CrestinTotal.ro

prunc O pustoaică de-a unşpea a refuzat să mai vină la cor pentru că tinerii din liceul meu cântă colinde cu Isus cu un singur „i”! „E mare păcat maică să cânţi în cor cu păgânii ăia”, a sfătuit-o bunică-sa, care merge din an în Pasti la biserică. Pustoaica a crezut-o pe bătrâna care nu ştie nici măcar un colind de la cap la coadă!
O colegă care se ocupă de corul şcolii, mi-a transmis ca o alta, a luat „puţin foc” deoarece în liceu răsună numai „colinde penticostale!”. Supărata, e soţie de preot. Dar repetiţii cu colindătorii n-a făcut niciodată. Şi nici în strană nu cântă…
Pastorul Vladimir Pustan povestea că în călătoria sa din Australia

Vezi articolul original 377 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

Supradoza de religie


Am dat buzna în religie și efectul a fost pe măsură: timp de zile în șir aveam senzația că pluteam, că eram îndrăgostit, fără să știu de ce sau de cine anume.

A doua doză a urmat după mai multe luni și efectul ei nu a fost atît de puternic, dar tot am mai simțit ceva. Apoi religia devenise tot mai logică, feelingul a dispărut aproape total, fiind înlocuit de un sentiment de mulțumire și împlinire în comunitate. Angajarea conștientă și controlul sentimentelor s-a concretizat în speech-uri și controlul mulțimii.

Primul Crăciun a eșuat, al doilea a fost primul și ultimul cînd am colidat cu „tineretul”. A însemnat ceva, dar am preferat să nu mai repet experiența, să rămînă unică.

Sporadic mă confruntam cu situații ce stimulau același feeling religios de început. Auzeam speach-uri bune, întîlneam personalități, eram la rîndul meu apreciat. Dar, încetul cu încetul totul a devenit plat. Unde s-a dus oare „dragostea dintîi”? Cine știe, poate undeva în subconștient, în irațional. Dacă era dragoste…

În realitate lucrurile mergeau ca unse și logic, nu mai aveam nevoie de nimic. Ba chiar nu mai aveam nevoie de nimeni. Sau cel puțin așa credeam.

În mod cert.

Rutina înlocuise neprevăzutul și imprevizibilul devenise dușmanul de moarte. A tuturor. Un Dumnezeu al ordinii nu își putea permite abateri de la regulă. Hm…

Dar nu mă mai satisfăcea religia obișnuită, banală. Voiam altceva. Aveam nevoie de o supradoză.

Curios, dar studiile teologice nu mi-au dat acea supradoză. Nici rezultatele lor nu mi-au oferit nimic special. Dimpotrivă.

Dumnezeu se lăsa studiat, dar nu se lăsa compensat, înlocuit, mistificat. De fiecare dată cînd credeam că am înțeles ceva, trebuia să o iau de la început. Cînd avea să se mai facă lumină? Cînd se va termina începutul?

Religia nu m-a satisfăcut. Nu știu exact de ce. Poate că se amestecau prea mulți în ea, făcînd ca totul să devină confuz, relativ, paleativ sau peiorativ.

Am nevoie de o altă doză. O supradoză!

De Crăciun toți încearcă să ți-o administreze, să ți-o vîndă, să ți-o insinueze. Să te facă dependent. Mai mult de ei, decît de El.

Așa că, atenție la religie: dă dependență!

Dar dacă mă gîndesc mai bine… Atenție la supradoză: te poate re-aduce la viață!

Gura lumii: Crăciun cu Gigi Becalli


Se zice că dacă tot a ajuns în PNL și în parlament, Jiji Becaly a renunțat la oy. Dar ca să intre în lumea bună și-o cumpărat doi cay. Unu Alb și unu NIEGRU. Cînd o vinit la iel în vizită un reporter să vadă ce fașie dă Crășiun, văzînd cayy l-o întrebat cum dă unu dîn cay are coada tăiată și cine i-o tăiat-o. Marele politician îi răspunde:

Păi io i-am tăiat-o! Ca să-i deosebesk, mă prostovane!

Și calu o-nceput să rîdă!!!

sursa foto: http://www.vevs.com.au/site/index.php?option=com_content&view=article&id=132