici şi cameleonici ce apar la televizor să ne dea mai multe indicaţii şi să ne spună cît de bine se pricep ei la toate, cum o făcea şi „tovarăşul”? Cine ştie, nu m-am gîndit niciodată.

Am devenit un tip singuratic, ce indiferent ce face nu îşi mai găseşte locul în lumea asta. Cum am ajuns aşa? Să fie de vină pesimismul unei lumi ce aşteaptă anihilarea şi retorica unei adunături de biserici care se substituie unui Dumnezeu alungat de pe planetă? Poate, dar nu mă reprezintă.

Am devenit ceva ce nu mi-am propus pentru că m-am lăsat dus de curent în altă direcţie. Cum s-a întîmplat? Simplu. Am fost convins de cei ce se credeau lideri şi am pus interesele lor mai presus de ale mele, cu toate că nu mă reprezentau. Dar nu numeau ei asta loialitate?

Am devenit un reacţionar, cu toate că îmi plăceau revoluţiile. Cum s-a întîmplat? Nici nu mi-am dat seama. Poate pentru că îmi apăram vechile convingeri în ciuda altora de tip nou, mai sprinţare şi mai bine adaptate, mai tinere şi mai puţin „expirate”, mai… altcumva. E posibil să fi îmbătrînit. Cu folos?

Am devenit un fel de Samson legat de funiile unor filisteni ce îmi vor „binele”. Ce Dalilă mi-o fi căutat în păr şi ce au păţit şuviţele mele? Nu e decît un vis urît. Mă voi scula şi voi face ca altă dată. Care altă dată? Afară se aude zăngănit de arme…

Lumea asta a înnebunit!