Se aude zăngănit de arme…


Am devenit ce nu voiam. Am devenit irascibil, agresiv, rău. Cum de am devenit aşa? Să fie de vină reclamele care îmi promit să cumpăr ce-i mai bun, mai nou, mai rapid şi mai ieftin? – iar eu să fiu într-o continuă fugă şi agitaţie să nu mi-o ia cineva nainte? Nu ţine, dar s-ar putea.

Am devenit bănuitor, nemulţumit şi indiferent. Cum am ajuns aşa? Să fie de vină partidele ce n-au reuşit să mă convingă cu politicienii papagalici şi cameleonici ce apar la televizor să ne dea mai multe indicaţii şi să ne spună cît de bine se pricep ei la toate, cum o făcea şi „tovarăşul”? Cine ştie, nu m-am gîndit niciodată.

Am devenit un tip singuratic, ce indiferent ce face nu îşi mai găseşte locul în lumea asta. Cum am ajuns aşa? Să fie de vină pesimismul unei lumi ce aşteaptă anihilarea şi retorica unei adunături de biserici care se substituie unui Dumnezeu alungat de pe planetă? Poate, dar nu mă reprezintă.

Am devenit ceva ce nu mi-am propus pentru că m-am lăsat dus de curent în altă direcţie. Cum s-a întîmplat? Simplu. Am fost convins de cei ce se credeau lideri şi am pus interesele lor mai presus de ale mele, cu toate că nu mă reprezentau. Dar nu numeau ei asta loialitate?

Am devenit un reacţionar, cu toate că îmi plăceau revoluţiile. Cum s-a întîmplat? Nici nu mi-am dat seama. Poate pentru că îmi apăram vechile convingeri în ciuda altora de tip nou, mai sprinţare şi mai bine adaptate, mai tinere şi mai puţin „expirate”, mai… altcumva. E posibil să fi îmbătrînit. Cu folos?

Am devenit un fel de Samson legat de funiile unor filisteni ce îmi vor „binele”. Ce Dalilă mi-o fi căutat în păr şi ce au păţit şuviţele mele? Nu e decît un vis urît. Mă voi scula şi voi face ca altă dată. Care altă dată? Afară se aude zăngănit de arme…

Lumea asta a înnebunit!

11 comentarii la “Se aude zăngănit de arme…

  1. e clar ca s-a schimbat ceva in lumea asta, e clar ca nu mai functioneaza decat partial si la cota de avarie codurile de valori in care am crescut. de fapt, totul ar putea fi doar o alta criza de adaptare, careia ii facem fata mai greu la varsta asta.

  2. Eu dau vina pe vreme când mă găsesc în dispoziție similară cu a ta. Că în afară de anotimpuri nu se schimbă mai nimic esențial în viața social-religioasă măsurat la scara personală a timpului. Din când în când acumulările cantitative duc la salturi calitative vorba tovarășilor. Atunci vine vremea să mai faci un salt în gol și s-o iei de la alt capăt.

  3. Păi tocmai ăla te aduce pe margine. Un om matur vede în așazisa cădere un cost sau o investiție nu o pierdere. Pierderea ar fi să rămâi închis după ce s-a deschis poarta doar pentru că vorba aia măcar aici (în închisoarea imposturii) îți erau asigurate cât de cât nevoile de bază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s